#NutriSport Proteina noastră cea de toate zilele – partea I

„Să mănânci măcar carnea din farfurie, dacă nu mai poți și legumele!”. Acest citat este preluat de la mulți părinți care își încurajează astfel copiii să mănânce sănătos. Un alt citat la fel de popular este „noi mâncam doar porc si vita, pentru că puiul e injectat, cu tot felul de hormoni”.

Despre cât de adevărate sunt astfel de afirmații, vom discuta in rândurile care urmează.

Sunt multe mituri în nutriție, însă nici un alt macronutrient nu a stârnit atâtea controverse în lumea sportului precum proteinele. Deși au un rol foarte important în funcționarea normală a masei musculare, și implicit, în ceea ce privește performanta sportiva, adesea proteinele se consuma în exces și, de cele mai multe ori, din surse care au și efecte secundare, unele dintre ele din cele mai serioase.

La modul ideal, un sportiv are nevoie de doar 0,8-1,5g/kg corp proteine/zi. Aceasta cantitate este adesea depășită de marea majoritate a sportivilor, iar surplusul este eliminat, întrucât corpul uman nu stochează aminoacizii ingerați in exces. Deși de multă vreme studiile științifice au arătat ca un sportiv își poate procura toți aminoacizii din surse vegetale sau din lactate, în continuare carnea este considerată a fi principala sursa de proteine, de către marea majoritate a populației. Aceasta percepție nu doar ca este greșită, însă este, in marea majoritate a cazurilor, dăunătoare.

Carnea procesata este clasificata oficial de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în grupa 1 ca fiind responsabilă de declașarea unor anumite tipuri de cancer la oameni. Pentru cei care nu sunt obișnuiți cu această clasificare, grupa 1 este cea mai înaltă grupa, în aceasta categorie intrând și tutunul sau azbestul. Practic, între a-ti lasă copilul de 10-11 ani sa fumeze sau să mănânce carne procesata, nu e mare diferență (fumatul este totuși, într-adevăr, mai dăunător sănătății decât carnea procesata). În aceasta categorie intra crenvurștii, cârnații, carnea afumata, carnea la conservă, șunca.

De asemenea, nici carnea roșie nu este lipsită de riscuri. Aceasta este încadrata de către OMS în categoria de risc 2A, ceea ce înseamnă că, probabil, stimulează dezvoltarea cancerului la oameni. Carne roșie înseamnă carnea de vită, porc, oaie, cal, capra, etc. Iar efectul cărnii nu este datorat modului în care au fost crescute animalele, ci anumitor componente aflate în exces în carnea roșie, cum ar fi fierul heminic, aflat în cantități mari în carnea roșie.

Modul de gătire al cărnii poate duce la creșterea riscului de cancer. Prepararea prin contact direct cu focul sau cu suprafețe fierbinți, cum este cazul grătarului, nu fac altceva decât să sporească producerea de substanțe cancerigene. Astfel, mitul cărnii la grătar, ca fiind cea mai sănătoasă forma de gătire a cărnii nu este unul real.

Despre surse sănătoase de proteine si despre moduri bune de preparare a cărnii vom discuta într-un articol viitor. Până atunci, când copilul tău are în farfurie carne roșie și legume și nu mai poate mânca totul, ai grija sa nu îi spui: „mănâncă din farfurie doar ce poate contribui la apariția cancerului”.

Mircea Purcaru este Medic Specialist Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, dar și doctorand în știința sportului și educație fizică. De asemenea, Mircea este antrenor de înot și a participat în 2019 la conferința American Swimming Coaches Association din Dallas.