Sportul feminin românesc a avut o sumedenie de performanțe în trecut și încă este la un nivel ridicat la anumite discipline. Ziua de 8 martie nu putea trece fără ca Eurosport să nu le transmită "La mulți ani" tuturor sportivelor de performanță din România.
În cele ce urmează vă prezentăm poveștile a 8 sportive care au făcut și fac în continuare cinste României.
https://i.eurosport.com/2021/03/01/3004027.jpg
Alte Sporturi
Cum îi motivezi pe copii să practice un sport și să aibă o viață activă
IERI LA 14:03
Simona Halep, "întâmplarea" frumoasă din tenisul feminin românesc
Simona Halep, născută pe 27 septembrie 1991, a reuşit deja să-şi îndeplineasă cele două visuri pe care și le-a clădit în minte pe când pusese prima dată mâna pe o rachetă de tenis: să cucerească un titlu de Grand Slam şi să fie numărul 1 în lume.
Călătoria copilului ambițios care nu s-a jucat cu păpuşi, ci cu mingi de tenis, nu a fost nicio clipă uşurată de circumstanţe, dar ambiția și munca neîntreruptă au dus-i pe cele mai înalte culmi ale tenisului mondial.
AM LUPTAT PENTRU FIECARE MECI ŞI PENTRU FIECARE PUNCT. DE FIECARE DATĂ, AM DAT TOT CE-AM PUTUT PE TEREN ŞI ACESTA CRED CĂ A FOST SECRETUL –SIMONA HALEP, DUPĂ CE A CÂȘTIGAT PRIMUL TITLU DE GRAND SLAM AL CARIEREI, ROLAND GARROS, ÎN 2018.
În cadrul turneelor de Grand Slam, Simona Halep a disputat până în prezent cinci finale, la Roland Garros în 2014 cu Maria Sharapova, la Roland Garros în 2016 cu Jelena Ostapenko, la Australian Open în 2018 cu Caroline Wozniacki, la Roland Garros în 2018 cu Sloane Stephens și la Wimbledon în 2019 cu Serena Williams. La US Open, Simo a consemnat "cel mai slab" rezultat în cadrul turneelor majore, "doar" semifinale, la ediția din 2015. La Turneul Campioanelor, Simo a disputat o finală, în 2014, pe care a pierdut-o în fața Serenei Williams.
În cadrul Fed Cup, Simo, alături de celelalte jucătoare de tenis din România, au ajuns până în semifinale, în 2019, acolo unde au fost învinse pe muchie de cuțit de Franța. Campioana noastră, care a petrecut 64 de săptămâni pe locul de lider mondial, ocupă acum poziția a 11-a în topul celor mai longevivi lideri din istorie, după Steffi Graf, Martina Navratilova, Serena Williams, Chris Evert, Martina Hingis, Monica Seles, Justine Henin, Lindsay Davenport, Caroline Wozniacki și Ashleigh Barty.

NADIA COMĂNECI - "ZEIȚA DE LA MONTREAL" ȘI LOCUL ROMÂNIEI ÎN ISTORIE

Nadia Comăneci este gimnasta de aur a României, care la 18 iulie 1976 ne-a oferit momentul cel mai strălucitor al sportului românesc în istoria participărilor sale olimpice. Nadia Comăneci reușea atunci exercițiul perfect la Jocurile Olimpice de la Montreal și avea să schimbe fața gimnasticii, devenind un star cum România nu mai avusese.
Pentru o lume întreagă, întrecerea canadiană avea să rămână în istorie drept momentul în care românca Nadia Comăneci a atins perfecțiunea în gimnastica artistică, dând peste cap tabela electronică a organizatorilor. La vârsta de 14 ani, "fetița care nu zâmbea niciodată" a devenit prima gimnastă din lume notată cu 10 la o ediție a Jocurilor Olimpice. Nadia Comăneci a primit de șapte ori nota maximă, câștigând trei medalii de aur, la individual compus, paralele și bârnă. Pentru că nu era proiectată să afișeze o valoare cu patru cifre, pe tabela electronică de la Montreal Forum – gazda concursului de gimnastică, în dreptul Nadiei a apărut nota 1.00, iar restul… ei bine… e istorie.
Seriozitatea de pe fața Nadiei reprezenta pentru adversare un semn rău, iar evoluțiile celei care a fost supranumită "Zeița de la Montreal" a oglindit teama celorlalte gimnaste. Năcută pe 12 noiembrie 1961, Nadia Comăneci a devenit cea mai tânără eroină pe vremea comunismului. Într-o țară cunoscută din pricina lui Dracula și a conducătorului comunist pe care-l avea, Nadia Comăneci reprezenta un simbol la nivel internațional, un ambasador care anula toate zvonurile nu prea plăcute despre România.
Deși plecată în Statele Unite ale Americii de foarte mult timp, Nadia nu a uitat niciodată de România și a rămas conectată cu realitatea românescă dintotdeauna. Nadia a și creat o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România.
https://i.eurosport.com/2021/03/03/3004858.jpg

ELISABETA LIPĂ, CEA MAI DE SUCCES CANOTOARE DIN ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE

Elisabeta Lipă s-a născut pe 26 octombrie 1964, la Siret, în județul Suceava, însă ea a copilărit în Candești, județul Botoșani, o localitate de nativi ucraineni unde locuia bunica sa.
Elisabeta a fost determinată încă de când era mică: "M-am jucat mereu doar cu băieții, care îmi știau de frică. Îi băteam pe toți, nu mă dovedea unul!".
"În clasa a doua, când m-am dus la noua școală de români, nu înțelegeam deloc românește, parcă vorbeau toți în chineză", a povestit ea.
Antrenoarea Ileana Pavel, de la clubul sportiv Olimpia, a fost cea care a descoperit-o pe Lipă, pe vremea când ea era în clasa a zecea la un liceu din Botoșani.
"Când am descoperit-o într-un liceu din Botoșani unde făceam selecție, abia împlinise 15 ani. I-am spus că are alură de mare sportivă și că dacă vine cu mine o să o fac cea mai mare canotoare din lume. S-a uitat la mine ciudat, ceva între neîncredere și speranța că ce spun este adevărat", a povestit Ileana Pavel.
Lipă a fost primul sportiv din istorie care a cucerit șase medalii olimpice la canotaj, un record doborât tot de ea, devenind primul sportiv cu opt medalii olimpice la canotaj.
Lipă a câștigat campionatul național de canotaj de 25 de ori și a fost port-drapelul României la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) și Atena (2004).
În 2000, Elisabeta Lipă a fost desemnată de federația internațională de canotaj drept cea mai bună canotoare a secolului XX iar patru ani mai târziu, la Atena, Lipă a devenit, la 39 de ani, cea mai vârstnică sportivă care a cucerit un titlu olimpic.
Pe 1 iunie 2000, la Lucerna, In Elvetia, a primit medalia "Thomas Keller", cea mai inalta distinctie din canotaj, iar presedintele Romaniei i-a conferit Ordinul National ''Serviciul credincios'' in grad de comandor, pentru talentul, pregatirea deosebita si daruirea exceptionala dovedite in intreaga cariera sportiva.
PALMARESUL ELISABETEI LIPĂ
  • Cinci medalii de aur la Jocurile Olimpice: Los Angeles 1984 — dublu vâsle, Barcelona 1992 — simplu, Atlanta 1996 — 8+1, Sydney 2000 — 8+1, Atena 2004 — 8+1)
  • Două medalii de argint (Seul 1988 — dublu vâsle și Barcelona, 1992 — dublu vâsle)
  • O medalie de bronz (Seul 1988 — 4 vâsle)
  • De asemenea, a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial din 1989, în proba de schif simplu și alte opt medalii de argint în 1985, 1986, 1987, 1989, 1991, 1991, 1994, 1994 și 2003, precum și trei de bronz, în 1982, 1983 și 1984.
  • Elisabeta Lipă a fost distinsă cu Ordinul de merit pentru contribuția la mișcarea olimpică, acordat de Asociația Comitetelor Olimpice Naționale.Este maestră a sportului din 1982 și maestră emerită a sportului din 1995.
  • La 1 decembrie 2004, a fost înaintată la gradul de chestor de poliție, echivalent cu cel de general. Astfel, a devenit prima femeie care să dețină gradul de general în România.
https://i.eurosport.com/2021/03/04/3005533.jpg

ANA MARIA BRÂNZĂ – EROINA CU SPADA LA PURTĂTOR DIN SPORTUL ROMÂNESC

Ana Maria Brânză, acum Popescu, sau "Brânzici", așa cum era poreclită încă din copilările, s-a născut pe 26 noiembrie 1984 în cartierul Rahova din București. Poate nu mulți știu, dar azi ne-am fi putut bucura de dublul de aur din tenis, Simona Halep – Ana Maria Brânză, dacă scrimera noastră ar fi ales la 10 ani să urmeze acest drum, însă sportul alb nu a fost pe placul Anei. Fratele ei mai mare a dus-o pe Ana în sala de scrimă din Complexul Sportiv Ghencea, iar atunci s-a produs dragostea la prima vedere cu sportul în care avea să scrie istorie mai târziu.
Ana Maria Brânză a început să învețe artele scrimei cu floreta, aceasta fiind arma tradițională de învățare, însă a ales într-un final spada pentru că era singurul instrument pentru stângaci. Ana Maria Brânză a devenit campioana României după doar șapte luni de antrenamente, moment în care toată lumea a știut ce potențial are "cea mai scumpă Brânză a României", după cum chia rea glumea într-un interviu acordat în urmă cu mulți ani.
AM SIMŢIT, DEŞI AVEAM DOAR 10 ANI PE ATUNCI, CĂ ACOLO ESTE LOCUL MEU ŞI AM RĂMAS. INIŢIAL A FOST DORINŢA PĂRINŢILOR DE A-MI CONSUMA ENERGIA ÎNTR-UN CADRU ORGANIZAT, IAR DUPĂ O PERIOADĂ AM HOTĂRÂT CĂ VREAU SĂ URMEZ CALEA PERFORMANŢEI – ANA MARIA BRÂNZĂ
După ce a dat examenul de bacalaureat, Ana Maria Brânză a primit o șansă pe care cei mai mulți dintre sportive nu ar refuza-o: a primit o bursă pentru o universitate din Statele Unite ale Americii, însă a ales să rămână în România și să se pregătească pentru cele mai mari performanțe. Nu este un secret pentru nimeni că Ana Maria Brânză este una dintre sportivele care țin la patriotism mai mult decât la orice. Gestul pe care l-a făcut la Sheffield în 2011 vorbește de la sine: după câștigarea medaliei de aur pe echipe, aflată la festivitatea de premiere, din postura de căpitan al echipei, Ana a coborât de pe podium în semn de protest atunci când în loc de "Deșteaptă-te române" s-a intonat imnul comunist "Trei culori".
Ana Maria Popescu (Brânză), campioană olimpică și de trei ori cea mai bună spadasină a lumii, a cucerit medalii după medalii în întreaga carieră, fiind întotdeauna hotărâtă să nu lase niciodată steagul jos. Performanța pentru Ana a reprezentat două medalii individuale de argint la Jocurile Olimpice (Beijing 2008 și Tokyo 2020), o medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro în 2016 (pe echipe), două medalii de aur la campionatele mondiale de la Paris (2010) şi Catania (2011), argint la Moscova (2015), 7 medalii de aur, individuale sau pe echipe, la campionate europene desfăşurate în perioada 2006-2016 şi multe altele. În plus, Ana Maria Popescu a fost declarată cea mai bună spadasină a lumii în anii 2008, 2009 şi 2013.

Jocurile Olimpice: Ana Maria Popescu a obținut medalia de argint în finala de spadă

La finalul anului trecut, Ana Maria a decis să pună capăt unei cariere fabuloase, în care a purtat tricolorul pe toate podiumurile posibile. Nu rămâne decât să sperăm că va rămâne implicată în continuare în scrimă și în sport în general, pentru a insipara în continuare tinerii care tind măcat la o mică parte din performanțele pe care ea le-a obținut.
https://i.eurosport.com/2021/03/07/3007571.jpg

ANDREEA RĂDUCAN, "FATA DE AUR" A GIMNASTICII ROMÂNEȘTI

Andreea Răducan este una dintre cele mai titrate sportive din istoria României, însă munca și sacrificiile pe care ea a fost nevoită să le facă au fost esențial în călătoria ei încă de la o vârstă fragedă în lumea sportului. Andreea a făcut gimnastică încă de la patru ani iar acest sport a fost întreg universul ei până la 19 ani, atunci când a părăsit pentru ultima oară cantonamentul de la Deva.
Răducan avea parte și de 7-8 de antrenamente pe zi la vârste la care prietenii ei aveau în cap școală și distracție. Însă sportul i-a oferit și lecții importante: "În primul rând, eu am învățat de încă de la patru ani ce înseamnă disciplina și un program bine organizat. La acea vârstă mergeam la grădiniță dimineața, mă odihneam la prânz și după-masa eram la sala de gimnastică", a povestit ea pentru Eurosport.
"Sigur, pe atunci era mai mult joacă și petrecerea timpului alături de fetițe de aceeași vârstă. Era plăcut, iar joaca de la început s-a transformat într-o pasiune pentru acest sport”, a adăugat Răducan.
După anii de sacrificii și o muncă la intensitate maximă, Andreea Răducan nu are nicio îndoială privind cheia succesului în sport, dar și cheia succesului României în acea perioadă în gimnastică: "Munca. O responsabilitate asumată și de antrenori și de sportive pentru ce însemnau pregătirea și participarea în competiții. Cu disciplină și sacrificiu asumate de fiecare în parte”.
Având în vedere succesul generațiilor trecute în gimnastică, care a ajuns la apogeu cu Nadia Comăneci, generația Andreei a fost una de la care românii aveau mari așteptări. Acest lucru le-a ajutat, consideră ea: "Sigur că era o presiune, dar în egală măsură a fost vorba și de o motivație, care mie, cel puțin, mi-a dat încredere. Mă gândeam că dacă aceste gimnaste au reușit să obțină performanțe atât de frumoase, eu dacă sunt serioasă în pregătire și muncesc, de ce nu aș putea ajunge la fel ca ele?!”, a afirmat Andreea.
https://i.eurosport.com/2021/03/06/3006877.jpg

Constantina Diță-Tomescu, maratonista de aur a României

Constantina Diță-Tomescu s-a născut pe 23 ianuarie 1970, în localitatea Turburea, județul Gorj. A început atletismul la clubul Pandurii Târgu Jiu și după ani și ani de muncă a reușit să obțină cele mai mari performanțe din istoria atletismului românesc în proba care definește aceste sport: maratonul.
Drumul către glorie a fost unul anevoios, pe care nu oricine e dispus să-l parcurgă, așa cum Constantina avea să mărturisească după ce a devenit celebră: "Să știți că nu mi-a fost deloc ușor să ajung la performanțele pe care le-am atins. Spre exemplu, în ultimul an de liceu am făcut zilnic naveta între Turburea - localitatea unde m-am născut și unde locuiam atunci - și Târgu Jiu.
După orele de curs, mergeam acasă, iar apoi mă întorceam în oraș pentru antrenamente și, într-un final, ajungeam din nou acasă pe la 11 noaptea. Așa am făcut timp de un an de zile. În general, indiferent de câte obstacole întâlneam, am încercat să le depășesc și am luptat din răsputeri ca să ajung unde mi-am dorit."
Pentru Constantina Diță-Tomescu drumul până la marile performanțe a fost poate cel mai lung dintre cele ale marilor sportivi ai României. Deși nu a obținut rezultate notabile în prima parte a carierei, Constantina nu a renunțat și a continuat să muncească, fiind convinsă că răsplata va veni mai devreme sau mai târziu. Și a venit. Târziu, foarte târziu, dar a fot pe măsură.
În 2004, pe când avea 34 de ani, gorjeanca a cucerit prima ei medalie mondială: bronz la semimaraton la competiția desfășurată la New Delhi. Dar acesta a fost doar începutul unui ciclu impresionant. În 2005, Constantina a cucerit aurul la mondialele de semimaraton de la Edmonton și argintul la mondialul de maraton de la Helsinki. Tot în 2005, atleta a câștigat maratonul de la Chicago, fiind cronometrată cu 2h:21m:30s, cea mai bună perdormanță a carierei.
Au urmat 3 ani fără rezultate de excepție, dar marele vis al sportivei noastre era o medalie olimpică, iar Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008 reprezentau ultima ei șansă. Ajunsă deja la 38 de ani, Constantina Diță-Tomescu a dat peste cap toate calculele la competiția supremă din China și a câștigat aurul, devenind cea mai vârstnică sportivă care bifează o asemenea performanță.
Prin aurul olimpic cucerit la Beijing, Constantina Diță-Tomescu a intrat definitiv în istoria atletismului românesc. Numele ei ocupă un loc într-o companie selectă, aceea a atletelor din România care au reușit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice. Doina Melinte, Paula Ivan, Gabriela Szabo, Iolanda Balaș, Viorica Viscopoleanu, Anișoara Cușmir-Stanciu, Lia Manoliu, Mihaela Peneș și Maricica Puică sunt celelalte reprezentante ale atletismului românesc care au în palmares medalii olimpice de aur.
https://i.eurosport.com/2021/03/08/3008244.jpg

CRISTINA NEAGU, DE PATRU ORI CEA MAI BUNĂ HANDBALISTĂ A LUMII

Fără doar și poate, Cristina Neagu reprezintă un reper în sportul românesc, un model pentru copiii care merg la handbal și se pregătesc să scrie istorie în orice sport ar practica. Este lesne de înțeles de ce este Cristina un simbol în handbalul mondial: ea și-a găsit de fiecare dată puterea interioară pentru a depăși orice obstacol, devenind de neoprit, iar titlul de cea mai bună handbalistă a lumii, care i-a fost acordat de patru ori în carieră, stă drept dovadă. Cel mai important aspect al acestei reușite este faptul că nicio altă handbalistă nu a reușit așa ceva în istoria acestui sport.
DUPĂ UN AN DE JUCAT HANDBAL MI-AM SPUS: VREAU SĂ FIU CEA MAI BUNĂ ÎN CEEA CE FAC. MI-AM FIXAT ASTA CA OBIECTIV. DUPĂ ZECE ANI DE JUCAT HANDBAL AM REUȘIT SĂ FAC LUCRUL ĂSTA, SĂ FIU CEA MAI BUNĂ – CRISTINA NEAGU
Născută pe 26 august 1988 la București, Cristina Neagu a luat contact cu handbalul în mod întâmplător, în anul 2000, pe când avea 12 ani. Cris era un copil activ, căruia îi plăcea să se joace cu mingea și să alerge, însă își consuma energia la fotbal cu băieții. Pe când era în clasa a patra, Cristina Neagu a făcut cunoștință cu handbalul datorită antrenoarei Maria Covaci, care a făcut o selecție la școlile din apropiere, iar potențialul Cristinei nu putea fi trecut cu vederea.
După trei ani de la momentul selecției, Cristina era deja cunoscută pentru performanţele ei, iar cluburile o căutau cu interes, fiindcă era cotată de atunci cu șanse mari să fie una dintre jucătoarele esențiale în orice echipă ar evolua. În 2006, pe când avea 18 ani, Cristina a fost cumpărată de Rulmentul Brașov, la cererea Marianei Târcă, fosta mare jucătoare a echipei naționale de handbal feminin a României. La acel moment, echipa din Brașov plătea în schimbul Cristinei nu mai puțin de 50.000 de dolari. Atunci a început cu adevărat ascensiunea campioanei noastre.
DE CÂND ERAM MICĂ MI-A PLĂCUT SĂ CÂȘTIG ORICE JOC SAU COMPETIȚIE LA CARE AM LUAT PARTE. DE LA FOTBALUL JUCAT CU BĂIEȚII DIN GHENCEA ȘI PÂNĂ LA ÎNTRECERILE PE CARE LE ORGANIZAM CU PRIETENELE MELE, TOTUL TREBUIA SĂ FIE O PROVOCARE DIN CARE SĂ POT IEȘI ÎNVINGĂTOARE. POATE VIAȚA DE CARTIER, POATE O DORINȚĂ INTERIOARĂ CU CARE M-AM NĂSCUT, POATE OAMENII ÎNTÂLNIȚI PE PARCURS M-AU TRANSFORMAT DIN NEOBOSITUL CHALLENGER ÎN CAMPIOANA GREU DE OPRIT – CRISTINA NEAGU
La trei ani distanță, interul stânga a ajuns la Oltchim Râmnicu Vâlcea, echipă care a avut la un moment dat în componență toate valorile handbalului românesc. Aici, Cris a petrecut patru sezoane și a suferit două accidentări grave: una la umăr, care a necesitat o pauză de un an şi şapte luni şi alta la genunchiul stâng, tot ruptură de ligamente. Din pricina celei de a doua accidentări, Neagu a lipsit jumătate de an.
A treia echipă la care a ajuns Cristina Neagu, deși era accidentată, a fost Buducnost Podgorica. Muntenegrenii au avut încredere că Neagu va reveni la cel mai înalt nivel și nu s-au înșelat niciun moment. După patru ani de vis petrecuți în Muntenegru, Cristina a acceptat să revină acasă, după o mulțime de rugăminți primite din partea românilor, şi a semnat cu CSM Bucureşti, unde evoluează și în prezent.
Neagu a fost prezentată oficial de CSM București în luna martie 2017. Într-un interviu acordat în toamna anului 2017, Cristina Neagu a declarat că fanii i-au cerut să se întoarcă acasă și a acceptat tocmai pentru dragostea pe care o are pentru România. În cei patru ani petrecuți la Buducnost, Cristina Neagu a învățat limba muntenegreană și a câștigat de trei ori cupa și de patru ori campionatul Muntenegrului.
Neagu nu a participat cu naționala României la Campionatul Mondial de anul gtrecut, dar a revenit de curând printre tricolore și în ea ne punem speranțele pentru o calificare la Euroepanul de la finalul acestui an.
https://i.eurosport.com/2021/03/05/3006256.jpg

CĂTĂLINA PONOR, VISUL ROMÂNESC DE LA JOCURILE OLIMPICE DIN 2004

Cătălina Ponor (34 de ani) a uimit lumea gimnasticii pentru prima oară în urmă cu 18 ani, la Jocurile Olimpice de la Atena. Atunci, sportiva noastră a câștigat 3 medalii de aur, la bârnă, sol și în proba pe echipe, și a fost supranumită "Regina bârnei".
Povestea de dragoste a Cătălinei Ponor cu gimnastica a început brusc, la Constanța, pe vremea când avea numai 4 ani. Norocul a făcut ca micuța Cătălina să fie descoperită de cei doi antrenori ai naționalei de gimnastică a României, Octavian Bellu și Mariana Bitang.
Cei doi selecționeri au rămas impresionați de calitățile fetiței din Constanța și au invitat-o să se antreneze alături de ei, la națională. A fost primul pas făcut de Cătălina pe drumul său spre glorie.
Ponor și-a făcut debutul în competițiile internaționale în 2003, pe când avea 16 ani. Se întâmpla în California (SUA), la Campionatul Mondial de Gimnastică Artistică. La turneul din America, echipa României s-a clasat pe locul secund. La individual, Cătălina a obținut medalia de argint la bârnă și la sol - cele două probe pe care avea să le domine în următorii ani.
Cătălina a câștigat prima sa medalie de aur în toamna aceluiași an, la Campionatul Mondial de Gimnastică Artistică de la Stuttgart, la bârnă. Tot la competiția din Germania, sportiva româncă a obținut bronzul la sol.
Au urmat apoi alte 3 competiții pentru Ponor, în care a câștigat 7 medalii și s-a pregătit intens pentru prima sa participare la Jocurile Olimpice. În august 2004, la Atena, numele Cătălinei avea să strălucească mai tare ca niciodată. În vârstă de 17 ani, românca a avut un parcurs uimitor, demonstrând multă determinare, curaj și concentrare.
Ponor a devenit campioană olimpică la bârnă, cu un scor de 9.787, și la sol, cu 9.750 puncte. Tot la Atena, Cătălina a contribuit și la medalia de aur câștigată de naționala României în proba pe echipe.
Practic, un turneu de vis pentru sportiva din Constanța, care în urmă cu 13 ani începea aventura sa în gimnastică.
"Este un vis devenit realitate! Am fost extrem de emoționată când am câștigat aurul la bârnă. Am visat să câștig acea medalie dintotdeauna", au fost primele cuvinte ale Cătălinei Ponor, a cărei prestație a fost urmărită de o întreagă Românie.
La Atena, Ponor a devenit prima gimnastă româncă, de la Daniela Silivaș (1988), care reușește să câștige 3 medalii de aur la Jocurile Olimpice. Așadar, lumea gimnasticii era încă o dată dominată de culorile albastre, galbene și roșii, purtate cu atât de multă eleganță și mândrie de "Regina bârnei".
Cătălina Ponor a avut o carieră grandioasă, presărată cu multe momente fantastice, dar și cu provocări. "Regina bârnei" nu a renunțat la sportul de care s-a îndrăgostit pe când avea numai 4 ani, a revenit de fiecare dată mai puternică și mai ambițioasă și a ieșit din scenă exact cum a promis: "Cu fruntea sus!".
Per total, Cătălina Ponor a câștigat 23 de medalii la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Campionatele Europene. Dintre acestea, 12 au fost de aur.
Alte Sporturi
Cele mai bune sloturi cu tematică Western!
16/05/2022 LA 11:06
Alte Sporturi
Messi, cele mai mari câştiguri din sport în ultimul an. Locul 1 din 2021 nu mai intră în TOP 10
13/05/2022 LA 08:29