Povestea fascinantă a lui Ivan Patzaichin, unul dintre cei mai mari sportivi români din istorie

Sportul românesc a fost zguduit în această dimineață de o veste cumplită. Ivan Patzainchin, una dintre legendele sportului din țara noastră a încetat din viață la vârsta de 71 de ani, fiind răpus de o boală incurabilă cu care se lupta de mai multă vreme.

Ivan Patzaichin a fost fără doar și poate unul dintre cei mai mari campioni români din toate timpurile. O legendă cu povești incredibile care l-au transformat într-un simbol național. Un om cu un bun simț ieșit din comun, prea modest în comparație cu performanțele incredibile reușite de-a lungul timpului. A știut să se facă mereu respectat și admirat, nu a supărat pe nimeni, cel puțin în afara arenelor sportive. În competiții o mai fi „supărat” câțiva adversari, din moment ce a avut „abonament” la medalii, cele mai multe fiind der aur.

Povestea lui Ivan Patziachin a început la Mila 23 în 1949, un sat în Delta Dunării, la aproximativ 50 km de Tulcea, accesibil numai pe calea apei.

Marele campion s-a "trezit" practic în barcă, dar primele conexiuni cu sportul le-a avut abia în 1966, când Serghei Covaliov și Vicol Calabiciov deveneau campioni mondiali la canoe dublu. Doi oameni de-ai locului au cucerit lumea și i-au dat idei și lui Vaniușa, așa cum era alintat. Mai ales că vâslitul era de ani buni un mod de viață. A vrut să fie ca ei.A plecat de acasă să fie campion și a reușit acest lucru doar în 2 ani, într-o canoe chiar cu Serghei Covaliov. La Ciudad de Mexico în 1968 a câștigat un titlu și mai prețios, aur olimpic! De aici a început o carieră de excepție, construită cu ambiții și sacrificii, ghidată după motto-ul norvegianului Fridtjof Nansen: "Ai reușit - Continuă! N-ai reușit - Continuă!". Cugetare care, de altfel, l-a și ajutat să devină eroul Jocurilor Olimpice de la Munchen 1972.

Ivan Patzaichin și-a câștigat definitiv un loc în istoria sportului românesc și nu numai la ediția respectivă. A câștigat titlul olimpic la canoe simplu 1.000 de metri după o poveste impresionantă, care produce valuri și la aproximativ 40 de ani distanță. În seriile de calificare, pagaia cu care vâslea campionul României s-a rupt chiar după primii metri. Oficialii n-au observat semnalele sportivului de a întrerupe cursa, conform regulamentului. Nu a reușit să dea un restart cursei, dar a continuat să-și ducă visul până la capăt, de a cuceri un nou titlu olimpic după cel de la Mexico City (1968). Aflat între valuri „nervoase” și cu o pagaie ruptă, Patzaichin a dat examenul vieții, să se păstreze pe culoar și să treacă cu brio linia de sosire. Obiectiv îndeplinit, chiar dacă „Amiralul” a ajuns ultimul la final, cu peste trei minute întârziere.

Problemele nu s-au terminat însă în acest punct, în condițiile în care oficialii l-au descalificat imediat după serie. A urmat o contestație făcută de delegația României, acceptată de comisarii cursei, iar Ivan Patzaichin a revenit din nou la start în recalificări. Și mai motivat, și mai avântat, românul și-a dominat clar adversarii în toate fazele concursului, astfel că la final s-a putut bucura de al doilea succes olimpic.

La Munchen 1972 a construit doar o parte dintr-o „operă” remarcabilă, care a continuat și în deceniul următor cu alte două titluri olimpice, la Moscova și Los Angeles. Prin contribuția Amiralului, kaiak-canoe este și azi între primele patru cele mai medaliate sporturi din România la Jocurile Olimpice, alături de gimnastică, atletism și canotaj.

După ce a devenit un mare campion, Ivan Patzaichin a devenit și un pedagog valoros. Lecțiile antrenorului au condus la formarea a noi medaliați olimpici, motiv pentru care azi putem să vorbim, de o tradiție, de o istorie bogată la canoe.

Sportul i-a "oferit totul" Amiralului, așa cum a spus-o în nenumărate rânduri. La rândul lui a încercat să-i ofere înapoi din tainele descoperite. Până în 2009, când o combinație de uzură și un sistem tot mai opărit l-au determinat să se retragă din sport. De atunci nu a mai îndeplinit nicio funcție oficială, dar sportul românesc s-a folosit în continuare de imaginea lui. Modestia, bunul simț, respectul au rămas lucruri sfinte pentru Patzaichin. Și a găsit noi provocări, a considerat că trebuie să întoarcă anumite lucruri din tot ce a realizat de-a lungul timpului și locurilor de unde a plecat. Și-a propus să reinventeze ecoturismul în Deltă Dunării, ape pe care și-a călăuzit primii pași ai carierei și a „adus pe lume” canotca, o combinație între canoe și lotcă. Pentru a fi explotat mai bine pontențialul naturii, dar și îndeletnicirile vechi ale lipovenilor.

Ivan Patzaichin a reușit absolut tot ce și-a propus. Legenda va rămâne mereu în sufletele noastre, va fi pentru totdeauna etichetat drept Amiralul sportului românesc.