#DORdeSPORT Fausto Coppi, de la copilul bolnăvicios la Il Campionissimo

Să spui despre Fausto Copppi că este un ciclist este prea puțin. Campion de 5 ori în Il Giro, italianul a dus o viață de star de cinema și a făcut foarte mulți oameni săa se îndragostească de sportul care l-a făcut celebru, ciclismul.

Născut în 1919, Fausto Coppi era cu greu băiatul de la care te-ai fi așteptat să scrie istoria ciclismului. Timid și bolnăvicios, nu s-a dus prea mult la școală, motiv pentru care la 13 ani s-a angajat într-o măcelărie. Tot ce făcea era să meargă cu bicicleta. Cea mai mare bucurie a fost când unchiul său i-a făcut cadou 600 de lire ca să își cumpere un cadru. Restul pieselor le-a cumpărat din salariul pe care îl avea ca băiat de livrări la măcelarie. În Italia, ciclismul era și este practicat de foarte mulți oameni, iar Coppi nu putea face excepție și la 15 ani a luat startul în prima sa competiție. A câștigat-o. Premiul obținut, 20 de lire și o bucată de salam, nu anunța carieră strălucitoare care avea să urmeze.

Campionul campionilor – astfel s-ar traduce porecla pe care Fausto Coppi și-a câștigat-o. Devenit semiprofesionist în 1939, el își arată clasa în cadrul campionatului național rezervat acestei categorii, câștigând câteva curse la o diferență confortabilă față de restul plutonului. 1940 a fost începutul perioadei sale de glorie.

Rămas fără marele star al perioadei interbelice, Alfredo Binda, Turul Italiei îşi găseşte repede noul idol: Gino Bartali. Născut undeva lângă Florenţa în 1914, Bartali avea să devină cel mai cunoscut ciclist al perioadei de dinaintea celui De-al Doilea Război Mondial, câştigând două Tururi ale Italiei (1936 şi 1937) şi un Tur al Franţei (1938). Aflat în vârful carierei sale, Bartali avea să intre în scurt timp într-o mare rivalitate cu un alt tânăr rutier italian, Fausto Coppi.

La începutul anului 1940, managerul echipei Legano îl cooptează pe Coppi, care avea la acel moment 20 de ani. În Turul Italiei din acea primăvară, Bartali era liderul echipei, iar Coppi urma să-i fie locotenent. Dar în etapa a 11-a, Coppi face o mişcare ce avea să se dovedească decisivă. Profită de un incident de cursă al lui Bartali, ia iniţiativa şi după ce pedalează de unul singur peste 100 de kilometri ajunge primul la linia de sosire şi îmbracă tricoul roz. Până la finalul Turului, Bartali mai câştigă două etape, dar victoria finală îi revine lui Fausto Coppi, care a devenit cel mai tânăr câştigător al Turului Italiei, la 20 de ani, 8 luni şi 25 de zile. Acest record a rămas până astăzi și este greu de crezut va putea fi doborât!

Europa acelor ani era cuprinsă de Cel De-al Doilea Război Mondial. Acest lucru a avut repercusiuni evidente asupra sportului în general, majoritatea competițiilor fiind întrerupte și reluate în 1946. Astfel, Coppi a fost nevoit să se înroleze în armată, unde a servit ca soldat în cadrul campaniei din Africa de Nord. A fost luat prizonier de către armata britanică în 1943, dar a fost eliberat la terminarea războiului.

În 1947 revine în topul rutierilor și câștigă Turul Italiei din nou. În 1949, 1952 și 1953 va repeta performanța.

Fausto Coppi a fost un sportiv de temut și peste hotarele Italiei. A câștigat de 2 ori Turul Franței, a fost campion mondial în 1953 și a mai triumfat în curse precum Marele Premiu al Națiunilor, Săgeata Valonă și Paris-Roubaix. Tot el a fost primul rutier care a reușit dubla Turul Italiei-Turul Franței în 1949 și pe urmă încă o dată în 1952, șocant în acele vremuri.

Italianul a fost un rutier complet, excelând în etapele de munte și în cele de contratimp. A câștigat cam tot ce se putea câștiga în acea perioadă, de la mari tururi, la curse de o zi. Un exemplu excelent este Turul Franței, ediția 1952, pe care l-a câștigat cu un avans uriaș, de 28 de minute. Recordul orei este o altă mare reușită, el parcurgând în decursul a 60 de minute 45,798 kilometri. Coppi a reușit aceste lucruri în ciuda faptului că războiul i-a întrerupt cariera.

În același timp, Fausto Coppi a fost mult mai mult decât un sportiv minunat. În anii de după război, era simbolul de care Italia înfrântă avea nevoie. A fost campionul perfect, unul cum nu mai avusese țara până atunci. Coppi le-a redat italienilor de rând încrederea în ei și în puterile lor. A fost desemnat cel mai bun sportiv italian al secolului trecut.

Un incident l-a marcat pe Coppi, moartea fratelui său survenită în 1951. Campionul din Piemont nu a mai fost același om după această tragedie. Succesele au început să se dispară progresiv, 1954 fiind ultimul său an de glorie. Se refugiase în droguri și și-a pierdut dorința de a câștiga.

În 1959, Coppi a fost invitat în Burkina Faso pentru o cursă locală și o partidă de vânătoare cu președintele țării. Continentul african a fost locul unde italianul și-a găsit sfârșitul după ce, în mod ironic, supraviețuise celei mai mari conflagrații mondiale tot acolo. Varianta oficială este că s-a îmbolnăvit de malarie, dar alte persoane, prezente la evenimentele de atunci susțin că i s-ar fi introdus în mâncare o doză foarte mare de cocaină, la recepția dinaintea partidei de vânătoare. Pe 2 ianuarie 1960 i-a fost consemnat decesul.

Fausto Coppi a fost, este și va rămâne o legendă a sprtului mondial, un ciclist desăvărțit și un om pe care italienii îl vor ridica mereu la rangul de superstar, cu bune și cu rele.