#DORdeSPORT Rică Răducanu, portarul prins în offside și în inimile rapidiștilor

Unul dintre oamenii care se identifică cu Rapid este Răducanu Necula, cunoscut mai simplu ca Rică Răducanu sau Nea Rică, așa cum îl alintă suporterii giuleșteni. Astăzi, Nea Rică împlinește 74 de ani. Dintre aceștia, pe cei mai mulți i-a petrecut cu gândul la fotbal și, în special, la marea sa dragoste: Rapidul.

Nea Rică a ajuns în Giulești pe vremea când era doar un puști. Îi plăcea să stea în poartă, spunea glume și avea mereu zâmbetul pe buze. Oamenii din tribune l-au iubit imediat și a devenit unul dintre favoriții lor. La rândul lui, Nea Rică i-a iubit pe oamenii din tribune și le-a adus multă bucurie. O bucurie atât de mare, încât s-au întors pe jos acasă de la Ploiești. Era vara anului 1967 când Rapid încheia la egalitate pe terenul Petrolului și câștiga primul titlu de campioană a României. Nea Rică și coechipierii săi, pregătiți de Valentin Stănescu, s-au întors în Capitală însoțiți de mii de fani giuleșteni veniți la Ploiești să vadă pe viu cum se scrie o nouă filă de istorie.

Născut la Vlădeni (județul Ialomița), Rică Răducanu a venit în București alături de tatăl său pe când era doar un copil. A început să joace fotbal la vârsta de 12 ani, la Victoria MIBC Bucureşti, însă cea mai mare parte a junioratului a petrecut-o la Flacăra Roșie București. Lui Nea Rică i-a plăcut dintotdeauna să stea în poartă, iar visul său de a deveni fotbalist profesionist s-a transformat în realitate în 1965, când a fost primit cu brațele deschise la masa familiei Rapidului. Nea Rică s-a acomodat repede și a rămas în Giulești timp de 10 ani, punând umărul la performanțe minunate: primul titlu de campioană din istoria clubului (sezonul 1966/1967) și 2 Cupe ale României (1972, 1975).

De amintit este că Rapidul a câștigat Cupa din 1975 din postura de echipă care evolua în Liga a 2-a. La finalul sezonului respectiv, giuleștenii au promovat din nou în prima divizie, iar Nea Rică a fost unul dintre oamenii care au luptat din greu pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

Rică Răducanu este recunoscut pentru stilul său eficient și, în același timp, extravagant. Deși era portar, lui Nea Rică îi plăceau și fazele de atac, motiv pentru care uneori ajungea în poziție de finalizare. Așa a marcat cele 7 goluri din cariera sa, pe vremea când evolua la Rapid. Datorită stilului său neobișnuit, Nea Rică a devenit primul portar român care reușește să înscrie într-un meci oficial.

De asemenea, el a bifat două premiere și în cartea fotbalului mondial: a devenit primul portar prins în offside, precum și primul goalkeeper care intră pe teren din postura de rezervă, la un Campionat Mondial. Pentru că, să nu uităm, Rică Răducanu s-a aflat în echipa României care, în urmă cu 50 de ani, se califica la Mondialul din Mexic. Nea Rică a intrat pe teren în ultimul meci al grupei, cu Brazilia, înlocuindu-l pe Stere Adamache. Per total, fostul portar al Rapidului a adunat 61 de selecții sub "tricolor", iar pentru prestația sa din Mexic a primit, în urmă cu 12 ani, Ordinul "Meritul Sportiv", clasa a 3-a.

În 1975, Rică Răducanu a plecat de la Rapid, însă nu a schimbat cartierul. A ajuns la Sportul Studențesc, în vecinătatea Giuleștiului, unde a poposit timp de 3 sezone. Nea Rică a evoluat un sezon și pentru Steaua, însă suporterii giuleșteni nu l-au acuzat niciodată de trădare. Pur și simplu, tot ce a însemnat Rică Răducanu pentru Rapid nu putea fi șters de 22 de meciuri jucate în Ghencea. Înainte să-și încheie cariera, Nea Rică a mai jucat pentru FCM Reșița, FC Baia Mare, Autobuzul București și Spartac București.

Legendarul portar și-a dat jos mănușile, definitiv, la 36 de ani, după 425 de meciuri. Dar, pentru Rapid, nu cifrele contează. Nea Rică i-a fermecat pe giuleșteni prin simplul său fel de a fi, prin carisma și bunătatea lui. Și prin glumele sale, prin spiritul său patern ("Da, tată, ce să fac?"), prin atașamentul său față de club, prin emoțiile sale transmise în timpul fiecărui interviu. Rică Răducanu este unul dintre oamenii care reprezintă Rapidul și datorită căruia spiritul Giuleștiului nu va dispărea niciodată.

Chiar dacă s-a retras de multă vreme, Nea Rică n-a uitat în vreun moment de clipa în care a pășit pentru prima oară pe gazonul de sub Podul Grant. Chiar și în ultimii ani, el a petrecut foarte mult timp în fața peluzei dinspre teatru, urmărind antrenamentele și meciurile noii generații de rapidiști. Șansele să te fi întâlnit cu Nea Rică la stadion, într-o zi din timpul săptămânii, erau foarte mari. Pur și simplu nu putea sta departe.

În semn de respect pentru tot ce a făcut la Rapid, oficialii clubului au anunțat că o lojă din cadrul noului stadion va purta numele său. Dar acesta reprezintă doar una dintre numeroasele demonstrații de dragoste ale rapidiștilor față de Rică Răducanu. Ei nu-l uită nici în timpul meciurilor și îi scandează numele, moment în care chipul omului ajuns la 74 de ani parcă întinerește. Iar de Crăciun, Nea Rică este colindat de fanii giuleșteni, cu care abia așteaptă să intre în vorbă și să le spună, pe un ton blând: "Da, tată, ce mai face Rapidul nostru?"

La mulți ani, Nea Rică!