Turul Franței 2026 | Tadej Pogacar, față în față cu istoria! Jonas Vingegaard, principalul său rival

A 113-a ediție din Turul Franței începe sâmbătă cu un contratimp pe echipe la Barcelona și se va termina pe 26 iulie cu o etapă de gală la Paris. În cele următoarele 3 săptămâni următoare, rutierii vor avea de înfruntat etape în toate lanțurile muntoase din Franța: Pirinei, Masivul Central, Vosges și Jura, iar Alpe d'Huez este în meniu nu doar o dată, ci de două ori.

În total vor fi 8 etape montane, dintre care 5 cu finish în cățărare. Pe lângă contratimpul pe echipe, va exista și unul individual, iar sprinterii vor avea șansa lor în 6 runde plate, plus încă în alte 5 mai deluroase.

Nu există nicio îndoială în privința principalului favorit pentru acest Tur al Franței. Acesta este de departe Tadej Pogacar, omul care amenință să doboare toate recordurile posibile în ciclism. Deja cvadruplu câștigător al tricoului galben, liderul de la UAE a avut până acum un sezon impresionant. În Paris-Roubaix a trebuit să ceară înfrângerea în fața lui Wout Van Aert, dar în toate celelalte curse la care a participat, slovenul a câștigat. A triumfat în Strade Bianche, Milano-San Remo, Turul Flandrei și Liege-Bastogne-Liege, după care a dar recital și în două curse pe etape: Turul Romandiei și Turul Elveției.

În Turul Romandiei, Pogacar (în ciuda a patru victorii de etapă și a victoriei generale) nu părea încă să aibă cele mai bune picioare pe urcări, dar asta a făcut parte din procesul de pregătire a Turului Franței. În Turul Elveției, a arătat că este complet pregătit pentru "Marea Buclă". Deja în etapa de deschidere, a pus câteva minute distanță față de concurență, cu o victorie obținută după un atac dat cu 72 kilometri înainte de final, iar ulterior a câștigat și contratimpul și etapa regină. Decalajul final față de al doilea clasat a fost de 6 minute și 32 de secunde, după cinci zile de cursă. E adevărat că Pogi nu a avut în Turul Elveției adversari de calibrul celor pe care îi va avea în Le Tour, dar oricum forma sa a fost una de excepție, care le poată tăia elanul rivalilor.

Dacă Pogacar va avea probleme, se poate baza pe o echipă incredibil de puternică. Pe urcări, de exemplu, slovenul are sprijinul lui Isaac Del Toro, care e însuși unul dintre cei mai buni cățărători din pluton. Adam Yates revenit și el, deși rămâne de văzut dacă britanicul mai poate atinge nivelul de acum câțiva ani. Pe teren plat, Pogi este ajutat, printre alții, de Nils Politt, Florian Vermeersch și Tim Wellens. Aceștia vor fi, de asemenea, oameni cheie în proba de contratimp pe echipe din deschidere.

Dacă va cuceri tricoul galben și în acest an, Pogacar va deveni al 5-lea om din istorie care atinge această bornă, după legendarii Jaques Anquetil, Eddy Merkx, Bernard Hinault și Miguel Indurain.

Fără doar și poate, principalul adversar al lui Tadej Pogacar în lupta pentru tricoul galben este Jonas Vingegaard. Dacă slovenul are de cine să se teamă, acela este liderul echipei Visma Lease a Bike. În același timp, trebuie menționat că Vingegaard nu l-a mai pus pe Pogacar în dificultate de mult timp. Au mai fost momente răzlețe în care danezul a arătat mai puternic, dar în Turul Franței din 2025, Pogi nu a ezitat niciodată în lupta cu marele său rival. Pentru momentele sale de slăbiciune reală, trebuie să ne întoarcem până în 2022 și 2023, astfel că șansele scandinavului par destul de mici.

În acei ani, Vingegaard a câștigat Turul Franței, dar multe s-au întâmplat de atunci. Pogacar a făcut un salt uriaș în ceea ce privește profesionalismul și și-a gestionat cu abilitate punctele slabe relative. Între timp, Vingegaard a trebuit să se confrunte cu partea sa de ghinion. În 2024, a trebuit să treacă printr-o lungă serie de accidentări grave, care i-au afectat serios pregătirea pentru ultimele două ediții din "Marea Buclă".

Dar acum, Vingegaard este din nou la cel mai înalt nivel. Nu spune doar el însuși acest lucru; performanțele sale o dovedesc și ele. El rămâne neînvins în 2026. Danezul a câștigat Paris-Nice și Turul Cataloniei în această primăvară, după care a câștigat și Giro în luna mai, cu 5 victorii de etapă.

Întrebarea este cât de bine s-a recuperat Vingegaard după primul mare tur al anului. Pogacar a câștigat atât Giro, cât și Turul acum doi ani, dar între 1998 și 2024, nimeni nu a reușit să obțină dubla victorie. Cu toate acestea, cei de la Visma afirmă că Vingegaard generează randamente de putere mai bune în al doilea mare tur la care participă în același sezon. Mai mult, a reușit să aducă tricoul roz la Roma fără să-și consume toată energia. Danezul a pedalat cu multă prudență, mai ales în ultima săptămână, deci a păstrat resurse pentru Turul Franței.

Pierderea lui Wout van Aert este, însă, o lovitură majoră pentru Vingegaard. Belgianul, care a fost atât de important în victoriile sale din 2022 și 2023, a fost obligat să se retragă din cauza unei inflamații la cot. Visma Lease a Bike l-a ales ca înlocuitor pe Davide Piganzoli, care va fi deosebit de important în etapele montane, alături de Sepp Kuss și Matteo Jorgenson. Pe etapele plat, Per Strand Hagenes, Bruno Armirail, Victor Campenaerts și Edoardo Affini vor trebui să-l protejeze pe Jonas.

Așadar, există toate premisele unei lupte în doi pentru tricoul galben între oamenii care au dominat autoritar competiția în ultimii 6 ani. Dacă un alt rutier va câștiga, ar fi o surpriză imensă, dar și aceea e imposibilă fără ca cei doi să nu aibă probleme.

Dacă Pogacar și Vingegaard își vor respecta statutul, ei vor termina pe primele două poziții, dar lupta pentru ultimul loc pe podium, mai prestigios decât oricând într-o eră cu asemenea "coloși" se anunță foarte interesantă. Remco Evenepoel și Florian Lipowitz (Bora), Paul Seixas (Decathlon) sau Juan Ayuso (LIDL-Trek) sunt principalii pretendenți la podium. De ce nu, principalii locotenenți ai lui Pogacar și Vingegaard, Isaac Del Toro, Sepp Kuss sau Matteo Jorgenson ar putea ajunge și ei într-o anumită conjunctură să lupte pentru un loc bun la general.

Ca de fiecare dată, Turul Franței nu înseamnă numai tricoul galben. Sprinterii vor avea lupta lor în clasamentul pe puncte și e sigur că niciun rutier de alt profil nu se va implica în bătălia pentru tricoul verde. Asta pentru că distribuția punctelor a fost revizuită semnificativ de organizatorul ASO. În etapele plate se pot câștiga relativ mai multe puncte, oferind sprinterilor un avantaj în lupta pentru tricoul verde.

În etapele desemnate ca plate vor fi disponibile 70 de puncte, față de 50 câte erau anterior. Alte poziții în etapele plate vor fi, de asemenea, recompensate cu un număr proporțional mai mare de puncte. În plus, acum sunt disponibile mai multe puncte în etapele cu teren ușor deluros, și anume 50. Pentru etapele deluroase mai solicitante (maxim 30) și etapele montane (maxim 20), distribuția punctelor rămâne aceeași.

Măsura poate fi interpretată ca o încercare de a-l împiedica pe Tadej Pogacar să câștige tricoul verde la un moment dat. Anul trecut, el a terminat pe locul doi în clasamentul pe puncte, în spatele lui Jonathan Milan.

În plus, în acest an se pot acumula mai multe puncte la sprinturile intermediare. Pe parcurs, în fiecare etapă, cu excepția celor două probe contracronometru, există întotdeauna un sprint intermediar în care se pot acumula maximum 25 de puncte. Cu 5 mai multe decât anul trecut.

În cazul unei egalități în clasamentul pe puncte, numărul de victorii de etapă este luat în considerare pentru departajare. Dacă egalitatea persistă, se va lua în considerare numărul de sprinturi intermediare câștigate. Dacă tot nu există un câștigător, se va lua în considerare clasamentul general bazat pe timp. Dar cea mai importantă condiție rămâne aceeași: pentru a câștiga tricoul de puncte, trebuie, bineînțeles, să termini turul.

Jasper Philipsen e văzut de majoritatea experților principalul favorit la tricoul verde, dar diferențele dintre el și principalii contracandidați sunt minime și lupta se anunță una acerbă. Tim Merlier, Mads Pedersen, Biniam Girmay, Olav Kooij, Arnaud De Lie sau poate chiar Mathieu Van Der Poel pot oricând să câștige prestigiosul tricou verde.

În fiecare ediție a Turului Franței, câștigătorul tricoului alb cu buline roșii e cel mai greu de anticipat, deoarece acea luptă e influențată de cea din clasamentul general și de modul în care se desfășoară cursa. Câștigarea tricoului cu buline roșii este o mare onoare, dar sunt puțini cicliști care își fac din acesta un obiectiv înainte de startul Turului Franței. Desigur, există câțiva atacanți puri în pluton care visează la acest lucru, dar vor avea nevoie și de șansă pentru a fi lăsați să se bată între ei.

În cazul în care tricoul de cel mai bun cățărător nu îi va reveni câștigătorului de la general, cum s-a întâmplat în 4 din ultimii 6 ani, oameni ca Lenny Martinez, Richard Carapaz, Michael Storer, Valentin Paret-Peintre, Ion Izagirre, Mattias Skjelmose, Paul Seixas sau Thymen Arensman sunt văzuți cu cele mai mari șanse.

În fine, lupta pentru tricoul acordat celui mai bun tânăr, cel alb, va fi foarte interesantă în acest an. Rutieri precum Isaac Del Toro, Juan Ayuso, Paul Seixas, Kevin Vauquelin, Alex Baudin, Cian Uijtdebroek, Antonio Tiberi, Davide Piganzoli, Lenny Martinez sau Matthew Riccitello se încadrează la această categorie, deci bătălia va fi acerbă.