#VOCE Filipe Luis, ce start de carieră. Brazilianul are mai multe trofee decât meciuri pierdute ca antrenor

Filipe Luis este un nume care reprezintă ceva pentru fotbalul mondial, iar cariera sa de antrenor are deja parte de o atenție din ce în ce mai mare!

Succesul major ca fotbalist duce orice îmblânzitor al mingii cu gândul că va desluși și tainele antrenoratului pe banca celor mai mari echipe, fie ele naționale sau cluburi. Istoria, însă, tinde să nu fie cea mai prietenoasă cu cei care consideră antrenoratul un succesor la fel de strălucit al carierei de fotbalist.

Rezultatele impresionante ca jucător de fotbal, recordurile bătute, tribunele ridicate în picioare prin driblingurile din teren nu au condus niciodată automat la un viitor strălucit în a antrena alți jucători spre a executa ceea ce îți dorești. Calitățile enumerate mai sus nu mai valorează nimic în viitorul ce urmează și rămân într-o istorie frumoasă odată ce ghetele au fost agățate în cui. Pentru a rămâne în cronicile fotbalistice și de pe băncile tehnice ale celor mai mari echipe sunt necesare multe alte calități pe lângă talentul din teren și munca prin care acesta a fost valorificat.

Nu este imperativ ca orice fost mare fotbalist să ajungă un manager de top, așa cum nici un manager de top nu trebuie să fi fost înainte vreun imens jucător. Și, istoria o confirmă. Doar dacă aruncăm o privire asupra antrenorilor care s-au aflat pe prima scenă în secolul XXI, avem exemplele perfecte în acest sens.

Jose Mourinho, campion în Portugalia, Anglia, Spania și Italia și câștigător a două UEFA Champions League ca antrenor, are mai puțin de 100 de partide disputate în cariera de jucător. Jurgen Klopp, cel care s-a făcut plăcut mai ales prin carisma sa și modul de-a dreptul nebun de a se manifesta pe bancă și la interviuri, nu a strălucit ca fotbalist la Mainz, dar ulterior a izbutit să devină campion în Germania și în Anglia, jucând și trei finale de Liga Campionilor (una câștigată în 2019 cu Liverpool). Tot campion în Regat a fost și Arsène Wenger, o legendă din postura de manager al celor de la Arsenal. 22 de ani ca antrenor al "tunarilor" și trei campionate i-au conferit statutul de lord pe Emirates.

Desigur, există exemple perfecte și din celălalt punct de vedere. Regretatul Maradona este unul dintre cele mai bune. Legendă a fotbalului mondial, ca antrenor, Diego nu a reușit să dovedească relevanța talentului incontestabil în antrenorat. Inteligența din teren, modul de a vedea jocul cu mingea la picior și calitatea de a ști să îndeplinești sarcinile oferite de propriul antrenor trebuie convertite și transpuse în arta de a ști la rândul tău să așezi în teren 11 talente. Să știi să le imprimi din dorința și din cunoștințele tale. Să creezi un grup. Să fii cel care motivează la înfrângeri și moderează la victorii. Să privești jocul dintr-o cu totul altă perspectivă, decât cea la care erai expus atunci când alergai pe teren. Acestea sunt doar câteva dintre calitățile pe care un antrenor mare le deține în ziua de astăzi.

În primul rând, trebuie să fie prezentă o dorință. Mulți nici nu își mai doresc să aibă contact într-un mod atât de direct cu gazonul și aleg să rămână în acest microb din studiourile de televiziune, să fie la un nivel mai înalt de conducere sau chiar să se retragă de tot din zona profesionistă a sportului. Cazurile celebrilor Thierry Henry – care de asemenea a încercat în prima fază cariera de antrenor, dar fără succes – și Rio Ferdinand, care analizează și oferă expertiză pentru meciuri importante, sunt doar câteva mențiuni.

Totuși, o listă selectă de antrenori arată că se poate ca banca tehnică să reprezinte următorul pas după succesul de pe gazon. Simeone, Ancelotti, Guardiola au confirmat deja. Din spate, Xabi Alonso se înalță ușor, ușor. Zinedine Zidane a câștigat trei Ligi ale Campionilor în trei sezoane și, chiar dacă va mai antrena sau nu de acum, palmaresul nu i-l va putea lua nimeni.

Mai nou, un fotbalist care nu a ieșit niciodată în evidență ca spectaculozitate începe să prindă aripi în postura de antrenor. Filipe Luís este de doar jumătate de an pe banca tehnică a unei echipe profesioniste și deja a adunat trei trofee în cont.

În vârstă de 39 de ani, brazilianul născut la Jaraguá do Sul a avut o carieră extrem de constantă ca fotbalist. Ca pentru marea parte din băieții sud-americani care își petreceau zilele și nopțile pasând mingea prin favele, fotbalul a reprezentat ieșirea dintr-un mediu neprielnic. Cu origini italiene și într-o țară ca Brazilia, fotbalul părea predestinat pentru Luís. Toți cei patru bunici ai săi au fost imigranți europeni, care au venit în Santa Catarina. Bunicul patern al brazilianului a părăsit Polonia în timpul Primului Război Mondial.

Prima sa echipă de seniori a fost Figueirense, pentru care a evoluat între 2003-2005 în aproape 50 de partide din postura de mijlocaș ofensiv.

Ajuns în Europa prin intermediul olandezilor de la Ajax Amsterdam, echipă pentru care nu a evoluat în niciun meci oficial, dar pentru care a declarat că poartă un respect imens datorită lecțiilor tactice privind jocul pe care le-a primit. În schimb, de la "lancierii" a fost împrumutat la divizionara secundă a lui Real Madrid și la Deportivo La Coruña, fiind ulterior cumpărat de spanioli în vara lui 2008. Reprofilat ca fundaș stânga, neavând acele calități cu mingea la picior de care dispuneau brazilienii, Filipe Luís, la primul său sezon în Primera División, a fost singurul fotbalist de câmp din campionatul Spaniei care a evoluat în toate cele 38 de meciuri.

După doi ani la Deportivo, Luís face pasul la o echipă mare. Proaspăt câștigătoare de Europa League, Atlético Madrid plătea 13 milioane de dolari pe fundașul brazilian. Cu ajutorul său, grație celor peste 100 de meciuri în tricoul "Los Colchoneros", echipa căreia i se alătură Diego Simeone ca antrenor în 2011, urma să câștige încă o dată Europa League la București în 2012, Cupa Regelui și să ajungă într-o finală de UCL în același sezon în care s-a încoronat campioană a Spaniei în fața granzilor Real și Barça. La finalul acelui sezon, 2013-2014, Filipe Luís alegea să meargă în Premier League, la Chelsea, sub comanda lui Mourinho. Cu doar 15 partide în singurul sezon la londonezi, Filipe Luís pleca cu medalia de campion al Angliei la gât și cu trofeul Cupei Ligii adjudecat.

Alegea să se întoarcă "acasă", sub comanda lui Il Cholo, sub comanda căruia mai ajunge cu Atlético într-o finală de UCL, pierdută din nou în fața coșmarului din același oraș, dar izbutește să mai câștige încă o dată Europa League în 2018. Pe final de carieră, Filipe Luís alegea să se întoarcă la echipa pe care o consideră cea mai mare din Brazilia, Flamengo, cu care a cucerit 10 trofee.

O carieră impresionantă pentru orice fotbalist, mai ales că își adaugă în cont și o Copa América cu naționala Seleção în 2019. Peste 500 de meciuri la nivel profesionist nu sunt pentru oricine. Stilul său elegant și simplu l-au făcut mereu să fie greu de depășit. Nu ieșea în evidență foarte des, dar jocul său solid din apărare oferea o liniște în partea stângă.

Cu această liniște, cu această eleganță, Filipe Luís se impune astăzi în Brazilia la prima aventură ca "principal". Antrenorul heavy-metal a pierdut o singură partidă de când a fost instalat la Flamengo. Cu o rată de succes de 70% în meciurile disputate, Filipe Luís își construiește cariera așa cum ar trebui să o înceapă oricine: cu pași mici, dar siguri, din care să învețe și să acumuleze experiențe ce sunt mai valoroase decât teoriile studiate la școlile de antrenori. La doar 39 de ani, Filipe Luís a cucerit deja trei trofee pe banca lui Flamengo: Cupa și Supercupa Braziliei completează triumful din Campeonato Carioca.

Filipe Luís nu este genul de antrenor care să iasă în față prin declarații spectaculoase sau gesturi excentrice pe marginea terenului. În schimb, preferă să lase munca să vorbească pentru el, așa cum a făcut-o și în cariera de jucător. La Flamengo, și-a impus rapid filosofia bazată pe organizare defensivă solidă, disciplină tactică și tranziții rapide, inspirate de perioada petrecută sub comanda lui Diego Simeone. 17 meciuri fără gol încasat este deja un număr care l-ar face invidios pe fostul său antrenor de la Madrid. Jucătorii săi apreciază faptul că înțelege perfect dinamica vestiarului și știe cum să gestioneze presiunea unui club uriaș din Brazilia. Deși este abia la începutul carierei de antrenor, stilul său calm și abordarea metodică sugerează că are toate atuurile pentru a deveni unul dintre cei mai respectați tehnicieni ai generației sale.

Un fotbalist inteligent, tăcut și foarte discret, Filipe Luís culege azi roadele momentelor de la Ajax când nu evolua, dar era mulțumit de simplul fapt că este acolo pentru a se dezvolta tehnico-tactic. Așteptându-și rândul mereu, în timp ce muncea pentru a reuși, fostul fundaș brazilian a fost apreciat peste tot pe unde a evoluat. Acum, în același stil aparte, își creează un renume începând din țara natală, unde dovedește că driblingurile braziliene pot fi învinse prin mijloace ce îndeamnă la liniște și eleganță.

Flamengo a cucerit în urmă cu o săptămână Campionatul Carioca după o finală marea rivală Fluminense. Este deja al treilea trofeu câștigat de echipa lui Felipe Luis în doar 6 luni, iar duminica viitoare începe Serie A Brasileiro. Flamengo are 7 titluri de campioană a Braziliei, ultimul acum 5 ani.