Poveștile căpitanilor care au ridicat trofeul Campionatului Mondial de-a lungul istoriei (I)

Campionatul Mondial din Qatar va fi a 22-a ediție a competiției, care s-a disputat pentru prima dată în 1930, în Uruguay. De-a lungul istoriei, 8 echipe naționale și-au adjudecat trofeul, Brazilia fiind deținătoarea recordului, cu 5 trofee câștigate.

Bucuria cuceririi unui astfel de trofeu e greu de egalat, acesta fiind un moment definitoriu în cariera unui fotbalist. Iar ceea ce simt căpitanii de echipă, cei care ridică primii cupa deasupra capului, este un sentiment aparte.

În precedentele ediții ale Cupei Mondiale, 21 de fotbaliști au ridicat trofeul din postura de căpitan, trei dintre ei având această oportunitate și la Campionatul European, Franz Beckenbauer, Didier Deschamps și Iker Casillas.

Primii 9 căpitani au ținut în mâini trofeul care i-a purtat numele fostului președinte al FIFA, Jules Rimet, în timp ce următorii 12 și-au adjudecat noua cupă, denumită trofeul "FIFA World Cup".

JOSE NASAZZI YARZA (Uruguay, 1930) – Este considerat unul dintre cei mai mari fotbaliști uruguayeni din toate timpurile. A jucat pe postul de fundaș, fiind cunoscut drept "El Gran Mariscal" ("Marele Mareșal"). A fost căpitanul echipei naționale a Uruguayului la prima ediție din istorie a Cupei Mondiale, alături de care a câștigat trofeul, fiind primul care a ridicat deasupra capului Cupa Jules Rimet. În prealabil, selecționata și-a adjudecat medaliile de aur și la Jocurile Olimpice din 1924 și 1928, impunându-se și la Campionatul Sud-American, în edițiile din anii 1923, 1924 și 1926. Până la retragerea sa din 1937, fundașul a mai câștigat un Campionat Sud-American, în 1935, încheindu-și cariera cu 41 de apariții internaționale.

GIANPIERO COMBI (Italia, 1934) – Este unul dintre cei mai buni portari din istoria fotbalului italian, fiind ales al doilea cel mai bun goalkeeper al Italiei în secolul XX, într-un sondaj efectuat de IFFHS în 1999. A condus naționala azzurrilor spre primul titlu mondial din istorie, în 1934, cucerind anterior și medalia de bronz la Jocurile Olimpice din 1928. Și-a dedicat întreaga carieră clubului Juventus Torino, alături de care și-a adjudecat 5 titluri de campion al Italiei. Este primul portar care a câștigat 4 campionate consecutive (în perioada 1930-1934) și are al patrulea cel mai mare număr de apariții între buturile "Bătrânei Doamne", fiind depășit doar de Stefano Tacconi, Dino Zoff și Gianluigi Buffon. În plus, a deținut timp de 90 de ani recordul din Serie A privind numărul de minute consecutive în care nu a primit gol (934), fiind ulterior detronat de Buffon (974 de minute).

GIUSEPPE MEAZZA (Italia, 1938) – Este unul dintre cei patru fotbaliști italieni care au cucerit două trofee ale Campionatului Mondial, în 1934 și 1938, la ediția din Franța fiind căpitanul echipei naționale. Este considerat unul dintre cei mai buni jucători de fotbal din toate timpurile, scriind istorie în tricoul echipei Internazionale Milano, pentru care a evoluat în perioada 1927-1940 și în sezonul 1946/47. A cucerit 3 titluri de campion în Serie A și o Coppa Italia, fiind în trei sezoane cel mai bun golgheter al campionatului italian. A rămas în istorie drept cel mai tânăr fotbalist care a ajuns la 100 de goluri în Serie A (la vârsta de 23 de ani și 32 de zile), iar stadionul pe care joacă AC Milan și Inter îi poartă numele. De-a lungul carierei, a marcat 537 de goluri, fiind adesea poreclit "Il genio" ("Geniul") pentru abilitățile sale tehnice și creative.

OBDULLO VARELA (Uruguay, 1950) – Este cel care a ridicat trofeul Jules Rimet deasupra capului în prima ediție a Cupei Mondiale de după cel de-al doilea Război Mondial. Era supranumit "El Negro Jefe" ("Șeful Negru") din cauza pielii închise la culoare și a influenței pe care a avut-o pe teren, mai ales în finala Campionatului Mondial, contra Braziliei. Este considerat unul dintre cei mai buni mijlocași clasici, fiind amintit drept un expert în apărare. A rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari căpitani din istoria fotbalului și unul dintre "cei mai mari eroi sportivi din Uruguay", fiind renumit pentru tenacitatea sa.

FRITZ WALTER (Germania, 1954) – A fost un mijlocaș ofensiv care a condus echipa națională a Germaniei către primul titlu mondial din istorie, în 1954. A debutat sub comanda selecționerului Sepp Herberger, în 1940, într-un meci cu România, în care a reușit un hat-trick. Alături de fratele său, Ottmar Walter, a rămas în istoria Campionatului Mondial, cei doi fiind primii frați care au jucat împreună într-o echipă câștigătoare a competiției. La nivelul echipelor de club, a evoluat întreaga carieră la 1. FC Kaiserslautern, având în palmares două titluri de campion al Germaniei. Stadionul echipei care se află în prezent în liga a doua îi poartă numele începând din 1985.

HILDERALDO LUIZ BELLINI (Brazilia, 1958) – Este considerat unul dintre cei mai puternici fundași brazilieni din toate timpurile. A fost căpitanul echipei naționale a Braziliei la Campionatele Mondiale din 1958 și 1966, participând și la ediția din 1962, fiind astfel, alături de Pele, Didi și Garrincha, unul dintre brazilienii care au câștigat două titluri mondiale consecutive. El a fost primul fotbalist care a ridicat cu adevărat trofeul deasupra capului, această tradiție fiind adoptată pentru ca fotografii să poată vedea mai bine cupa. Cea mai mare parte a carierei a jucat la Vasco da Gama și Sao Paulo, având în palmares, printre altele, 3 titluri de campion al Braziliei.

MAURO RAMOS DE OLIVEIRA (Brazilia, 1962) – Este unul dintre cei mai buni fundași centrali brazilieni din toate timpurile, fiind lăudat pentru abilitățile sale aeriene. A condus naționala Braziliei spre al doilea titlu mondial consecutiv, fiind prezent în lotul echipei și la ediția precedentă a Cupei Mondiale, dar fără a juca vreun minut. La nivelul echipelor de club, și-a împărțit cariera între Sao Paulo și Santos, având în palmares peste 20 de trofee.

BOBBY MOORE (Anglia, 1966) – Este singurul fotbalist englez care a ridicat trofeul Cupei Mondiale deasupra capului și este considerat unul dintre cei mai mari fundași din istoria fotbalului, fiind numit de Pele "cel mai mare apărător împotriva căruia a jucat vreodată". Până în 2009, a fost fotbalistul cu cele mai multe selecții în echipa națională a Angliei, recordul său (108 de apariții) fiind depășit de David Beckham. Este membru al echipei mondiale a secolului XX, iar ca un omagiu pentru întreaga contribuție adusă fotbalului britanic, o statuie de bronz a lui Moore se află la intrarea în Stadionul Wembley. Cea mai mare parte a carierei și-a petrecut-o la West Ham United, pentru care a adunat 544 de apariții și a marcat 24 de goluri, fiind unul dintre cei mai importanți jucători din istoria clubului.

CARLOS ALBERTO (Brazilia, 1970) – A fost un fundaș brazilian care a condus spre al treilea titlu mondial din istorie, motiv pentru care era supranumit "O Capitão do Tri". Este membru al "Echipei secolului XX", iar golul marcat de el în finala Campionatului Mondial de fotbal din 1970 este considerat unul dintre cele mai frumoase reușite în această competiție. La nivel de echipe de club, și-a petrecut cariera între Fluminense, Santos și Flamengo, dar a trecut și pe New York Cosmos și California Surf. De-a lungul vieții a fost inclus în mai multe clasamente ale celor mai buni fotbaliști.

Poveștile celorlalți 12 căpitani care și-au condus echipele spre victorii la Campionatul Mondial de fotbal vor fi publicate joi, 10 noiembrie, pe site-ul Eurosport.ro și pe aplicația Eurosport, care poate fi descărcată din App Store sau Magazin Play.