Cine sunt selecționerii care au avut mari performanțe cu echipele naționale, dar n-au confirmat ca antrenori

Deși de-a lungul timpului au existat antrenori perecum Marcello Lippi sau Vicente del Bosque, care au confirmat atât ca selecționeri, cât și ca antrenori, câștigând atât Liga Campionilor, cât și Campionatul Mondial, există și selecționeri cu performanțe mari la echipele naționale, dar care nu s-au ridicat la nivelul așteptat în ceea ce privește echipele de club.

Deși Joachim Low a avut rezultate foarte bune cu naționala Germaniei, nu același lucru putem spune și despre echipele de club pe care germanul le-a antrenat. Low și-a început cariera de antrenor la juniorii clubului elvețian FC Winterthur, pentru ca trei ani mai târziu, în 1995, să devină antrenorul secund al lui VFB Stuttgart. Un an mai târziu Low devine antrenorul principal al lui Stuttgart, pentru ca în 1997 să câștige Cupa Germaniei cu "șvabii".

În următorii 7 ani Low a antrenat echipe din Germania, Turcia și Austria, câștigand doar campionatul Austriei cu FC Tirol Innsbruck în anul 2002. Câștigând doar 2 trofee în primii 12 ani de antrenorat, Low devine în anul 2004 antrenorul secund al naționalei Germaniei. Cupa Mondială din 2006 a fost găzduită chiar de Germania, astfel că locul 3 obținut de nemți la acel turneu final a fost mai degrabă unul dezamăgitor decât satisfăcător luând în considerare așteptările foarte mari ale fanilor.

Drept urmare, după demiterea lui Jurgen Klinsmann de la "cârma" naționalei, Low devine selecționerul Germaniei. Cu toate că nu confirmase la echipele de club și mulți fani erau sceptici cu privire la performanțele pe care Low le putea obține cu naționala "Die Mannschaftului" , fostul antrenor al lui Stuttgart a profitat pe deplin de șansa oferită.

Low a reușit să câștige cu Germania Cupa Mondială din 2014 și Cupa Confederațiilor din 2017, obținând medalia de bronz la Campionatul Mondial din 2010 și ajungând până în semifinalele Campionatelor Europene din 2012 și 2016.

Oscar Tabarez este selecționerul care a redat poporului uruguayan speranța în ceea ce privește performanțele fotbalistice. După ce Tabarez și-a început cariera de antrenor în anul 1980 la Bella Vista, au urmat 26 de ani fără mari rezultate pentru antrenorul născut la Montevideo, Tabarez cucerind doar Copa Libertadores cu Penarol în anul 1987.

În perioada 1988-1990, antrenorul uruguayan a avut un prim mandat mai puțin reușit la naționala țării sale, pentru ca în 2006 să redevină selecționerul Uruguayului. Anul 2006 reprezenta o perioadă dificilă pentru fotbalul din Uruguay, deoarece, după câștigarea Cupelor Mondiale din 1930 și 1950, naționala "Cerului albastru" nu a mai fost prezentă în fazele finale ale vreunui Campionat Mondial.

Totul s-a schimbat odată cu Cupa Mondială din Africa de Sud, din anul 2010, atunci când Tabarez a reușit cu naționala țării sale să ajungă până în semifinalele acelui turneu final, fiind eliminat de Olanda după un meci foarte echilibrat.

Prezența în semifinale a Uruguayului a reprezentat pentru fanii echipei conduse de Tabarez faptul că succesele de la CM 1930 și CM 1950 nu au fost întâmplătoare, iar Uruguayul era din nou una dintre cele mai bune naționale din lume. Pentru a confirma faptul că era una dintre marile puteri ale lumii, Uruguay avea să câștige alături de Tabarez Copa America în anul 2011.

Regretatul selecționer al Italiei și-a început cariera de antrenor la micuța echipă italiană Prato. După câteva luni petrecute la Prato, Bearzot a ajuns la naționala țării sale în 1970, pentru ca în 77 să devină selecționerul Italiei.

Datorită curajului său și a încrederii pe care Bearzot o avea în proprii jucători, jucători precum Dino Zoff sau Paolo Rossi, care erau contestați de mulți fani deoarece erau considerați mult prea în vârstă sau ieșiti din formă pentru a cuceri Cupa Mondială, selecționerul italian a reușit să contrazică pe toată lumea.

Bearzot a cucerit trofeul Campionatului Mondial din 1982, Paolo Rossi strălucind pentru "Squadra Azzurra" la acel turneu final. Astăzi, fostul antrenor este considerat unul dintre cei mai mari selecționeri din istoria Italiei, fiind un reper pentru tinerii antrenori.

Prin performanțele ca selecționeri și lipsa trofeelor câștigate ca antrenori, Low, Tabarez și Bearzot ne demonstrează cât de diferite sunt cele două funcții și cum pare a fi mai potrivit pentru Joachim Low alegerea în continuare a ocupării unei funcții de selecționer în pofida reîntoarcerii la cariera de antrenor de club.

LG îți aduce mai aproape transmisiunile Eurosport din sporturile de iarnă.