Omagiul lui Ruben Neves pentru Diogo Jota: numărul 21 trăiește mai departe în Selecao

În această seară la Erevan, contra Armeniei, Ruben Neves va purta pe umeri memoria celui mai bun prieten al său. Conform dorinței familiei lui Diogo Jota, Ruben Neves a primit la naționala Portugaliei numărul 21, purtat până atunci de fostul atacant al lui Liverpool. Este modul în care jucătorul lui Al-Hilal onorează o promisiune reamintită la începutul cantonamentului: "Când vom fi la națională, vei fi mereu alături de noi. La masă, în autocar, în avion. Vei fi mereu cu noi, așa cum ai fost întotdeauna. De azi înainte, vei intra pe teren cu noi."

De la anunțul accidentului rutier care i-a curmat viața lui Diogo Jota și fratelui său, Andre Silva, Ruben Neves a devenit purtătorul durerii fotbalului portughez. În lacrimi înaintea partidei de la Campionatul Mondial al Cluburilor contra lui Fluminense, câteva ore mai târziu a fost prezent pentru a purta sicriul fostului său coleg la Gondomar, iar în august s-a aflat în tribune, alături de Rute Cardoso, văduva lui Jota, pentru omagiul organizat de Wolverhampton. Un tatuaj pe gamba stângă îi amintește zilnic de legătura puternică formată în anii petrecuți împreună la Wolves (2017-2020), când cariera unuia prindea avânt, iar cealaltă stagna.

Pentru Ruben Neves, deplasarea la Erevan nu este doar o confruntare cu cruzimea vieții. Este și un memento al timpului care trece, la aproape zece ani de la debutul său la echipa mare, pe 14 noiembrie 2015, la Kuban (0-1 contra Rusiei). Din titularii și rezervele de atunci, doar el și Bernardo Silva mai sunt activi la selecționată. Avea 18 ani atunci și continua o ascensiune precoce: devenise cel mai tânăr jucător care a evoluat la un Campionat European U21 și, la 17 ani, cel mai tânăr marcator din istoria lui FC Porto.

Promis odată marilor cluburi, a bifat doar Wolverhampton și, de un an, Al-Hilal. Bilanțul său la națională reflectă această stagnare: 29 de meciuri ca titular și tot atâtea intrări de pe bancă în 58 de selecții, plus 22 de partide în care a rămas rezervă neutilizată. Zero goluri și doar 5 pase decisive, dintre care 3 împotriva Luxemburgului.

Totuși, în finala Nations League, din iunie, după ce jucase o oră în semifinala cu Germania (2-1), a intrat la pauză împotriva Spaniei și a transformat unul dintre penalty-urile decisive după prelungiri (2-2, 5-3 la lovituri de departajare).