Povești de campioni. Simona Radiș și Ancuța Bodnar: "Aurul olimpic se câștigă cu lacrimi"

Ambele campioane olimpice au mers prima oară la canotaj datorită unui mecanism vechi, dar eficient în perioada copilăriei lor: selecția din școli. Născută la Botoșani, Simona Radiș își amintește: "În 2013, nu știam absolut nimic despre canotaj, fiindcă la televizor vedeam doar fotbal... Dar antrenorii care vin în școli sunt foarte bine pregătiți, știu ce să spună și te fac să îți dorești să mergi acolo." După ce s-a "chinuit o săptămână sau două" să-și convingă părinții, copila de 14 ani a plecat la Centrul de pregătire de la Snagov.

Ancuța Bodnar a fost selectată în 2012, tot la 14 ani. Născută la Vatra Moldoviței, în județul Suceava, nici măcar nu știa să înoate sau unde se află Orșova pe hartă, acolo unde se afla baza dce pregătire: "Dar am decis să încerc, să văd cum este. Tatăl meu a fost și el selectat în copilărie pentru acest sport, dar nu a mai mers fiindcă pe vremea aceea trebuiau să meargă trei copii de la o școală. Pe doi nu i-au lăsat părinții, așa că nu a mai mers nici el. Iar atunci, în 2012, a fost primul care m-a încurajat, m-a motivat și m-a dus la Orșova. Bineînțeles, totul a fost foarte frumos la început, multă joacă, experiențe noi. Faptul că am plecat de acasă la o vârstă fragedă nu m-a speriat deloc, eram foarte încântată de experiența care mi se arăta în față, cunoșteam oameni noi, mergeam la o școală mai bună decât cea de acasă, erau doar lucruri bune. Dar, știți cum e, peste tot este frumos la început sau pare frumos chiar dacă nu este".

Așa și-au început călătoria spre marea performanță două fete din Moldova care nu știau nimic despre canotaj.

Primul test adevărat a venit când copilăria și joaca s-au încheiat, iar antrenamentele, câte 11 pe săptămână, fiecare durând cam două ore și jumătate, au devenit realitatea zilnică la juniori.

Presiunea performanței și-a spus cuvântul cu o lună înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. Ancuța, care nu împlinise 22 de ani, a cedat: "Am ieșit de pe apă plângând și am spus că eu plec acasă, nu mai pot". La 21 de ani, Simona a devenit un fel de soră mai mare, deși era mai mică: "Lasă, Anca, facem și antrenamentul ăsta, am muncit mult până acum, nu putem renuța când mai avem atât de puțin".

Dar și Simona a intrat în colaps alături de Ancuța în cantonamentul din Italia, tot înaintea JO de la Tokyo. Oboseala a fost atât de mare, încât nu mai aveau puterea nici să râdă. Se certau, plângeau, își făceau bagajul pentru a pleca. Două suflete prăbușite care încercau să se sprijine și să se ridice. "O zi spuneam eu că plec acasă, iar în următoarea zi spunea Ancuța că pleacă", povestește Simona. Supraviețuirea a fost ca un dans al disperării, unde fiecare era, pe rând, motivatoarea celeilalte.

Și s-au ridicat!

Eșecul a fost cel care le-a dat cea mai mare forță și cea mai mare ambiție. În 2019, Noua Zeelandă le-a bătut la Mondiale cu o secundă. Atunci, în barcă, au făcut un fel de jurământ: "Ne-ați bătut acum cu o secundă, dar  noi vă promitem că la următoarea competiție în care vom concura, vă vom da o secundă și puțin mai mult. Atât de mult am muncit să le dăm acea secundă și puțin mai mult, încât le-am dat patru secunde la Jocurile Olimpice din 2020. Să fim sigure că ne-am luat revanșa cu vârf și îndesat", se mândrește Simona.

Da, Simona Radiș și Simona Bodnar au câștigat medalia de aur la Tokio 2020, în proba de dublu vâsle, cu un avans impresionant, de 4 secunde, față de cele două reprezentante ale Noii Zeelande!

După ce s-au mai liniștit un pic și cu medaliile la gât, nu și-au permis o petrecere, din respect pentru ceilalți colegi din satul olimpic care concurau a doua zi. Pe la 12 noaptea, Simona s-a oprit într-un bufet deschis non-stop în complex și a mâncat 5 prăjituri! Iar Ancuța și-a permis o Coca-Cola! Aceasta a fost sărbătoarea lor.

Peste 4 ani, la Jocurile Olimpice de la Paris, Simona și Ancuța au luat din nou aur, de data asta cu barca de 8+1, și argint la dublu vâsle!

Privind înapoi, ambele eroine vorbesc despre canotaj ca despre o șansă pe care au avut curajul să o prindă și apoi să n-o mai piardă din mâini. Ancuța Bodnar, care visa să fie avocat sau actriță, are un mesaj pentru cei care se apucă de sport: "Duceți-vă după visul vostru, dar, dacă apare o oportunitate, dați-i o șansă! Nu o lăsați să treacă pe lângă voi. Luptați pentru fiecare obiectiv pe care vi l-ați propus, gândiți-vă că propriile limite ni le impunem noi. Le putem depăși doar dacă muncim. Iar în momentul acela, să credeți că imposibilul poate deveni posibil"

Sfatul Simonei Radiș pentru tinerii sportivi: "Pășiți cu încredere pe fiecare drum ales, selectați-vă foarte bine oamenii din jurul vostru, nu vă lăsați și să nu vă vindeți pielea ieftin!".