Cursele de o zi au întotdeauna o savoare aparte, lupta pentru întâietate fiind mai aprigă decât în Marile Tururi. Întreaga forță și capacitate tactică a ciclistului trebuie gestionată într-o singură zi, iar răsplata este intrarea pentru totdeauna în istorie. Sunt cuvintele ce caracterizează cel mai bine clasicele „Monument”, care sunt considerate a fi cele mai importante din fiecare sezon.
Startul se dă, la fel ca în fiecare an, în Italia, iar plutonul va trebui să înfrunte 291 de kilometri între capitala Lombardiei, Milano, și să ajungă în Sanremo, un oraș din nord-vestul „Cizmei” poziționat chiar pe țărmul Mării Mediterane.
Cunoscută ca o clasică în care sprinterii aveau prima șansă, organizatorii competiției au făcut de-a lungul anilor câteva modificări pentru a schimba monotonia celor peste șase ore de cursă într-un festin al atacurilor în partea decisivă a clasicei. Introducerea cățărării Le Manie în 2008 a dat un avantaj semnificativ atacanților și puncheurilor, dar și unui grup selectiv din care învingătorul se alegea la un sprint redus. Printre edițiile memorabile ne aducem aminte de victoria lui Fabian Cancellara din 2008, elvețianul impunându-se în urma unui atac, sau Simon Gerrans, australianul câștigând în 2010 dintr-un grup de trei cicliști. Apoi, în 2011 sau 2013, un grup de șapte rutieri a ajuns la final, învingătorii fiind Matt Goss și Gerald Ciolek (aduci când rula pentru MTN-Qhubeka).
Ciclism
Wout van Aert "sare" peste Strade Bianche pentru a câştiga un "monument"
12/01/2022 LA 09:29
Din 2014 Le Manie a fost scos de pe traseu și înlocuit cu Pompeiana, o cățărare plasată mai aproape de final pentru a avea mai mult spectacol. Organizatorii nu au luat în calcul însă alunecările de teren din acea zonă, astfel că nu s-a mai trecut pe acolo niciodată. Fără Le Manie, în multe rânduri s-a ajuns la un sprint dintr-un grup de circa 20-25 de rutieri, ultimele exemple fiind succesele lui Alexander Kristoff (2014), John Degenkolb (2015) sau Arnaud Demare (2016). Ce-i drept, lucrurile s-au schimbat de când Cipressa și Poggio au fost grupate în ultimii 20 de kilometri. Prima ascensiune, Cipressa, are 5,6 km lungime și o pantă medie de 4,1% și are rolul de a tria foarte bine pluton în așa fel încât să rămână doar echipele puternice în frunte. Dacă tactica unui lider este de a câștigat printr-un atac, atunci momentul oportun este pe Poggio di Sanremo (3,7 km cu o pantă medie de 4% și maximă de 8%). Se termină cu 9 kilometri înainte de finiș, dar cățărarea este urmată de o coborâre tehnică și un final pe plat pe Via Roma.
La startul competiției vor lua parte 23 de echipe, cele 18 de World Tour și alte cinci invitate (Androni, Bardiani, Cofidis, Novo-Nordisk și Israel Cycling Academy). Cu numărul 1 va lua startul Vincenzo Nibali, „rechinul” din Messina fiind cel care s-a impus anul trecut printr-un atac dat pe Poggio. Scenariul din 2019 rămâne însă total imprevizibil. Totul va depinde de tactica delor de la Quick-Step, formația belgiană care pare să aibă primul cuvânt de spus în pluton. Pe de o parte, belgienii pot controla situația în așa fel încât să se ajungă la un sprint în care să participe Elia Viviani, unul dintre sprinterii aflați într-o formă excelentă în 2019, dar în același timp pot miza pe un atac al lui Julian Alaphilippe. Francezul a arătat o foame de victorii în Tirreno-Adriatico și pare pregătit să-și treacă în palmares primul Monument din carieră. Pe lângă cei doi ar mai fi Philippe Gilbert, veteranul belgian dorindu-și cu ardoare o victorie în Sanremo, dar și în Paris-Roubaix înainte de a se retrage.
Într-o situație asemănătoare cu Quick-Step se află BORA. Gruparea germană îl are ca lider pe Peter Sagan, slovacul având cea mai bună clasare în 2017, locul doi, fiind învins de Michal Kwiatkowski. Sagan poate încerca un atac pe Poggio, dar se poate implica la un eventual sprint. BORA îl mai are și pe irlandezul Sam Bennett, însă e greu de crezut că el va face față la un sprint într-o o așa companie selectă și după 290 de kilometri parcurși.
Tot la capitolul „atacanți” îi putem trece pe Greg Van Avermaet (CCC Team), Kwiatkowski și Gianni Moscon (ambii de la Team Sky), Michael Matthews (Sunweb), John Degenkolb (Trek), Magnus Cort (Astana) sau Romain Bardet și Oliver Naesen (ambii de la Ag2r). De asemenea, în Milano-Sanremo va lua parte și campionul mondial, Alejandro Valverde, veteranul iberic țintind primul loc în clasica italiană.
În cazul unui sprint dintr-un grup mai mare, îi avem la start pe Dylan Groenewegen (Jumbo-Visma), Arnaud Demare (FDJ), Matteo Trentin (Mitchelton-Scott), Fernando Gaviria și Alexander Kristoff (ambii de la UAE Team-Emirates), Nacer Bouhanni (Cofidis), Sonny Colbrelli (Bahrain-Merida), Sacha Modolo (EF Education), Giacomo Nizzolo (Dimension-Data) sau Nicolo Bonifazio (Direct Energie).
Ediția din 2019 a cursei Milano-Sanremo poate fi urmărită în direct pe Eurosport 2 cu începere de la ora 15:30 în comentariul lui Manolo Terzian și Andrei Comșa.
Ciclism
Povestea terifiantă a lui Jan Ullrich. "Am urmat același drum ca Pantani. Am fost aproape de a muri"
01/01/2022 LA 16:49
Turul Franței
2021 în sport | Destinul ireal al lui Cavendish! De la gândul retragerii la a scrie istorie în TDF
31/12/2021 LA 14:02