#AreneLegendare | Olympiastadion din Berlin, între tradiție și modernism

Totul a început în 1912, când Comitetul Olimpic Internațional a decis ca orașul Berlin să găzduiască Jocurile Olimpice de Vară din 1916. Stadionul propus pentru a organiza acest eveniment urma să fie localizat în Charlottenburg – pădurea Grunewald – din vestul Berlinului. Din cauza faptului că se află destul de aproape de o zonă de pădure și a primului război mondial, stadionul nu a mai fost construit cu această idee în acea decadă.

Totuși, guvernul a angajat arhitectul stadionului Rennverein – Otto March să creeze o schiță-ciornă pentru un posibil stadion. La începutul anilor 20 – o serie de clădiri dedicate educării profesilor de educație fizică și știinta sportului – au fost construite în zona de nord-est a locului unde se vroia stadionul construit în anii 1910 – Forumul German Sportiv. Iar fii lui Otto March – Walter și Werner au fost desemnați să construiască o anexă – continuare pentru acestea între 1926 și 1929.

În 1931, Comitetul Olimpic Internațional a selectat Berlinul pentru a găzdui a 11-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară; inițial, guvernul german dorea să revină la proiectul gândit și schițat în urmă cu 15 ani de Werner March – dar a apărut o complicație destul de importantă. Naziștii.

Când au venit la putere în 1933, naziștii au văzut în Jocurile Olimpice din 1936 un prilej de propagandă eficientă. Astfel, Adolf Hitler a dat ordin construirii unui complex sportiv imens în Grunewald numit Reichssportfield – cu un nou Olympiastadion. Werner și Walter au rămas să se ocupe de proiect. Complexul a fost finalizat în doar doi ani, între 1934 și 1936 și suprafața totală acoperea 132 de hectare.

Complexul sportiv al Reich-ului era format din: Olympiastadidon, Mayfield (un stadion de 50.000 de spectatori – destinat în majoritatea demonstraților și paradelor de amploare ale guvernului) și amfiteatrul Waldbuhne (25.000 de locuri) cu clădiri adiționale destinate diferitelor sporturi precum fotbalul, natația, hipismul, hocheiul, etc.

Olympiastadion a fost construit de Werner March pe locul/fundația stadionului Deutsches original, cu o structură de aproape 12 metri adâncime sub nivelul solului. Capacitatea maximă a arenei putea conține 110.000 de spectatori, având o tribună specială pentru Adolf Hitler și acoliții lui politici. La finalul epocii naziste, această tribună a fost regândită pentru Torța Olimpică.

După al doilea război mondial, fostul complex sportiv din Berlin a devenit sediul oficial al forțelor armate britanice de ocupație; administrația s-a stabilit în clădirile nordestice proiectate de frații March în anii 1920. Britanicii au renovat clădirile avariate de război, da au și adaptat la nevoile și pretențiile proprii anumite zone (de exemplu o sală de gimnastică a devenit un restaurant, alta un garaj). Între 1951 și 2005, au găzduit o antenă gigant care avea transmisie la toate radio-urile portabile din Berlin.

Începând cu anul 1963 – stadionul a fost arena meciurilor de acasă ale clubului Hertha. În acel an, odată cu formarea Bundesligii, Hertha a participat pe bază de invitație și a părăsit fostul stadion – Plumpe – pentru a juca pe Olympiastadion. Pe 24 august 1963 au jucat primul meci împotriva celor de la Nurnberg, terminat 1-1. Totuși în 1965, federația germană a retrogradat clubul berlinez din cauza unor acuzații de corupție care s-au dovedit reale.

În 1968, Hertha s-a întors în prima ligă și a vândut stadionul Plumpe – stabilindu-și pentru totdeauna ca arenă proprie – Olympiastadion. A urmat o perioadă de succes pentru Hertha, care a ajuns în 1979 până în semifinalele Cupei UEFA și în 1977/1979 în finala CupeI Germaniei.

În 1974, stadionul a fost gazda a trei meciuri din Grupa A a Campionatului Mondial de Fotbal organizat de Germania. Primul meci s-a jucat pe 14 iunie 1974, între Germania de Vest și Chile, în fața a peste 81.100 de spectatori, martori la victoria germanilor.

Al doilea meci a avut loc patru zile mai târziu între Germania de Est și Chile, în fața a 28.300 de oameni, iar alte patru zile mai târziu Chile a jucat ultima partida disputată pe Olympiastadion, cu Australia, terminat 0-0, pe un gazon ploios.

Meciul istoric între cele două naționale germane s-a jucat la Hamburg, evident, pentru a evita o posibilă escaladare a atmosferei din tribune; meciul a fost câștigat surprinzător cu 1-0 și s-a calificat mai departe cu frații vestici, dar la final – ediția acestui mondial a fost câștigată de Germania de Vest – pentru a doua oară în istorie.

Din 1985, arena este gazda finalelor de Cupă, atât la masculin – cât și la feminin. Până acum, doar două echipe berlineze au prins finala disputată în orașul și stadionul lor. Prima dată s-a întâmplat în 1993, când echipa de amatori (rezervă/secundă) a Herthei a jucat finala cu Bayer Leverkusen, pierzând-o cu 0-1. A doua oară s-a întâmplat opt ani mai târziu, când Union Berlin a pierdut cu 0-2 finala cu Schalke 04.

Un alt moment istoric a fost căderea zidului Berlinului deoarece a creat un entuziasm ideal pentru fotbal. Olympiastadion a găzduit peste 50.000 de oameni la un meci demonstrativ în ianuarie 1990, dintre cele două echipe din Berlin, Hertha și Union.

Între 2000 și 2004 stadionul a fost renovat și modernizat pentru a fi piesa de rezistență a Germaniei pentru campionatul mondial de fotbal din 2006. Olympiastadion a fost reinaugurat la începutul lunii august 2004, dar a urmat o lună de festivități și de evenimente importante, culminând în septembrie 2004, cu un amical între Brazilia și Germania.

După 32 ani, arena a reușit să facă parte din nou dintr-un ansamblu de stadioane dedicate turneului final al Campionatului Mondial de Fotbal din Germania – 2006. De data, Berlin a găzduit șapte meciuri, din care cinci au fost disputate în luna iunie și au avut o medie de cel puțin 70.000 de spectatori per meci; evident meciul care iese din medie este finala – care a surprins celebrul cap al lui Zidane.

Primul meci a fost pe 13 iunie 2006 între Brazilia și Croația, cu sudamericanii câștigători la scor strâns, 1-0; același lucru l-a făcut și Suedia în duelul din grupă cu Paraguay, două zine mai târziu. Cea mai categorică victorie a venit din partea Germaniei, care a învins cu 3-0 pe Ecuador – pe 20 iunie 2016 și trei zile mai târziu Ucraina învingea cu 1-0 pe Tunisia ca să prindă un culoar până în sferturi.

Celelalte două meciuri au avut protagoniste echipa gazdă și viitoarea campioană mondială; mai exact sfertul de finală, decis la penaltiuri între Germania și Argentina, 1-1 după 90 și 120 de minute, cu Germania câștigând 6-5 la loviturile de departajare. Și bineînțeles celebra finlă de pe 9 iulie 2006, care a adus Italia și Franța față în față în ultimul meci oficial ca jucător al lui Zinedine Zidane. O nouă remiză strânsă, 1-1 la finalul a 120 de minute, și o victorie la penaltiuri cu 5-3.

Pe lângă competițiile eveniment și finalele cupelor naționale, Olympiastadion a fost gazda finalei Campionatului Mondial de Fotbal (Feminin) din 2011, dintre Germania și Canada. În iunie 2011, în fața a peste 70.000 de oameni, nemțoaicele au învins canadiencele cu 2-1. Doi ani mai târziu a fost anunțat ca arena finalei Ligii Campionilor pentru ediția din 2015; în acel an, FC Barcelona învingea cu 3-1 pe Juventus în fața a 70.000 de oameni.

Olympiastadion se poate lăuda cu cea mai mare audiență la un meci de baseball – din timpul Jocurilor Olimpice de Vară din 1936 – peste 100.000 de oameni. De asemenea, între 1990 și 1994 a găzduit cinci American Bowls, meciurile demonstrative de fotbal american cu mare efect comercial. În 2009, stadionul a găzduit Campionatul Mondial de Atletism, unde Usain Bolt a doborât recordurile la probele de 100 și 200 metri.

Poate cel mai important moment simbolic petrecut vreodată pe stadionul din Berlin a fost câștigarea de către afro-americanul Jesse Owens a medaliei de aur la 100 metri, 200 metri, săritura în lungime și ștafeta. Un lucru petrecut într-o conjunctură istorică în care Hitler era practic echivalentul împăratului roman de pe Coloseum și al cărui erou – gladiator din arenă era opus prospectelor lui.

Pe lângă evenimentele sportive, ca orice stadion cu o capacitate imensă – Olympiastadion a găzduit din 1990 o serie de concerte importante pentru scena europeană a muzicii și divertismentului: The Rolling Stones (1990, 1996, 1998, 2003, 2008, 2018), Guns N Roses (1992, 2018), U2 (1993, 2005, 2009, 2017), Michael Jackson (1997), Tina Turner (2000), Robbie Williams (2006), Madonna (2008), ACDC (2010), Depeche Mode (2009, 2013, 2017), Bruce Springsteen (2012, 2016), Beyonce (2018), Pink, Phil Collins, Metallic (2019), Rammstein (2019).