5 motive pentru prăbușirea inexplicabilă a Ineos, în Turul Franței 2020

Sky/Ineos a dominat de o manieră categorică istoria recentă a Turului Franței, câștigând 8 din ultimele 9 ediții. Nibali a fost singurul care a reușit să oprească hegemonia britanicilor, în 2014, dar victoria "Rechinului" a venit în contextul în care Froome, marele favorit, a căzut rău și a fost forțat să abandoneze în etapa a 5-a.

Anul acesta, misiunea ducerii tricoului galben la Paris părea mai grea decât oricând, însă nimeni nu anticipa că Egan Bernal, învingătorul de anul trecut, va capota de o asemenea manieră pe Grand Colombier. Dimpotrivă, toți vorbeau despre faptul că rutierul columbian îi va da o replică pe măsură lui Roglic, în săptămâna a treia, odată cu intrarea în Alpi. La altitudini foarte mari, Egan se simte ca peștele în apă, iar cățărările din zilele următoare i se potriveau mult mai bine.

Cu toate acestea, rutierul lui Ineos a prins o zi mizerabilă duminică, nemaiavând vreo șansă să își apere titlul. A pierdut 1 minut și 40 pe trena lui Wout Van Aert, un rutier care a câștigat două etape la sprint în Turul Franței 2020, pentru a sosi la final la 7 minute și 20 de secunde de Pogacar și Roglic. Ce a dus la o situație atât de teribilă pentru Ineos, formație care era obișnuită să se lupte pentru victorie în Le Tour? Echipa a rămas fără obiectiv înainte de ultima săptămână, iar jurnaliștii de la VeloNews au încercat să identifice motivele din spatele prăbușirii Ineos.

În 2019, directorul general al Ineos, Dave Brailsford, a vorbit la superlativ despre strategia lui Jumbo Visma, care a reușit să construiască o echipă fantastică pentru oricare din cele trei mari tururi.

Olandezii au reușit chiar să îl aducă și pe Tom Dumoulin, fost câștigător de Giro, care în Turul Franței a lăsat orice orgoliu la o parte și muncește impresionant pentru Primoz Roglic.

În acest moment, diferența dintre Jumbo Visma și oricare echipă din pluton e uriașă, astfel că, și în condiții ideale, lui Ineos i-ar fi fost probabil imposibil să lupte cu arme egale cu formația batavă.

În perioada de izolare generată de pandemia de coronavirus, trei dintre rutierii de prim plan ai lui Ineos au fost nevoiți să rămână în America de Sud.

Egan Bernal și învingătorul din Giro 2019, Richard Carapaz, au fost oarecum pe cont propriu în privința pregătirii. Evident, au avut la dispoziție tehnicieni și chiar se vorbea că au un avantaj foarte mare pentru că au putut să se antreneze în aer liber o perioadă mai îndelungată. Totuși, lipsa unei pregătiri centralizate pe termen lung, alături de Ineos, în Europa, pare să își fi spus cuvântul în privința amândurora.

Directorul sportiv al lui Ineos a încetat din viață în primăvară, la 40 de ani, după un infarct. Dincolo de șocul provocat de decesul său, care i-a afectat fără doar și poate pe rutieri, echipa britanică a rămasă fără "eminența cenușie".

Portal era un geniu al tacticii și știa în același timp să mențină o atmosferă relaxantă, luând presiunea de pe umerii cicliștilor. A avut un rol cheie la Sky încă din 2013, iar lipsa unui om de o asemenea valoare cu siguranță că și-a pus amprenta.

Cei doi lideri au arătat foarte slab în Dauphine, iar Dave Brailsford a decis să fie "all-in" pentru Bernal și a renunțat la doi rutieri care puteau să ajute chiar dacă nu erau la potențial maxim.

O decizie îndrăzneață și care părea justificată în momentul în care a fost luată, dar care s-a întors ca un bumerang. Ineos nu a avut un plan de rezervă, iar performanțele foarte bune ale lui "G" din Tirreno-Adriatico, din aceste zile, indică faptul că galezul putea să ofere nu doar sprijin, dar și o variantă "B" pentru echipă.

Ghinionul a jucat și el un factor la performanțele modeste ale lui Ineos. Pavel Sivakov putea să fie o soluție de rezervă pentru echipa britanică, dar acesta a căzut rău de tot în prima rundă din Turul Franței 2020 și a fost o minune că a putut continua cursa. Englezii și-au pierdut astfel al doilea cel mai puternic om încă din start, o lovitură teribilă atât în plan sportiv, cât și în cel mental.

În același timp, Egan Bernal a simțit o presiune pe care nu a putut să o gestioneze. Chiar dacă a arătat maturitate în multe momente, el are totuși doar 23 de ani și e greu să facă față când totul apasă pe umerii lui.

În 2019, columbianul a câștigat Turul Franței evoluând "sub radar". Toți ochii erau îndreptați către Geraint Thomas, fost câștigător al competiției, iar Bernal a putut să își facă propria cursă, fără să existe așteptări enorme de la el. A urcat pe primul loc în ierarhia generală în Alpi, în ultima săptămână, după o etapă terminată la 2770 metri altitudine, în care a dat un atac care i-a prins cu garda jos pe toți ceilalți oameni de general. În acest an, însă, toți vorbeau despre Bernal ca despre unica șansă a lui Ineos de a se lupta cu "balaurul" Jumbo Visma și nu e exclus ca presiunea să îl fi determinat pe sud-american să clacheze.