Gail Devers, lungul drum spre aur: amenințată cu amputarea, a câștigat cea mai strânsă finală a JO

“Fata cu unghii interminabile”, așa cum rămâne în amintirea multor pasionați de sport, Gail Devers dusese o luptă crâncenă pentru viața sa, după ce fusese diagnosticată cu o boală autoimună, Basedow-Graves. Devers se anunțase o mare candidată la aur pentru Jocurile Olimpice din 1988, atât la 100 m plat, cât și la 100 m garduri – proba sa favorită, însă pe când se afla în toiul pregătirilor, a fost lovită de o serie interminabilă de migrene cumplite. Medicii nu au știut ce diagnostic să îi pună, mai ales că durerile de cap se îmbinau cu stări de amețeală și, din când în când, cu episoade de pierdere de vedere la unul dintre ochi. Lăsată fără răspunsuri concludente, Devers a continuat să tragă de corpul ei, sperând ca la loto că va prinde o zi bună pentru concurs. Și-a câștigat locul în echipa olimpică a Statelor Unite pentru proba de 100 m garduri, însă slăbită și mereu nesigură pe propriile resurse, a fost eliminată în semifinale la Seul.

S-a spus atunci că e vorba despre un caz nefericit în care stresul i-a venit de hac unei tinere sportive, pe atunci în vârstă de 22 de ani. Starea ei de sănătate se deteriora însă vizibil. Iar după doi ani de căutări, Gail Devers a primit în sfârșit diagnosticul corect, însă tratamentul agresiv cu radiații pentru hiperactivitatea tiroidei, început în septembrie 1990, aproape că a răpus-o: s-a luptat cu hemoragii interne ce se transformau apoi în cheaguri periculoase, greutatea fluctua ca acul unei busole lăsate în apropierea unui magnet, iar cel mai rău dintre toate a fost faptul că a suferit arsuri grave la nivelul tălpilor, care s-au infectat. Doi ani și jumătate, nu s-a pus problema ca Devers să poată alerga. Americanca nici să meargă nu mai putea, se târa sau era purtată pe brațe, iar un medic îi propusese ca ultimă soluție amputarea.

Voința a fost însă mai puternică, iar când Gail Devers s-a prezentat pe pistă la Campionatul Mondial de Atletism din 1991, la startul finalei de 100 m garduri, lumea a știut că s-a petrecut o minune. Mai mult, Devers își atârna argintul după gât, iar murmurul nu mai contenea.

A fost sau nu Gail Devers printre favoritele cursei de 100 m la Barcelona? Cu siguranță, fusese la 100 m garduri, însă acolo a agățat cu piciorul ultimul gard și a scăpat victoria printre degete, terminând abia a cincea. La 100 m, vedeta momentului a lipsit: Katrin Krabbe, o blondină cu trup perfect, devenită peste noapte sportiva-simbol a Germaniei reunificate, fusese suspendată după ce agenții antidoping care au urmărit-o pe ea și pe colegele ei până în Africa de Sud, unde se presupune că evadaseră tocmai pentru a se sustrage controalelor, au primit probe de urină identice pentru trei sportive. SUA miza pe Gwen Torrence, câștigătoarea trialurilor naționale și o sportivă fără “bagajul” de probleme acumulat de Gail Devers în ultimii patru ani. Iar Jamaica o avea pe Merlene Ottey, neînvinsă la suta de metri după Jocurile Olimpice din 1988 și până la Campionatul Mondial din 1991, dar și pe Juliet Cuthbert, sportivă crescută după rigorile sistemului american de la vârsta de 16 ani. Gail Devers era "în cărți", dar și o curiozitate.

De pe culoarul cu numărul doi, Gail Devers avusese un avantaj vizibil cu ochiul liber la jumătatea cursei, însă la linia de finiș nu mai puțin de cinci sportive au părut că au ajuns odată. Trei sportive – Devers, Cuthbert și Torrence și-au corectat cel mai bun timp al carierei la Barcelona. Iar aurul a mers la Gail Devers, după o analiză prelungită.

Astăzi, se împlinesc 28 de ani de la fotofinișul nebun de la Barcelona, unul dintre multele care au marcat cariera lui Gail Devers, dar de departe cel mai strâns din istoria Jocurilor.

1. Gail Devers (SUA) 10.82
2. Juliet Cuthbert (Jamaica) 10.83
3. Irina Privalova (Echipa Unificată) 10.84
4. Gwen Torrence (SUA) 10.86
5. Merlene Ottey (Jamaica) 10.88
6. Anelia Nuneva (Bulgaria) 11.10
7. Mary Onyali (Nigeria) 11.15
8. Liliana Allen (Cuba) 11.19

În 1996, la Atlanta, Gail Devers avea să devină prima atletă din istorie care își apăra titlul olimpic la 100 m. Americanca își mai completa palmaresul și cu o medalie de aur la ștafeta de 4X100 m.