#On this Day | 53 de ani de la un moment magic al atletei Viorica Viscopoleanu: titlul olimpic și nou record mondial

Vremurile în care atletismul românesc era o forță la nivel mondial au apus. În istoria Jocurilor Olimpice, aceasta este a treia disciplină din România după numărul de titluri olimpice și după numărul de medalii.

Un aport considerabil la ascensiunea atletismul românesc la nivel mondial l-a avut Viorica Viscopoleanu. O atletă uriașă (82 ani), care fix în urmă cu 53 de ani câștiga aurul olimpic la Mexico City, la săritura în lungime. Nu oricum, ci cu stil, cu nou record mondial: 6,82 metri!

Atleta are o poveste de viață zbuciumată, cu un destin greu încercat, după cum a relatat într-un interviu acordat în urmă cu 2 ani pentru Steaua TV, la împlinirea vârstei de 80 de ani.

"M-au crescut bunicii, pentru că mama mea a decedat la vârsta de 5 ani. Am avut o soră care a rămas orfană la vârsta de un an în Ucraina. A început războiul, au zis să ne refugiem că se termină repede și ne întoarcem, dar nu s-a întâmplat asta și am trecut prin multe peripeții. Avioanele bombardau, dar noi am mers mai departe spre București, cu căruța, cu calul. Apoi, au vândut calul și căruța și și-au făcut o căsuță mică. Este distractiv pentru unii acest lucru, dar greu pentru cei care au trecut prin toate astea... ", a povestit Viorica Viscopoleanu.

Atleta a fost descoperită de Ion Vintilă, dar înainte de a urca pe treptele performanței în această disciplină a îndrăgit gimnastica și voleiul. "Îmi plăcea foarte mult gimnastica, dar într-o zi a venit în clasă profesoara de sport și a întrebat cine vrea să se înscrie la un cros. Am câștigat crosul respectiv și a venit un antrenor de atletism, care mi-a propus 'haide să faci și atletism'. I-am spus 'nu, că îmi place volei și gimnastică'... 'bine, faci volei și gimnastică, dar faci și atletism'. Nu s-a mai putut să fie practicate toate cele trei sporturi și așa am rămas la atletism", a dezvăluit Viorica Viscopoleanu.

De-a lungul carierei, sportiva a obținut 11 titluri naționale, dar statutul de mare atletă și-a câștigat în mod special în urma performanțelor realizate pe plan internațional. Anul de glorie al carierei a fost 1968, când a cucerit titlul olimpic la Jocurile Olimpice din Mexico City, cu un nou record mondial. Viscopoleanu a avut alte două prezențe la Jocurile Olimpice, la Tokyo 1964, unde s-a clasat pe locul 5, și la JO de la Munchen, din 1972, unde la 33 de ani a fost cea mai vârstnică participantă, a terminat pe locul 7.

1964 a fost însă un an de cumpănă. Imediat după Tokyo a vrut să se retragă, mai ales că s-a simțit frustrată după ce s-a întâmplat în timpul concursului.

"A venit ziua de concurs, am bătut pe prag, dar au venit arbitrii internaționali și au spus că este o săritură depășită. Încă nu era pistă sintetică, iar zgura era foarte umedă. Atunci, de pe pantofii cu cuie, zgura a căzut exact pe plastilină. Și așa am pierdut o medalie. După Tokyo am vrut să renunț. Am început să plâng, eu 'nu mai vreau să mai fac'. Dar domnul Soter în particular a venit și mi-a spus: 'Hai, vii la Steaua, vii în București'.", a relatat Viorica Viscopoleanu.

Ion Soter avea să fie și antrenorul care o conduce spre titlul olimpic, cu record mondial. Atleta a rememorat ce s-a întâmplat la Mexico City: "Am amintiri foarte frumoase din Mexic. Pregătirea a decurs foarte bine, nu am avut probleme. Cu exact o săptămână înainte noi făceam un pre-concurs, cu calificări, cu finala a doua zi. În calificări, am simțit o durere la piciorul de bătaie. M-am oprit, am început să plâng: 'am muncit 4 ani degeaba, ce fac?'. L-am avut în satul olimpic pe fostul handbalist, Gabriel Cherebețiu, care era medic. Și el m-a dus prin toate cabinetele cu doctorii noștri. Așa am putut să particip. Discutând acasă cu domnul Soter, trebuie să fac o singură săritură în calificări, ca să nu mă doară piciorul pentru a doua zi. Acesta a fost planul de acasă".

În calificări, reprezentanta României a sărit 6,48 metri și s-a calificat în finală cu al treilea rezultat. Fascinant, sportiva a vizualizat cu puțin timp înainte ce avea să urmeze. "Aveam un hobby, mă uitam după numere de mașină. Mergând spre stadion văd o mașină în față 681. 'Uite, vezi mașina aia? Uită-te la numărul ală, atât voi sări eu acum. Am intrat în concurs, mi-a venit rândul, am plecat decisă, hotărâtă, să nu fac decât o săritură, să nu mă doară piciorul. Și a apărut pe tabelă 6,82 metri, record mondial, record olimpic", a povestit Viorica Viscopoleanu.

Tot pe plan internațional, săritoarea în lungime a mai cucerit titlul la Campionatele Europene de la Viena din 1970, medalia de argint la CE în aer liber de la Atena 1969 și bronzul la CE în sala de la Sofia, în 1971.

După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare la CSA Steaua București, printre sutele de sportivi pe care i-a îndrumat către performanță numărându-se și Monica Iagăr. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în anul 2000 i-a fost conferit Ordinul național „Pentru Merit” în grad de ofițer.