2021 în sport | Tadej Pogacar, omul capabil să doboare orice record în Turul Franței

Tadej Pogacar a uimit lumea ciclismului în finalul lui 2020. Atunci, slovenul a câștigat de o manieră entuziasmantă Turul Franței, dezbrăcându-l de tricoul galben pe conaționalul Primoz Roglic în penultima etapă, la contratimpul de la Planche des Belles Filles. Pogacar devenea așadar cel mai tânăr câștigător al Turului Franței din 1904 încoace, dar mulți se întrebau dacă nu cumva a fost vorba doar despre o conjunctură favorabilă de care a profitat, succesul său fiind considerat mai degrabă eșecul lui Roglic.

Anul 2021 a oferit răspunsuri la toate întrebările, iar cei care se îndoiau încă de măreția lui Pogacar nu mai au niciun argument. Slovenul a început sezonul în Turul Emiratelor Arabe Unite, unde a câștigat o etapă și clasamentul general în final, devansându-l cu 35 de secunde pe Adam Yates.

Ulterior, rutierul de la UAE a participat în Strade Bianche, unde a venit pe locul 7, iar apoi s-a dus într-un alt tur de o săptămână: Tirreno - Adriatico. Rezultatele au venit din nou: o nouă etapă montană câștigată și clasamentul general adjudecat în final, cu peste un minut avans față de Wout Van Aert, care și-a încercat în premiră norocul ca om de general.

A urmat Turul Țării Bascilor, unde toți adversarii au văzut că Pogacar e muritor. Acesta a pierdut timp prețios la contratimp în fața lui Roglic, și chiar dacă a câștigat din nou o etapă, a clacat în ultima rundă, terminând abia pe locul 3 la general.

La numai două săptămâni distanță, Pogacar a luat startul în Liege-Bastogne-Liege, unde a avut o prestație stelară, demonstrând că nu este un om construit doar pentru marile tururi. Rămânând într-un grup fruntaș alături de Alaphilippe, Woods, Valverde sau Gaudu, Pogacar a fost imperial pe final și și-a trecut în palmares prima clasică monument a carierei.

Victoria din clasica din Ardeni a fost un plus de moral, dar marele obiectiv al lui Pogacar rămânea apărarea tricoului galben în Turul Franței. Ultima cursă pregătitoare pentru rutierul de la UAE a fost acasă, în Turul Sloveniei, pe care l-a câștigat fără probleme, lucru normal ținând cont că nu a avut neapărat adversari de primă clasă. Cu numai o săptămână înainte de startul "Marii Bucle", Pogacar a participat și la campionatele naționale, unde nu a forțat deloc, terminând pe 5 în cursa pe șosea și pe 3 la contratimp.

Pogacar a început Turul Franței cum nu se putea mai bine. După 4 etape dedicate sprinterilor sau puncheurilor, în care a avut noriucl și abilitatea să stea departe de probleme, slovenul s-a impus la contratimpul din runda a 5-a, luându-i 44 de secunde marelui său rival, Primoz Roglic. Deja lucrurile se cristalizaseră. Pogacar arăta o forță incredibilă și Jumbo Visma trebuia să găsească urgent soluții de a-l neutraliza, dar Roglic era în mare suferință, după ce fusese implicat în mai multe căzături.

Suspansul a mai fost menținut doar până în runda a 8-a, când Pogacar a terminat pe locul 4, suficient pentru a deveni lider la general, iar Roglic a clacat complet, venind la 35 de minute și ulterior abandonând. În privința tricoului galben zarurile erau aruncate, deoarece următorul clasat în ierarhia generală era Wout Van Aert, la aproape două minute de Pogacar, dar era clar că belgianul nu poate emite pretenții în etapele montane.

Pe finalul turului, Pogacar nu s-a mulțumit doar să-și conserve avantajul liniștitor. Slovenul a vrut să culeagă toți laurii și a câștigat entuziasmant ultimele două etape cu finish în cățărare, pe Col du Portet și pe Luz Ardinen. În final, Pogacar s-a impus la general cu peste 5 minute avans față de locul secund, ocupat de Jonas Vingegaard, și a câștigat în plus și clasamentul cățărătorilor, dar și cel al tinerilor, plecând din nou acasă cu 3 tricouri distinctive, la fel ca în 2020.

Așadar, la numai 22 de ani, Pogacar reușea să își apre fără emoții tricoul galben în Turul Franței. Slovenul a demonstrat că nu este un simplu rutier constant, ci și un vânător de victorii de etapă, lucru care pune deja în pericol orice record din cea mai importantă competiție ciclistă a lumii. După doar două ediții la care a participat, Pogacar are deja 6 succese de etapă, fiind primul om din ultimii 86 de ani care atinge această bornă înainte de 23 de ani.

Succesul din Turul Franței nu l-a distras pe Pogacar de la ceea ce și-a propus pentru finalul de sezon. La numai o săptămână de când a fost pe podium la Paris, slovenul a urcat pe un alt podium, la Tokyo, unde a luat bronzul în cursa pe șosea de la Jocurile Olimpice.

S-a întors apoi pe "Bătrânul Continent", dar a dezamăgit la Europene și Mondiale, curse care nu i s-au potrivit. Clasicele de final de an din Italia l-au găsit pe Pogacar într-o formă de zile mari, iar după un loc 3 în Tre Valli Varesine și un loc 4 în Milano - Torino, slovenul a făcut o nouă cursă epică în Il Lombardia, la chiar prima sa participare în această cursă. Ajuns la finish doar cu Fausto Masnada (Deceuninck), Pogacar a câștigat la sprint, trecându-și astfel în vitrină al 2-lea monument al sezonului și al carierei.

Clasica "Frunzelor Moarte" a fost încununarea unui sezon fabulos pentru Pogacar, o confirmare că slovenul reprezintă cel mai bun ciclist din lume la ora actuală și o promisiune că viitorul va fi unul strălucit pentru omul de la UAE.

Vorbind despre viitor, Pogacar a dat dovadă de o maturitate ieșită din comun pentru vârsta sa. Fanii sau specialiștii încearcă oarecum să-l împingă pe sloven să încerce ceea ce nimeni n-a reușit de la Marco Pantani încoace (1998), adică să facă dubla Giro - Tour de France în același an. Pogacar a mărturisit că i-ar plăcea să încerce acest lucru, dar în anii următori, acum considerându-se prea tânăr pentru o asemenea aventură.

Pentru 2022, marele obiectiv al lui Pogacar este un al 3-lea succes consecutiv în Turul Franței. Nu este exclus să-l vedem pe sloven și în Vuelta, acolo unde a impresionat pentru prima dată ca om de mari tururi, în 2019, terminând pe 3 la general. Distanța dintre Turul Franței și Vuelta este suficientă, astfel că Pogacar s-ar putea reface la timp pentru a fi la un nivel optim și în ultimul mare tur al anului următor.

De asemenea, succesele din acest an din Liege-Bastogne-Liege și Il Lombardia îl obligă pe Pogacar să-și propună noi succese și în clasice, astfel că slovenul nu va avea timp să se plictisească.

Evident, fanii lui Pogacar sunt mulțumiți să-și vadă favoritul câștigând pe bandă rulantă, dar ce se întâmplă cu ceilalți iubitori de ciclsim în aceste condiții? Majoritatea își doresc rivali pe măsură pentru sloven, pentru a vedea bătălii epice în Turul Franței și nu numai. Pogacar a demonstrat că poate distruge de o manieră categorică concurența, dar în același timp distruge și spectacolul.

Un Tur al Franței precum cel din acest an, fără pic de suspans în bătălia pentru tricoul galben, va fi plictisitor și greu de privit. Chiar și așa, va exista o luptă care va stârni un mare interes: lupta lui Pogacar cu cele mai importante recorduri din ciclismul mondial!