#VOCE Pre-Mondial printre wursti, bere pilsner și rivalități locale

În ultimul weekend cu fotbal decent la nivel european dinaintea Mondialului qatarez, am decis să marchez momentul cu o incursiune în țara fotbalului jucat cu ceasul(elvețian) la mâna, să îi urmăresc pe cei pe care Lineker nu îi vede învinși decât atunci când pășesc în autocar, eventual cu mânecile suflecate, gata pregătite să apuce un bratwurst după meci, Germania și fotbalul lor enervant de eficient.

Iar la eficientă m-am gândit atunci când trenul s-a pus în mișcare la ora stabilită și eu nu eram în el. "Mi-e dor de-o întârziere" mă găseam aruncând din gând la nici jumătate de ceas după ce-am aterizat pe tărâm german. Cu mintea la tradiționalii cârnați și la berea blondă am urcat, din a două încercare, în trenul ce mă duce, la fel de precis, din aeroportul de lângă Frankfurt în orașul-capitală a Renaniei, istoricul și deloc însoritul Mainz. Odată ajuns, m-a lovit influență română a orașului, "Golden Mainz", cum era "alintat" în secolul al doisprezecelea, unde Teatrul Roman e o clădire aparte în repertoriul arhitectural al celui ce mărginește raul Rhein pe brațul lui stâng.

Cel De-Al Doilea Război Mondial a lăsat o urmă neagră în inima orașului, bombardamentele distrugând peste 30 de clădiri istorice, iar refacerea a fost de lungă durata. Chiar și ajutați de francezi, Mainz a cunoscut o dezvoltare mai lentă decât fratele mai mare, Frankfurt, care a primit sprijin puternic la nivel central. Și pe undeva, vreau să cred că de aici se trage și rivalitatea dintre cele două orașe, iar pentru asta am ajuns aici.

FSV Mainz-Eintracht Frankfurt e genul ăla de meci pe care nu îl omiți când întocmești lista cu mari rivalități ale fotbalului german, alături de Dortmund-Schalke sau Hamburger SV-St. Pauli. Apropierea dintre orașe, frustrările economice, istoria și ce simbolizează fiecare stau mai degrabă ca argumente decât un head-to-head la nivel sportiv, acolo unde Eintracht se detașează clar față de micuțul FSV, care a avut performanțe mai degrabă modeste și care rareori și-a păstrat locul în primul eșalon. Cu un titlu de campioană și două trofee europene în vitrină, capitală europeană a băncilor, metropolă ce atinge 2 milioane de locuitori, clubul de pe malul raului Main strălucește la o eventuală comparație cu rivală locală.

În 2003 a fost punctul maxim de fierbere al istoriei dintre cele două echipe și, poate cea mai strânsă bătălie pentru promovare în Bundesliga. Pe banca celor de la Mainz se găsea nimeni altul decât actualul antrenor al lui Liverpool, fiul adoptat al orașului, Jurgen Kloop. Luptându-se pentru ultimul loc ce promova în prima liga, înaintea ultimei etape, ambele formații se aflau la egalitate, cu Eintracht avand un gol în plus la golaveraj. Adversarele celor două erau echipe deja retrogradate, Brauschweig pentru Mainz, Reutilgen pentru Frankfurt. La pauză, tabelele arătau diferențe de două goluri în favoarea favoritelor, iar în acel moment alb-negrii erau în Bundesliga. Însă la nici douăzeci de minute după startul reprizei secunde, Mainz se desprindea la 4-0, în timp ce Frankfurt se vedea egalată la 3. Roșul lua locul negrului în Bundesliga, "The Carnaval Club" mai avea 25 de minute și pășea în elita fotbalului nemțesc tocmai în detrimentul mult mai galonatei rivale. Minutele de final au fost desprinse dintr-o scenă de teatru suprarealist, însă, cu Mainz primind gol, 4-1, iar Frankfurt înscriind de două ori pentru un halucinant 5-3, cu doar câteva secunde până la fluierul final. Era momentul în care lui Eintracht îi lipsea fix un gol pentru a promova. Iar în 93' vine și salvarea, Alexander Schur înscrie și face rocadă cromatică la nivel de Bundesliga. Iese roșul, intră negrul, în finaluri de partide halucinante și, să păstrăm șablonul, interzise cardiacilor.

Iar de atunci, întâlnirile dintre cele două au fost rare spre inexistente, Mainz petrecând cel mai mult timp în liga secundă, pe când Eintracht și-a cimentat prezența în "top-flight". Dar asta nu a contat duminică trecută, când străzile din Mainz erau ticsite de suporteri, fie în alb-roșu, fie cu însemnele lui Eintracht, semn că succesul celor aflăți la 3 stații de tren a avut ecou. Ultrași, bunici cu nepoții de mâna, grupuri de adolescente, toți încercau să își găsească un loc în ceea ce îmi place să-l numesc "cel mai frumos moment din ziua meciului", pre-partida sau, cazul nemților, berea de dinainte. Și unde poți petrece în stil această clipă dacă nu în berăria locală, aflată la 10 minute de Gara Centrală.

Fotbalul a creat personalități și personaje. Dacă primele se află pe teren ori pe banca tehnică, a două categorie o găsești în peluze sau în pubul local. Și aici aveam să petrec orele până la meci, în compania lui Jurgen, un senior al lui FSV, alături de nelipsita bere și de șapcă cu însemnele unei grupări ultra' locale, ce trăda faptul că nu era tocmai un fan obișnuit. Ajutat de prietenul meu deja localnic cu traducerea, fiindcă germană nu e chiar punctul meu forte, l-am întrebat pe Jurgen despre rivalitatea asta pe care o trăiam chiar în acele momente și aveam să o simt, ulterior, din peluza echipei-gazdă. "Banii sunt totul acum, mă bucur că nu suntem precum cluburile mari, care se îndatorează, cheltuiesc și apoi ntră în faliment." Aluzie la o altă rivală, Kaiserslautern. "Minus Bayern", am adăugat, moment la care am zărit un zâmbet dezaprobator. "Die Nullfunker" nu sunt din "acea" liga, aparțin unui fotbal uitat, club bazat pe comunitatea orașului, pe legătură tată-fiu ori pe aceea dintre client și barman, care se încăpățâna să se lamenteze de infragerea cu Schalke de etapă trecută decât să se concentreze pe încă un rând.

Curg șiroaie de spumă în berarii și de oameni înspre autobuzele ce fac traseul Gara-MEWA Stadium, unde totul merge, încă o dată, "ceas". În Germania nu e ilegal să bei pe stradă, iar înainte de meciuri suporterii se comportă întocmai, însă fără vreun derapaj. Doar voie bună, ceva tensiune specifică derby-urilor și ,incredibil, mult soare într-o duminică a fotbalului dinainte de Mondial ce mulți și-o doresc a fi fără sfârșit.

Turneul Campionilor se vede în săptămâna 13 – 20 noiembrie 2022 în direct pe Eurosport 2, dar și pe aplicația Eurosport (Android și iOS).