Minunatul Marvin Hagler și boxul total

Figură emblematică în boxul mondial, Hagler a făcut parte alături de Sugar Ray Leonard, Thomas Hearns și Roberto Duran dintr-o generație de pugiliști care au oferit publicului, timp de aproape două decenii, unele dintre cele mai spectaculoase meciuri de box din istorie. Nu-i de mirare că cei 4 pugiliști au fost numiți “cei 4 regi ai categoriilor mijlocii”.

Marvin și familia sa au trebuit să părăsească Newark în 1967, din cauza revoltelor de stradă care au cuprins orașul în urma unui abuz al poliției asupra taximetristului de culoare, John William Smith. În urma revoltelor violente, 26 de persoane și-au pierdut viața, iar orașul a devenit un adevărat teatru de război. Marvin și familia sa au ajuns astfel în Brockton, Massachusetts, locul de naștere al faimosului Rocky Marciano. Poate nu este întâmplător faptul că tocmai aici Marvin Hagler a învățat să boxeze, la sala de box al lui Goody Petronelli. Pentru a putea să se întrețină și să își ajute familia, Marvin muncea în construcții în timpul zilei, iar seara se antrena și disputa meciuri.

Marvin Hagler a început să boxeze pe când era încă minor, iar pentru a putea să intre în competițiile de amatori, unde vârsta necesară era de 16 ani, a mințit în privința anului nașterii. La amatori a avut un record impresionant de 55 de meciuri diputate, din care 54 de victorii și o singură înfrângere. A fost medaliat cu aur în 1973 la Campionatele Naționale de Amatori disputate la Boston, și în același an și-a început cariera în boxul profesionist, cu o victorie prin knockout împotriva lui Terry Ryan. Încă de la început pugilistul american prezenta toate indiciile că va fi un mare campion, în primul rând datorită determinării sale totale de a câștiga orice meci, a disciplinei de fier, și a fizicului impresionant; Hagler era o adevărată mașină de box.

Povestea numelui său este una cât se poate de interesantă. Fiind deranjat că announcerii nu-i spuneau și Marvelous (Minunatul), pseudonimul pe care îl alesese în ring, motivul fiind că numele său era prea lung, Marvin Hagler a decis să își schimbe oficial și legal numele după meciul împotriva lui William “Caveman” Lee, din 1982, meci în care și-a făcut adversarul knockout după doar un minut și șapte secunde. Așa a apărut Marvelous Marvin Hagler.

A disputat de-a lungul carierei la profesioniști 67 de meciuri, din care a avut 62 de victorii, 52 prin knockout, 3 înfrângeri și 2 remize. A câștigat primul său titlu în boxul profesionist abia în 1977 când l-a învins pe Willie Monroe, adjudecându-și titlul de campion al Americii de Nord la categoria mijlocie. Motivul pentru care abia după 4 ani de box profesionist și 37 de meciuri disputate a reușit o performanță notabilă, se regăsește în cuvintele pe care marele Joe Frazier i le-a spus atunci când și-a început cariera – Hagler, ai trei lucruri împotriva ta: ești negru, boxezi pe gardă inversă, și ești bun. Din acest motiv lui Hagler i-a fost foarte greu să găsească adversari cu care să lupte, și să răzbată în establishmentul boxului mondial.

După încă doi ani și alte 12 meciuri disputate, lui Hagler i s-a acordat permisiunea să devină challanger pentru centurile WBC și WBO la categoria mijlocie. L-a înfruntat la Caesars Palace pe Vito Antuofermo, campionul mondial en-titre. După 15 reprize teribile, meciul a fost declarat remiză, deși Hagler a fost văzut de majoritatea spectatorilor adevăratul câștigător, și conducea la puncte pe foaia neoficială. Hagler a fost dezgustat de această nedreptate și a înțeles cum mergeau de fapt lucrurile în lumea boxului. Din acel moment Marvin Hagler și-a promis că nu va mai lăsa niciun meci să fie decis la puncte de către arbitrii. Și exact asta a făcut. La următorul meci, împotriva algerianului Loucif Hamani, Hagler nu a mai lăsat să-i fie pusă la îndoială victoria, și i-a administrat adversarului său un knockout în runda a doua, care l-a trimis pe pugilistul algerian printre corzi și în afara ringului.

Antuofermo și-a pierdut ulterior titlurile în meciul cu britanicul Alan Minter, pe care Hagler l-a provocat într-o luptă ce urma să se dispute la Londra, pe Wembley. Meciul a avut loc pe 27 septembrie 1980, favoritul local fiind susținut din tribune de câteva zeci de mii se suporteri, care nu concepeau ca Minter să piardă centurile și titlul de campion mondial în fața unui sportiv de culoare.

Rasismul devenise în Marea Britanie în acea perioadă o problemă socială gravă, iar Hagler a simțit pe propria piele ce înseamnă ura de rasă a publicului englez. Mai mult decât atât, chiar și Minter a făcut o declarație nesăbuită în acest sens, spunând că nu își va pierde titlul în fața unui “negru”. Dar asta nu a făcut decât să îl motiveze și mai mult pe pugilistul american, care i-a administrat lui Alan Minter una dintre cele mai dureroase și devastatoare înfrângeri din carieră, prin knockout tehnic în runda a 3-a! Încă din prima repriză arcadele lui Minter au început să se deschidă în urma loviturilor primite, iar în următoarele două reprize pugilistul britanic a fost pur și simplu măcelărit de Hagler. Tăieturile groaznice de pe fața lui Minter l-au determinat atât pe arbitrul partidei, a cărui cămașă era plină de sânge, cât și pe staful britanicului, să oprească partida. A fost aruncat prosopul. La final, Hagler nu a putut să își primească centurile în ring, din cauza publicului britanic care a început să arunce imediat cu sticle și cutii de bere asupra învingătorului și stafului acestuia. Hagler a fost escortat în afara arenei de către polițiști și bodyguarzi într-un haos total. Această înfrângere i-a grăbit sfârșitul carierei lui Minter, care nu a mai boxat decât de 3 ori până să își încheie cariera defintiv.

Ulterior, Hagler avea să declare într-un interviu:

După această partidă, pentru Hagler a urmat o serie istorică de 12 victorii din tot atâtea meciuri disputate pentru a-și apăra centurile WBC, WBO, IBF și titlul de campion mondial incontestabil al categoriei mijlocii. Timp de 7 ani, în perioada cuprinsă între anii 1980 și 1987, Marvelous Marvin Hagler și-a apărat cu success coroana de campion, reușind în tot acest timp 11 KO-uri, și doar o victorie la puncte în fața lui Roberto Duran.

O adevărată bestie în ring, stilul lui Hagler a fost inconfundabil, tactica pusă în aplicare la fiecare meci fiind atacul constant și urmărirea adversarului în ring până când acesta era făcut knockout. Hagler nu a făcut niciodată un pas înapoi și nu a lăsat în niciun meci ca inițiativa în ring să aparțină adversarului. Se năpustea peste adversar ca o mașinărie perfect programată să distrugă, și reușea să încaseze un număr considerabil de lovituri fără să fie făcut knockout, ceea ce i-a adus renumele ca având una dintre cele mai rezistente bărbii din boxul mondial.

În toată cariera sa a fost pus la podea și numărat doar o singură dată, și atunci dintr-o eroare a arbitrului care a interpretat greșit o alunecare în ring. S-a întâmplat într-un meci împotriva argentinianului Juan Roldan, o luptă pe care câștigat-o prin knockout tehnic. Hagler era recunoscut pentru metodele sale draconice de antrenament și prin faptul că, cu cel puțin 8 săptămâni înaintea fiecărui meci se izola complet de societate, și se concentra doar pe pregătirea luptei. 

Meciul dintre Marvin Hagler și Thomas Hearns de pe 16 aprilie 1985, de la Caesars Palace, este considerat și astăzi unul dintre cele mai spectaculoase meciuri de box din istorie, iar prima repriză a acelui meci de legendă este văzută de mulți specialiști ca fiind cea mai grozavă repriză din istoria acestui sport. Meciul a fost de-a dreptul brutal, Hagler nu a făcut niciun pas înapoi în acea luptă, l-a atacat continuu încă din primele secunde pe adversarul său și l-a învins prin knockout tehnic în repriza a 3-a!

Cei doi pugiliști și-au împărțit fiecare peste 80 de lovituri în 8 minute de luptă crâncenă, și au dat totul în ring, fără menajamente, până când Tommy Hearns, Hitmanul din Detroit, a trebuit să se recunoască înfrânt, fiind pus la podea după trei croșee consecutive de dreapta ale lui Marvin Hagler. A fost mai degrabă o luptă de stradă purtată până la epuizare, decât un meci de box. Hearns se afla la momentul respectiv printre cei mai buni pugiliști la categoriile inferioare, câștigând de-a lungul carierei titlurile de campion mondial la 5 categorii diferite. Mai mult decât atât, cu un an înainte, Hearns îl făcuse knockout după doar două reprize pe Roberto Duran!

Dar cel mai important și controversat meci din cariera lui Hagler a fost împotriva lui Sugar Ray Leonard. Meciul a avut loc pe 6 aprilie 1987, la Caesars Palace, în joc fiind pus titlul de campion mondial WBC la categoria mijlocie. Au trebuit să treacă mai bine de 3 ani, și o retragere temporară din box, pentru ca Sugar Ray să accepte într-un final provocarea de a lupta cu Marvin Hagler.

Victoria i-a aparținut lui Sugar Ray după 12 reprize echilibrate, prin split decision, dar mulți spun că arbitrii l-au dezavantaj pe Hagler. După 7 ani, Hagler și-a pierdut titlul, într-un meci pe care l-a controlat, dar pe care nu a știut cum să îl câștige. Din păcate stilul agresiv și dezinvolt, fără accent pe apărare, cu scopul de a demola adversarul în timpul cel mai scurt, a jucat împotriva lui Hagler de data aceasta. Sugar Ray, un entertainer în ring, a știut cum să fure decizia arbitrilor printr-un box menit să-i impresioneze pe aceștia, și fără să se expună prea mult loviturilor adversarului. Trebuie menționat și faptul că meciul s-a disputat în condițiile impuse de Sugar Ray Leonard – 12 reprize în loc de 15, și un ring cât mai mare care să îl obosească pe agresivul Hagler. Doar în aceste condiții Sugar Ray considera că îl poate învinge pe oponentul său. Și a făcut-o, dar nu fără a crea una dintre cele mai mari controverse din istoria boxului. A fost ultimul meci din cariera lui Marvin Hagler, care, surprinzător, după ce Sugar Ray a refuzat în repetate rânduri să-i acorde revanșa, a plecat în Italia pentru a urma o carieră în actorie. S-a stabilit la Milano alături de soția sa, a apărut în câteva pelicule, și s-a bucurat de cei peste 40 de milioane de dolari făcuți din box.

Marvin Hagler nu a boxat niciodată în afara categoriei mijlocii. Unul dintre motivele pentru care a refuzat să crească în categorie și să se lupte pentru titlurile de la semigrea, așa cum a făcut Sugar Ray Leonard, a fost probabil faptul că măsura doar 1.75 în înălțime, ceea ce reprezenta un dezavantaj major în fața adversarilor săi, chiar dacă alonja sa era impresionantă, 1.91.

Pe de altă parte pugilistul american nici nu a fost interesat să coboare în categorie, pentru a se lupta pentru centurile de la semimijlocie sau ușoară.  A preferat să domine în totalitate categoria mijlocie și să intre în istorie. De-a lungul carierei Hagler a fost numit de două ori luptătorul anului, și deasemenea a fost declarat luptătorul decadei anilor 80. Printre onorurile primite trebuie menționat faptul că a fost ales de către revistele de specialitate al patrulea cel mai mare pugilist la categoria mijlocie, al 17-lea cel mai bun pugilist din ultimii 70 de ani, și al 29-lea cel mai bun pugilist, kilogram pe kilogram, din toate timpurile.

Marvin Hagler ar fi împlinit astăzi 70 de ani. Americanul a decedat pe 13 martie 2021, în urma unor probleme cardiace. Hagler a lăsat în urmă o moștenire care nu va putea fi niciodată egalată.