A murit Emeric Ienei, câștigătorul Cupei Campionilor din 1986! Doliu în fotbalul românesc

Legenda fotbalului românesc, Emeric Ienei, antrenorul care a condus Steaua București spre glorie europeană în 1986, a decedat după o perioadă în care s-a luptat cu probleme serioase de sănătate. În ultimele sale zile, el a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor.

Ienei a suferit o pneumonie severă, medicii stabilind că aceasta a fost și cauza decesului.

În cariera sa de jucător, Ienei a evoluat pentru formații importante precum UTA Arad, Steaua București și Kayserispor (Turcia), fiind recunoscut pentru eleganța și inteligența sa în joc.

Ca antrenor, a rămas în istorie drept omul care a scris cea mai frumoasă pagină din fotbalul românesc, triumful Stelei în Cupa Campionilor Europeni din 1986, alături de mari nume precum Helmuth Duckadam, Marius Lăcătuș și Ladislau Boloni.

Emeric Ienei rămâne figura care a dus fotbalul românesc acolo unde nimeni nu a mai ajuns. Sub comanda sa, Steaua București a reușit cea mai mare performanță din istoria cluburilor din România, cucerind trofeul suprem al Europei, o realizare irepetabilă până azi.

În seara de 7 mai 1986, pe stadionul din Sevilla, echipa roș-albastră a scris o poveste nemuritoare. După un meci încheiat fără gol, finala cu Barcelona s-a decis la loviturile de departajare. Atunci, Marius Lăcătuș și Gabi Balint au înscris cu sânge rece, iar eroul serii, portarul Helmuth Duckadam, a parat toate cele patru penalty-uri ale spaniolilor, intrând în istorie și în Cartea Recordurilor cu o performanță fără precedent.

Prin tot ce a realizat, Emeric Ienei rămâne un simbol al excelenței, al modestiei și al pasiunii pentru fotbalul românesc.

Steaua a câștigat Cupa Campionilor în 1986 după ce a învins Barcelona la penalty-uri în finala disputată la Sevilla. Rămâne cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc. Iată cinci lucruri mai puțin cunoscute din acel an memorabil.

Emerich Ienei a povestit despre discuțiile pe care le-a avut cu Anghel Iordănescu, care era pe atunci secund la Steaua. Ienei voia să îl bage pe teren pe Iordănescu care nu se retrăsese de mult timp. "Puiu" era reticient însă a acceptat într-un final și a jucat cam 40 de minute în finală. Totuși, nu a vrut nici în ruptul capului să bată un penalty. Nu voia să fie el omul care să trimită cupa la Barcelona.

"Totuși planul meu era să fie dat definitiv peste cap chiar de Puiu Iordănescu, care cu vreo două seri înainte de meci mi-a comunicat că nu vrea să mai intre deloc. Până la urmă l-am convins să intre, a jucat vreo 40 de minute, dar nici în ruptul capului nu a vrut să bată 11 metri. Mi-a spus clar că nu vrea să riște să rateze tocmai el într-o asemenea finală. Așa că, puștii Lăcătuș și Balint au auzit discuția noastră de pe teren și mi-au cerut să îi nominalizez pe ei doi să execute penaltyurile și o să câștigăm Cupa Campionilor Europeni. Și așa a fost", spunea Emeric Ienei într-un interviu pentru ProSport.

Născut la 22 martie 1937, în satul Agrișul Mic din județul Arad, Emeric Ienei a făcut primii pași în fotbal la echipa Flamura Roșie Arad, unde a evoluat mai întâi ca junior. Tot acolo și-a început și cariera de senior, în 1955, adunând 21 de meciuri și două goluri.

Doi ani mai târziu, în 1957, a fost transferat la Steaua București, clubul care i-a definit destinul sportiv. A evoluat timp de 12 sezoane în tricoul roș-albastru, jucând 259 de partide și marcând 7 goluri, fiind folosit atât ca mijlocaș defensiv, cât și ca fundaș central. Cu Steaua, Ienei a cucerit trei titluri de campion și patru Cupe ale României, devenind un pilon de bază al echipei.

La finalul carierei, a ales o experiență internațională, semnând cu Kayserispor din Turcia, formație la care și-a agățat ghetele în cui. De asemenea, a reprezentat România la nivel de juniori (U19), la echipa olimpică, precum și în naționala de seniori, pentru care a bifat șase selecții.