Babe Ruth, sportivul care a revoluționat lumea baseball-ului și se identifică cu orașul New York

Ruth a jucat baseball la nivel înalt timp de 22 de sezoane, între 1914 și 1935. El și-a început cariera în Major League Baseball (MLB) la Boston Red Sox însă cele mai mari performanțe le-a obținut cu legendara New York Yankees. Bambino a stabilit multe recorduri la acea vreme iar două dintre ele erau încă valabile în 2019. El este considerat unul dintre cei mai mari sportivi din cultura americană dar și cel mai mare jucător de baseball din istorie. În 1936, Ruth a fost numit în Baseball Hall of Fame, el fiind printre cei cinci membri inaugurali.

George Herman Ruth Jr, cel care avea să fie cunoscut ca ”Babe” Ruth s-a născut în 1895 pe Emory Street, în Baltimore, Maryland. Ambii săi părinți sunt etnici germani iar ulterior blocul în care s-a născut Ruth a devenit muzeu. Copilăria sa nu a fost deloc una ușoară iar tânărul George era un rebel. El a recunoscut că a petrecut mare parte din tinerețe pe străzi și că nu prea mergea la școală și preferea să bea bere cu prietenii. Astfel, el a fost trimis de tatăl său în 1902 la școala oferlinat St Marys.

La începutul lui 1914, după 12 ani petrecuți la oferlinat, Babe Ruth semnează la 19 ani primul său contract profesionist de baseball cu Jack Dunn, cel care deținea Baltimore Orioles, o echipă din International League.

Doar câteva luni mai târziu însă, din cauza situației financiare precare, Dunn a fost nevoit să îl vândă pe Ruth. Cea mai bună ofertă a venit de la Boston Red Sox iar pe 11 iulie 1914 Ruth a ajuns la Boston pentru a semna primul său contract din MLB. Talentul său s-a văzut imediat iar în scurt timp marele Ruth a devenit principalul star de la Red Sox. După trei titluri cucerite cu echipa din Boston în cinci ani, în 1919 Ruth a făcut cel mai important pas al carierei sale: s-a transferat la New York Yankees.

Când Ruth a ajuns la Yankees, el și-a încheiat în sfârșit tranziția de la poziția de pitcher la cea de outfielder. În cele 15 sezoane petrecute la New York a jucat în peste 2000 de meciuri și a bătut record peste record.

La sfârșitul lui aprilie 1920, Yankees aveau un palmares de 4-7 în timp ce Red Sox conduceau campionatul cu 10-2. Ruth nu făcuse mare lucru, fiind accidentat pentru mult timp. Totuși, totul s-a schimbat pe 1 mai când Ruth a reușit un home run care a trimis mingea complet în afara Polo Grounds, ceva nemaiântâlnit la acea vreme. De atunci, home run-urile au continuat să curgă și a stabilit un record de 11 home run-uri într-o singura lună, record pe care tot el l-a depășit ulterior în iunie, cu 13. Babe Ruth era deja numele pe buzele tuturor. O țară întreagă îl urmărea iar stadioanele erau pline oriunde jucau cei de la Yankees, zeci de mii de oameni înghesuindu-se doar pentru ocazia de a-l vedea pe Ruth jucând.

Ruth, care a reușit să scrie istorie și cu cei de la Yankees cu care a câștigat alte patru titluri, a fost primul star din baseball care a atins un nivel de popularitate național. Baseball era cunoscut pentru nume ca Ty Cobb sau ”Shoeless Joe” Jackson, dar niciunul nu era adorat de fani. SUA fusese lovită recent de război dar și de pandemia de gripă din 1918 și avea nevoie de ceva pentru a scăpa de aceste traume. Ruth a rezonat de asemenea cu o țară care simțea că merită ceva extraordinar după eforturile din război. Ruth era un sportiv capabil de evoluții spectaculoase în cel mai mare oraș din SUA. Cel care a scris istoria New York Yankees, Glenn Stout, a scris: ”Ruth era New York încarnat - liber și crud, flamboiant și strălucitor, de neoprit”.

În timpul vieții sale, Ruth a devenit un simbol al Statelor Unite. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, soldații japonezi scandau ”să-l ia dracu pe Babe Ruth” pentru a-i enerva pe cei americani. Ruth a declarat că speră ca ”orice japonez care mi-a menționat numele să fie împușcat”. Ruth a trecut de barierele sportului și reprezenta întruchiparea succesului pentru americani. Poate chiar visul american.