Falemi's Game | "Dacă eram la Euro, locul 2 era al nostru!" De ce crede Falemi că România a ratat calificarea

Nana Falemi a analizat, în exclusivitate pentru Eurosport, prima etapă a grupelor Euro 2020. Fostul mijlocaș a vorbit despre echipele care i-au plăcut cel mai mult, despre jucătorii care l-au impresionat, dar și despre ce crede că ar fi reușit să facă echipa națională a României dacă ar fi fost prezentă la această ediție a Campionatului European.

Fostul fotbalist, care a evoluat, printre altele, la Steaua, Petrolul și Gaz Metan Mediaș, a vorbit și despre ceea ce ar trebui să se întâmple în țara noastră pentru ca fotbaliștii să reușească din nou să obțină rezultate importante în cele mai tari competiții de pe continent.

Toate partidele văzute mi-au plăcut. Se joacă un fotbal de calitate, fluid, plăcut ochiului. Franța mi-a plăcut cel mai mult până în acest moment. Și Portugalia a făcut o partidă frumoasă cu Ungaria, a câștigat cu 3-0, însă eu iau în calcul calibrul adversarului, și atunci Franța pentru mine iese în față, după prima rundă.

Jucătorii mari vin după sezoane lungi, faze finale în Champions League și Europa League și, în general, la ei se simte puțin oboseala psihică. Benzema aduce o prospețime în joc, poate și ca urmare a suspendării după care revine la echipa națională. Și Rabiot mi-a plăcut, pe lângă jocul de calitate pe care îl practică, a alergat foarte mult, a fost foarte implicat în joc.

Dacă am fi jucat în locul Macedoniei de Nord, să spunem, în grupă cu Austria, Olanda și Ucraina, locul 2 era al nostru. Victorie cu Austria, la București, egal cu Olanda și victorie cu Ucraina.

A spune că Rădoi a greșit înseamnă a judeca destul de superficial contextul. Nu există un motiv principal pentru că performanța ține de foarte mulți factori, interconectați, în care dacă unul nu se întâmplă, nu se ajunge la rezultatul dorit. De exemplu, Iordănescu a putut să facă performanță, nu doar pentru că a fost un mare selecționer, ci și pentru că se întâmplau foarte multe lucruri în fotbal și generațiile crescute veneau dintr-un context socio-economic propice performanței, care i-au fost favorabile în obținerea de rezultate.

Performanța ține de un plan bine determinat, în care toate trebuie să funcționeze bine, în același timp. Dacă una nu se ridică la parametrii stabiliți, planul cade. Ai nevoie de un bun management al activității sportive, la nivel național și local. De infrastructură, o arie de selecție bună, de competiții tari pentru copii și juniori și de ligile inferioare, regionale, puternice.

De asemenea, ai nevoie de antrenori bine instruiți, bine plătiți, de un context socio-economic și cultural propice performanței, de modele sportive, de o legislație care să încurajeze mediul privat să investească în performanța sportivă, de planuri metodice la standarde ridicate și de profesionalism la toate nivelurile. Acestea sunt doar o parte dintre lucrurile care trebuie să se întâmple, ca să faci performanță.

De exemplu, dacă nu ai arie de selecție, găsesți mai puține talente, chiar dacă ai infrastructură de vis, ceea ce la noi nu e cazul, încă. În plus, dacă ai talente, dar nu ai competiții puternice la copii și juniori, tinerii cresc slab sau dacă ligile inferioare nu sunt suficient de puternice, fotbaliștii ajung în Liga 1 cu un potențial redus de a fi competitivi în Europa.

De asemenea, dacă ai jucători super talentați și ai și infrastructură, dar nu ai antrenori care să-i formeze bine, care să îi educe, dacă antrenorii nu sunt, la rândul lor, educați și foarte bine pregătiți, produsul care iese din mâinile lor, respectiv jucătorul de fotbal, nu este reușit. Iar astea sunt doar câteva exemple. Avem nevoie de toate astea și multe altele și obligatoriu de experiență sau inspirație în luarea deciziilor, în gestionarea rezultatelor.

Cei care conduc fotbalul sunt în măsură să spună, pentru că ei au pulsul, au datele, au toate informațiile și măsurătorile și știu cel mai bine ce lipsește. Părerea mea, ca unul preocupat de munca lui, dar care, de pe margine, din când în când mai ridică privirea să vadă ce se întâmplă, este că trebuie să punem performanța sportivă ca politică de stat. Așa cum Spania, Franța, America o fac și așa cum am făcut-o și noi, până în '90, și încă trăim din ea. Nu întâmplător Spania domină sporturile de echipă, fotbal, baschet, handbal, la băieți și fete, de la juniori la reprezentativele A, de 15 ani. S-au pregătit pentru a putea face asta.

În fotbal e o vorbă: să joci pe calitățile tale. Or noi, ca nație, la sport suntem foarte talentați. Dacă am cultiva mai mult darul ăsta, dacă l-am susține, la nivel național, am putea face din nou performanță. Acum, când sportul este industrie, o politică pentru performanță în sport poate întări și economia, pentru că sportul și performanța sportivă creează noi locuri de muncă, formează o industrie nouă, o ramură nouă a economiei, din care țara ar putea să se dezvolte. Uitați-vă ce înseamnă sportul în Spania sau în Statele Unite... Laboratoare de cercetare, știință, infrastructură, management, resurse umane...

Fiecare zonă georgrafică poate să-și formeze propriul ecosistem, așa cum altă dată fiecare fabrică sau uzină avea ecosistemul său sportiv, secții de fotbal, haltere, handbal, popice, ping-pong etc.

Investind în performanță, statul poate stimula crearea a mii de locuri de muncă pentru doctori buni, pentru analiști, statisticieni, antrenori, profesori, metodiști, preparatori fizici, juriști, oameni de marketing și comunicare, jurnaliști, informaticieni, oameni în logistică, transporturi... Și astfel forțează creșterea gradului de perfecționare al celor din industrie. Ca să susții performanța, trebuie să fii bine pregătit, la toate nivelurile.

Nu știu cine o să reprezinte România U23 la Jocurile Olimpice. Din discuțiile cu Mirel, mulți dintre jucătorii valoroși fie nu sunt lăsați de către cluburi să meargă la Tokyo (competiția de fotbal de la Olimpiadă nu este trecută în calendarul FIFA, drept pentru care cluburile nu sunt obligate să-și trimită jucătorii), fie sunt accidentați. Așa că o să fie greu, chiar dacă celelalte țări nu vor veni cu cele mai bune formații ale lor. Poate dacă intră Mirel, să ținem steagul sus, altfel o să fie greu. Mă bazez pe entuziasmul celor care vor participa că vom face o figură frumoasă.

La ora actuală, România are mulți tineri cu potențial de a fi vedete și care, într-un context bun, pot să explodeze și pot forma o echipă puternică, o echipă capabilă să bată nume mari. Aș spune că Mihăilă, Man, Hagi, Alibec, Răzvan Marin, Pușcaș, Coman, Cicâldău și Nedelcearu, pentru că ai nevoie de un fundaș central înalt, puternic, cu vână în el și experimentat.

Nana Falemi a povestit pentru Eurosport și cum i-a venit ideea înființării unei școli de fotbal, dezvăluind ce l-a inspirat în acest demers și ce le spune copiilor aflați la început de drum în fotbal.

Fotbalul este pasiunea mea de mic, nu doar meseria mea. Ideea înființării FC Nana Juniors mi-a venit natural, face parte din evoluția mea. La început am jucat fotbal, apoi am început să creez competiții pentru cei care iubesc să joace fotbal, cum ar fi Cupa Intercartiere Falemi Nana, și apoi pasul următor, acela de a-mi face propriul club de fotbal, a venit firesc. La FC Nana Juniors îmi pun ideile în practică, am început să creez un mediu sportiv, capabil să producă valori umane și sportive, am început să creez locuri de muncă pentru tinerii antrenori și îmi doresc să produc un impact pozitiv în societate. FC Nana Juniors s-a născut după întâlnirea cu Bogdan Enoiu, un om foarte pasionat de sport în general și de fotbal în special, inginer, inventator, antreprenor, mogul publicitar și om de acțiune. Împreună am pus bazele clubului nostru, în vara lui 2018.

E simplu. Am crescut la Steaua, pe când echipa mare era campioana Europei. Și am văzut cu ochii mei cum se face performanța și cum se transmite tradiția de la o generație la alta. Steaua, Ghencea, m-au inspirat cel mai tare. Apoi, în urma călătoriilor în străinătate cu Steaua și celelalte echipe, mai ales cu naționala Camerunului, am putut să îmi fac o viziune de ansamblu asupra diferitelor culturi. Anii trecuți am fost să studiez la Academia lui Glasgow Rangers și mi-a plăcut felul clar, logic, structurat, realist în care văd cei de acolo fotbalul, performanța și educația tinerilor. Vizita la Rangers m-a ajutat să îmi fac ordine în idei.

Eu m-am apucat de fotbal organizat din trei motive: pentru că am avut modele care mi-au adus fotbalul în față zi de zi, pentru că îmi plăcea competiția și voiam tot timpul să mă întrec, să concurez, și pentru că voiam să fiu cel mai bun din lume la treaba asta. Mi-a plăcut acest joc, simțeam că pot să îmi exprim cel mai bine personalitatea, ideile, că pot să pun în practică strategii jucând fotbal.

Astăzi contextul socio-economic este diferit față de cel care era atunci când m-am apucat eu de fotbal, dar asta le spun copiilor mereu: să se distreze și să-și facă prieteni jucând fotbal, să fie buni colegi și, cât timp joacă fotbal, să o facă cu toată inima. Noi, la FC Nana Juniors, nu doar că îi încurajăm în direcția asta, dar le și creăm mediul în care să poată să crească bine.

Îmi formez echipele să arate ca 11 Falemi pe teren. Dar Falemi s-a format prin extraordinar de multe încercări. Deocamdată este mult prea devreme pentru copii.

Avem mulți puști talentați la club, la grupele 2009, 2010 și mai jos, copii pasionați de fotbal și foarte inteligenți, cu potențial pentru performanța sportivă. Timpul ne va arăta, fără doar și poate, dacă va fi un nou Falemi printre ei.