Un sfert de veac fără "El Maestro". Juan Manuel Fangio a visat 22 de ani la o carieră în fotbal

Avea 44 de ani când a câștigat primul titlu în Formula 1. Competiția era ea însăși la început, Campionatul Mondial contorizând abia a doua ediție a sa. Juan Manuel Fangio conducea o Alfa Romeo și a început sezonul în forță, în Elveția, reușind pole-position în calificări, cel mai rapid tur în cursă și, nu în ultimul rând, victoria. Până la finalul sezonului 1951, Fangio a câștigat trei dintre cursele programate – pe circuitele Bremgarten (Elveția), Reims-Gueux (Franța) și Pedralbes (Spania). Grand Prix-ul american, una dintre cele opt opriri ale sezonului, se alerga la vremea respectivă după alte reguli, având la start doar piloți americani.

Istoria motorsportului avea să îl rețină în cele din urmă pe Fangio drept unul dintre cei mai mari piloți ai Formulei 1, după ce acesta a câștigat de cinci ori titlul mondial, cu patru constructori diferiți.

În 1954, după ce Alberto Ascari își adjudecase două ediții ale Mondialului, Fangio a început sezonul alături de Maserati, câștigând ambele curse disputate, în luna ianuarie - în Argentina și în iunie – în Belgia. În iulie s-a prezentat însă pe circuitul din Franța într-o mașină Mercedes, reușind din nou să câștige. A mers mai departe, până la finalul sezonului, “pe mâna nemților”, câștigând titlul mondial pentru a doua oară.

În 1955 a câștigat tot cu Mercedes, apoi a mers la Ferrari în 1956, cu același rezultat. În 1957 a ales Maserati, devenind primul cvintuplu campion mondial al Formulei 1. Avea 46 de ani, iar recordul său avea să reziste tot atâția ani: în 2002, germanul Michael Schumacher l-a egalat, câștigând al cincilea său titlu de campion mondial, într-un monopost Ferrari, pentru ca un an mai târziu, în 2003, “Schumi” să îl depășească pe Juan Manuel Fangio, cu o a șasea victorie la general în competiția piloților.

Într-o eră a Formulei 1 în care fiabilitatea mașinilor aducea mai mult a loterie, Fangio era considerat un geniu în ceea ce însemna să duci mașina la linia de finiș. Anul 1958 a început cu un șoc pentru argentinian: la scurt timp după cursa de deschidere a sezonului, de pe teren propriu, Fangio a acceptat invitația de a merge în Cuba, pentru un Grand Prix demonstrativ.

Pe 23 februarie, după ce stabilise cel mai rapid timp în antrenamente, Fangio a fost răpit din camera sa de la hotelul Lincoln din Havana de doi rebeli din tabăra lui Fidel Castro, care l-au amenințat cu pistolul la tâmplă. Fangio a fost mutat în trei case diferite de-a lungul celor 29 de ore în care a fost ostatic. I-a fost permis, totuși, să urmărească la televizor cursa cubaneză, care, spre dezamăgirea multura, s-a ținut, în ciuda răpirii lui Fangio. Rebelii speraseră ca, prin răpirea lui Fangio, să provoace anularea cursei, iar acesta să fie momentul decisiv pentru ca președintele Batista să fie înlăturat de la putere. Cum planul a eșuat, l-au predat pe pilot ambasadei Argentinei, nevătămat.

Fangio nu le-a purtat pică atacatorilor săi, ba mai mult, cei trei au rămas prieteni după incident. Ulterior, această răpire a devenit subiectul unui film argentinian în 1999 – “Operación Fangio”.

Fără victorie în primele cinci runde ale sezonului 1959, Fangio a pus punct carierei sale de pilot după cursa a șasea, în Franța, învingătorul încetinind doar pentru ca argentinianul să ajungă în același tur cu el.

Fangio, născut în 1911, a iubit de mic mașinile, motiv pentru care a și abandonat devreme școala pentru a lucra ca mecanic auto. Totuși, ca sportiv a cochetat mai întâi cu fotbalul, pe care l-a învățat alături de prieteni. Fangio avea o tehnică specială de a înscrie și timp de 13 ani a jucat pentru echipa orașului său, în competiții regionale și naționale. Întâmplarea face ca Fangio să fie născut la aceeași dată, 24 iunie, cu Leo Messi (1987), dar și cu un alt fotbalist de clasă, Juan Roman Riquelme (1978).

Cariera de fotbalist a suferit însă câteva lovituri neașteptate: o pneumonie aproape că l-a omorât, condamnându-l să petreacă luni de zile în pat, apoi a venit convocarea pentru stagiul militar obligatoriu, la 21 de ani. Învoit înainte de cea de-a 22-a aniversare, din motive medicale, Fangio a reluat legătura cu fotbalul, însă în cele din urmă, la sugestia apropiaților, a dat ascultare celeilalte pasiuni – mașinile.

Juan Manuel Fangio s-a stins din viață la vârsta de 84 de ani, pe 17 iulie 1995, din cauza unei insuficiențe renale și pneumonii. A fost înmormântat în orașul natal, Balcarce.