Consecințele deciziei TAS: ce autoritate mai are UEFA?

Foarte multe discuții, așadar, pentru nimic. TAS a întors decizia UEFA și Manchester City poate juca liniștită în cupele europene. O astfel de decizie pune puternic la îndoială legitimitatea reglementărilor Fair Play-ului Financiar și pare că transformă UEFA într-un organism fără o autoritate reală în fața cluburilor mari.

Fotbalul european pare să se îndrepte astfel spre o superligă a cluburilor europene sau cel puțin spre o autoritate mai mare a cluburilor în comparație cu UEFA. Decizia TAS îi oferă cu siguranță argumente lui City, clubul care susținea că ancheta nu a fost una corectă și nici independentă, totul fiind făcut din dorința forului european de a menține statusu quo-ul.

Gary Lineker, fostul mare fotbalist al naționalei Angliei se întreabă și el, alături de mulții jurnaliști sportivi, ce autoritate mai are UEFA în astfel de condiții: ”Greu de crezut că Fair Play-ul Financiar mai poate supraviețui de acum. Mai bine spus, poate UEFA să supraviețuiască?”, a scris el.

O concluzie simplă pare să fie că Fair Play-ul Financiar este cumva opțional, doar pentru anumite cluburi iar granzii Europei trebuie să-l respecte doar pe foaie. Campionatele interne ar putea scădea în timp ca influență iar diferențele dintre cluburile mari și cele mici se vor accentua. Investițiile vor fi mult mai ușor de făcut de acum înainte, fără grija că UEFA poate cu adevărat lua măsuri împotriva celor care cheltuiesc prea mult.

Desigur, o consecință directă este că locul 5 din Premier League nu va mai duce astfel în UEFA Champions League. Drept urmare, bătălia va fi una acerbă pentru cele două locuri de Champions League între Chelsea, Manchester United, Leicester, Wolves și Sheffield United.

Aici intervine dezbaterea privind validitatea reglementărilor FFP și legitimitatea sancțiunilor impuse de UEFA. Chiar dacă inițial Manchester City a acceptat reglementările impuse in 2011, au fost multe cazuri în care Corpul de Control a decis în favoarea cluburilor ce au încălcat reglementările, dovedindu-se un organism imparțial și ineficient.

Cel mai evident caz este cel al clubului PSG, care a nu a fost sancționat de UEFA în urma unei investigații lansate pe fondul transferurilor lui Neymar și Mbappe. PSG a fost acuzat și de faptul că ar fi supraevaluat contractul cu Qatar Tourism Authority de la 5 milioane de euro la 100. Suma de 5 milioane de euro a fost calculată de o firma contractată de UEFA, însă în final a fost admisă evaluarea unei companii de marketing angajată de PSG , evaluare care a fost mai aproape de suma declarată inițial. De asemenea Qatar Tourism Authority este o companie care ar aparține conducerii PSG, încălcare de care a fost acuzată și Manchester City. CAS a declarat câștig de cauză pentru PSG, UEFA renunțând eventual la multe din acuzațiile formulate inițial împotriva clubului parizian.

Contracte similare de sponsorizare, folosind companii afiliate conducerii clubului, sunt evocate și în cazul lui Juventus Torino (Jeep, Fiat sub controlul familiei Agnelli), Bayern Munchen și Adidas, Borussia Dortmund și Puma sau Zenit Sankt Petersburg și Gazprom.

Unele din cluburile menționate au afirmat dorința de a forma o Superligă, competiție care ar duce la ieșirea multor cluburi de sub egida UEFA, care se opune acestui nou format. Influența acestor cluburi ar face logică o atitudine mai îngăduitoare a forului European vis a vi de eventuale încălcări a reglementărilor FFP.

Totodată, înfrângerea UEFA în cazul Manchester City poate duce la destrămarea Corpului de Control Financiar și recunoatește irelevanța reglementărilor FFP. De aceea pentru UEFA ar fi fost importantă impunerea sancțiunilor asupra Manchester City. Acesta este precedent care poate schimba raportul de forțe in fotbalul european.