Concluzii după Turul Spaniei, ultimul Mare Tur al sezonului

Slovenul de la Jumbo-Visma și-a găsit într-un final tactica necesară pentru a câștiga o mare competiție într-un sezon. A fost văzut ca principalul favorit și în Turul Italiei, dar în multe momente importante echipa nu l-a sprijinit în munți, locotenentul său fidel Laurens De Plus a abandonat, iar el nu a stat alături de ceilalți favoriți în rundele montane din a doua și a treia săptămână.

Pentru Roglic situația s-a schimbat radical în Vuelta, unde a fost mult mai calculat pe munți, mai puternic, iar la contratimp a făcut diferențe importante între el și principalii rivali. Forma sa sportivă a fost la un nivel foarte ridicat, astfel că la 29 de ani Roglic reușește într-un final să își îndeplinească obiectivul pe care îl viza la începutul fiecărui Mare Tur.

Deși nu pare la prima vedere. Cu Alejandro Valverde pe locul doi, Nairo Quintana pe locul patru și Marc Soler pe locul nouă, echipa lui Eusebio Unzue nu lucrează deloc în beneficiul lor pentru a obține maximum din ce își propun. Cu Richard Carapaz a fost un caz special, acolo ecuadorianul fiind într-o formă sportivă ce i-a permis să termine primul la Verona.

Dar în Vuelta au fost multe momente de nervozitate în cadrul echipei iberice. Să nu uităm de gesturile lui Soler într-o etapă cu final în cățărare în care a fost aproape să câștige, dar în căști i s-a spus că trebuie să își aștepte liderii sau în runda a 17-a, cu bordura de la Guadalajara, atunci când la un moment dat în cele două grupuri la trenă erau rutieri de la Movistar. Practic s-au anihilat reciproc și cea mai mare realizare rămâne, ca de obicei, locul 1 în clasamentul pe echipe, câștigat în toate cele trei Mari Tururi din 2019. Probabil lucrurile se vor schimba din 2020, mai ales că Mikel Landa și Quintana vor pleca, iar Unzue se va baza exclusiv pe Enric Mas, dar și pe veteranul Alejandro Valverde.

Cine ar fi crezut că la 20 de ani rutierul de la UAE Team Emirates va câștiga trei etape și va termina pe locul 3 la general în Turul Spaniei? Cert este că Pogacar reprezintă unul dintre marii rutieri pe care îi vom vedea în următorii 5-10 ani bătându-se pe cățărările din Italia, Franța și Spania pentru a ocupa la final prima poziție pe podiumul uneia dintre aceste competiții.

Câștigător al Tour de L’Avenir în 2018, Pogacar a arătat că este un cățărător de viitor, se descurcă foarte bine pe plat, iar faptul că a devenit al treilea rutier sub 20 de ani cu trei victorii la prima participare într-un Mare Tur denotă cât de mult potențial are.

Columbianul a avut parte de ajutoare foarte bune la Astana, dar nici de această dată nu a fructificat șansa de a încheia o competiție de trei săptămâni pe prima poziție. La 25 de ani, Lopez a fost văzut mereu ca unul din principalii favoriți, mai ales în Giro sau Vuelta, dar de fiecare dată a dezamăgit, cele mai bune clasări ale sale fiind cele două locuri trei în Turul Italiei și Turul Spaniei din 2018.

În Vuelta Lopez a avut șansa de a purta tricoul roșu în două rânduri în prima săptămână, dar de fiecare dată l-a pierdut a doua zi, ceea ce poate că l-a costat într-un final. Pe cățărări a arătat în multe momente că este capabil să își desprindă adversarii, dar lipsa unei experiențe pare să își fi spus cuvântul într-un final, iar „Superman” Lopez a încheiat această competiție doar pe locul cinci la general.