Corespondență din Istanbul: România, fără suflet în Turcia: eșec minim și un final amar de carieră pentru marele Mircea Lucescu

Ni l-am dorit zeci de ani pe Mircea Lucescu la națională! Cu inteligența sa, cu pasiunea, cu jocul ofensiv și speculativ. Revenirea lui Lucescu cel mare s-a produs din păcate prea târziu, iar viziunea demonstrată la multe echipe din cariera sa nu a mai contat în relația cu fotbaliști care sunt mai tineri decât nepoții săi. Diferența poate prea mare de vârstă și-a spus cuvântul, așa cum am văzut în cazul lui Anghel Iordănescu la Euro 2016.

La Istanbul, România a arătat departe de echipa care entuziasma la UEFA Euro 2024. În duelul cu Turcia, ”tricolorii” au fost lipsiți de idei, de ritm și, poate cel mai îngrijorător, de dorință. Golul lui Ferdi a venit datorită inteligenței lui Montella. Selecționerul italian al turcilor și-a dat seama în prima repriză că Man nu poate, nu știe sau nu vrea să se apere, așa că a speculat asta. Din stadion, acest lucru se vedea clar, iar Ferdi a livrat.

Singura fază notabilă a venit după șutul înșelător al lui Stanciu, care a lovit bara în minutul 77 și înghețat pentru câteva secunde infernul de pe stadionul lui Beșiktaș. În rest, ofensiva României a fost inexistentă, iar singurul nostru atacant Bîrligea n-a avut șanse în fața unor fundași care vor avea probleme în finala barajului. Fără șut pe spațiul porții, fără construcție și fără agresivitate în treimea adversă, echipa nu a pus probleme reale gazdelor.

Diferența de atitudine față de evoluțiile de la Euro este evidentă. Dacă atunci România compensa limitele prin organizare și determinare, în acest meci a lipsit exact acel spirit care a făcut diferența. Turcia a controlat jocul fără să forțeze și datorită unor puști de mare viitor. Arda Guler, Kenan Yldiz, Baris Alper, Ferdi Kardioglu și Hakan Calhanoglu au arătat că pot readuce Turcia la un Mondial după 22 de ani. Da, din 2002, când Ilhan Mansiz, Emre Belozoglu sau Hakan Sukur au reușit să termine pe locul 3 la Mondialul din Japonia și Coreea de Sud.

Pentru Mircea Lucescu, meciul de la Istanbul a avut o încărcătură aparte. Un tehnician legendar, cu o carieră impresionantă, a părut să încheie acest capitol fără scânteia care l-a definit de-a lungul anilor. România a părut o echipă care a vrut prea puțin și nu a obținut nimic.

Eșecul nu este doar unul de rezultat, ci mai ales de semnal. Fără reacție, fără identitate și fără soluții, România ridică semne de întrebare înaintea următoarelor provocări. Dacă lecțiile nu vor fi învățate rapid, diferența dintre speranță și realitate riscă să devină tot mai mare.

Se încheie trist un capitol și va începe altul. Gică Hagi va reveni pe banca naționalei după 25 de ani! El vrea să reformeze această echipă, care din păcate nu a știut să construiască în jurul parcursului bun de la Euro 2024 și vom vedea încă un Mondial la tv. Un lucru e sigur: Hagi nu are mentalitatea "măcar nu ne-am făcut de râs" și asta ne speranțe reale pentru viitor.