Lewis Hamilton impune de trei ani o dominație totală în Campionatul Mondial de Formula 1, adjudecându-și matematic titlul “Piloților” cu două curse înainte de finalul sezonului. Anul trecut, britanicul a încheiat sezonul cu avans de 87 de puncte în fața celui mai apropiat rival, în 2018 – cu 88 de puncte, iar în 2017 cu "doar" 46 de puncte. În 2013, germanul Sebastian Vettel a stabilit recordul absolut în Formula 1, câștigând titlul mondial cu avans de 155 de puncte. De la acel moment, doar două titluri mondiale ale piloților din "Marele Circ" s-au mai decis în ultima etapă – cel mai recent în 2016, când Nico Rosberg s-a impus, la diferență de cinci puncte.
Formula 1 a avut însă parte de numeroase bătălii crâncene pentru supremație, purtate în ultima cursă, ba chiar și în ultima curbă înainte de finiș. 25 de titluri mondiale ale "Piloților" au fost decise, de-a lungul anilor, la diferență de cel mult cinci puncte. Iar recordul pentru cel mai strâns duelul pentru cununa cu lauri merge către sezonul 1984, unul în care Niki Lauda a câștigat duelul cu Alain Prost, coechipierul său de la McLaren. La nouă ani după ce devenise în premieră campion mondial în Formula 1, austriacul avea să triumfe din nou. Pentru jumătate de punct.

Lauda versus Prost: O jumătate de punct pentru istoria F1

Formula 1
Max Verstappen, explicație ironică privind reacția seacă avută pe podiumul din Arabia Saudită
ACUM 17 ORE
Formula 1 consemna al 38-lea sezon competițional. Startul se dăduse pe 5 martie, iar după 16 Grand Prix-uri desfășurate pe patru continente, de-a lungul a peste șapte luni, Lauda avea să amâne cu un an încoronarea primului campion mondial de Formula 1 al Franței.
Prost dominase clasamentul în prima parte a sezonului, dar la ultimul Grand Prix era pilotul care venea din urmă. El a încheiat sezonul cu șapte victorii – inclusiv în ultimele două etape. Lauda a adunat doar cinci victorii în sezon, însă locul doi obținut în "finala" din Portugalia, la Estoril, l-a făcut campion mondial.
McLaren rata în acel sezon victoria în doar patru Grand Prix-uri, din 16 programate, adjudecându-și la pas primul titlu la "Constructori" după 1974. Cu un an înainte, echipa britanică folosise motoare Ford și, cu o singură victorie, încheiase pe cinci. McLaren îi echipase însă monopostul lui Niki Lauda cu motor Porsche TAG încă din 1983, din Olanda. Iar noua colaborare a mers ceas în 1984, McLaren încoronându-se cu trei curse rămase de disputat din sezon. Schimbarea regulamentului, prin care se interzicea realimentarea în timpul curselor, a fost un factor în ascensiunea McLaren, în condițiile în care Brabham și deținătorul titlului, Nelson Piquet, nu au reușit să termine cinci din primele șase curse.
McLaren alinia la start, de la început, doi piloți de super-clasă. Niki Lauda era o legendă a circuitelor, dublu campion mondial, cu 13 sezoane în F1. Revenise de doi ani în campionatul mondial, după ce părăsise lumea curselor pentru a lansa propria companie aeriană. Prost se despărțise în termeni nu tocmai amiabili de Renault, după doi ani în care ușuase de puțin în lupta pentru titlul mondial. O rivalitate acerbă era înghesuită în garajul McLaren. Niki Lauda avea să declare, la aniversarea de 30 de ani a succesului din 1984: "Îl uram pe tipul ăla (n.r. – Alain Prost). Când l-am văzut, am fost supărat, pentru că era cel mai mare rival al meu, în aceeași echipă!” De partea cealaltă, Alain Prost, cu șase ani mai tânăr decât Lauda, recunoștea: “Niki era bătrânul maestru când am ajuns eu în echipă, iar eu eram puștanul. Dar am reușit să lucrăm împreună foarte rapid. Eram dornic să învăț de la el, iar Lauda m-a ajutat mult”.
Niki Lauda a început sezonul cu abandon, mașina cedând în momentul în care se afla la conducere. Prost a câștigat prima cursă, Lauda – pe a doua – una în care francezul a terminat pe doi după o cursă de recuperare magică, luând startul în mașina de rezervă, de pe linia boxelor. În Belgia, pe Spa Francorchamps, ambii piloți au abandonat. Apoi Prost a condus cap-coadă ostilitățile la Imola, distanțându-se la 15 puncte în fața mult mai experimentatului său coechipier, însă “acasă” a fost învins de Lauda, francezul plătind scump – un loc șapte la final – pentru un acroșaj.

Monaco, izvorul carierei lui Senna și momentul decisiv al sezonului 1984

Grand Prix-ul de la Monaco a fost cursa care a scos la rampă geniul lui Ayrton Senna, într-o zi în care condițiile meteo infernale au dus, în cele din urmă, la întreruperea definitivă a cursei. Steagul roșu a fost fluturat în urma unei decizii unilaterale de către Jacky Ickx, fără a consulta comisarul-șef, acesta fiind suspendat până la finalul sezonului și amendat cu 6.000 de dolari. Grand Prix-ul a fost oprit la finalul turului cu numărul 31, într-un moment în care Ayrton Senna îi câștiga liderului cursei Alain Prost între 3 și 5 secunde pe tur. Brazilianul a trecut de Prost în turul 32, când francezul a oprit monopostul pe linia de start, în cindițiile în care clasamentul final avea să fie cel din turul 31. Prost a primit doar jumătate de puncte pentru victorie (4,5 puncte), întrucât nu fuseseră acoperite 75% dintre tururile programate.
Furtuna de la Monaco a fost sursa celui mai strâns finiș din istoria Formulei 1, dar și izvorul care a alimentat legenda uriașului Senna.
Pe continentul nord-american, în Canada și în Statele Unite, Nelson Piquet a fost pilotul numărul unu, obținând două victorii. Sezonul avea să ofere și alte momente memorabile, după ce Nigel Mansell reușise o prezență pe podium în Franța, la trei zile după ce mama sa fusese răpusă de cancer. Piquet a fost purtat pe brațe pe podium în Canada, cu dureri insuportabile la picior, provocate de arusurile de la un radiator adăugat în ultimul moment pe monopost. Echipa Tyrell a fost descalificată la jumătatea sezonului pentru neconformitate la noul regulament, iar acest lucru a avut, din nou, impact major asupra clasamentului final, în condițiile în care piloții au pierdut toate punctele, iar cei din spate au fost promovați. Cu 11 zile înainte de “finala” din Portugalia, Prost mai câștiga astfel un punct în lupta directă cu Lauda.
Prost a plătit scump pentru faptul că, în cursele câștigate de Lauda nu a reușit să puncteze, în timp ce austriacul a terminat constant în puncta când rivalul său direct a terminat primul. Când Lauda a câștigat Marele Premiu din Regatul Unit, avansul lui Prost scăzuse la 1,5 puncte, iar după prima victorie repurtată în Austria natală de Niki Lauda, acesta trecea în premieră în fruntea clasamentului general.

Niki Lauda

Credit imagine: Getty Images

Lauda versus Prost: infernalul duel al nervilor, în Portugalia

Trei puncte și jumătate îi despărțeau pe Lauda și Prost înaintea ultimei curse a sezonului, după ce francezul câștiga Grand Prix-ul Europei, pe Nurburgring, circuitul pe care Lauda aproape că și-a pierdut viața în dramaticul accident din 1976.
În Portugalia, rezultatele din calificări l-au avantajat pe Prost: era în prima linie, pe doi, iar Lauda – cu nouă poziții mai jos pe grilă. Ajuns pe trei după start, Alain Prost s-a instalat la conducerea cursei după numai nouă tururi, depășindu-l pe Keke Rosberg. Și totul depindea de poziția lui Niki Lauda la finiș: dacă termina pe doi, titlul îi revenea austriacul. Altfel, Prost era campion.
Iar Lauda a progresat, ferm, depășindu-I pe rând pe Angelis, Stefan Johansson, Alboreto și Rosberg. La finalul turului 33, Lauda îl avea în retrovizoare și pe Senna, ajugând deja pe locul 3. Îi rămâneau 37 de tururi pentru a mai câștiga un loc și titlul mondial. Nigel Mansell, aflat pe doi, între mașinile McLaren, era însă la 36 de secunde în fața lui Niki Lauda, potrivit relatărilor “The Guardian”. Cu 30 de tururi rămase de parcurs, diferența dintre Mansell și Lauda scăzuse la 30 de secunde, însă austriacul avea nevoie de un miracol pentru a recupera. Iar miracolul pentru austriacul a venit sub forma unei probleme cu frânele pentru Mansell. Britanicul a pierdut controlul monopostului, iar ecartul său s-a spulberat, Lauda trecând cu lejeritate pe locul doi, spre al treilea și ultimul său titlu în Formula 1.
Alain Prost avea să treacă linia de finiș cu avans de 13 secunde în fața lui Niki Lauda, știind însă că titlul mondial îi scăpa o data în plus. Pentru cea mai mica diferență înregistrată vreodată în Formula 1. O jumătate de punct. Dacă Lauda ar fi încheiat pe trei, titlul i-ar fi revenit francezului pentru 1,5 puncte. Pentru al doilea an consecutive, Prost avea cele mai multe victorii în sezon, dar nu și titlul mondial.
"A fost cea mai dificilă cursă pe care am alergat-o vreodată", a declarat la final Niki Lauda. Care avea să se retragă definitive din Formula 1 la finalul sezonului următor, unul în care Prost în fine câștiga prima cunună mondială, din totalul de patru.
Niki Lauda s-a stins din viață pe 20 mai 2019, la 70 de ani.
Formula 1
"Arată că e un sportiv fără caracter!" Verstappen, făcut praf înaintea bătăliei directe cu Hamilton
ACUM 19 ORE
Marele Premiu al Abu Dhabi
"O să fie o bătălie epică!" Ricciardo, încântat de scenariul din finala sezonului de Formula 1
ACUM 21 ORE