România – Norvegia 1-1 | Mitriță a făcut legea, dar apărarea ne trădează din nou

Într-un meci în care a fost vorba cel puțin la fel de mult despre cei aproape 30.000 de copii din tribune, Mitriță le-a oferit destule motive de bucurie celor mici, chiar dacă nu a adus și cele trei puncte. Pe toată durata meciului, fiecare acțiune a tricolorilor care avea măcar potențialul de a fi periculoasă a fost întâmpinată de uralele asurzitoare ale copiilor. Ca fundaș norvegian, n-avea cum să nu te incomodeze, măcar puțin. Poate că avea dreptate antrenorul norvegian. Publicul român chiar a pus probleme.

Entuziasmul din tribune a venit și prin prisma naivității copilăriei – prea multe motive de bucurie nu au fost în prima repriză. Norvegienii au început tare meciul și au controlat serios partida în prima parte. Un pressing sufocant completat de un Odegaard într-o mare formă care a arat terenul în spatele lui Joshua King a făcut ca apărarea României să fie luată pe sus.

Cel mai mult am suferit pe partea dreaptă acolo unde Bancu părea din alt film decât Odegaard iar Mitriță nu făcea nici pe departe destule pentru a-l ajuta. Totuși, Mitriță s-a revanșat – pe toată durata partidei – cu vârf și îndesat pe partea ofensivă.

Deși Contra a declarat înainte de meci că nu vom juca la egal, în prima repriză a părut că fix asta am făcut. Norvegienii au dominat clar posesia și au avut inițiativa. Era evident pentru oricine se uita că nordicii își doreau victoria. De cealaltă parte, România părea mulțumită să iasă pe contraatac și să-l lase pe Pușcaș izolat în față. Singur împotriva tuturor și ieșit complet din formă, atacantul lui Reading a avut un meci demn de uitat.

A venit a doua repriză și spre surprinderea nimănui, elevii lui Contra au jucat mult mai bine în a doua parte. Mitriță, care a schimbat ecuația jocului și în Insulele Feroe, a ieșit din nou la rampă. După ce Pușcaș a executat un penalty cu aceeași vlagă cu care se deplasează un melc, Mitriță a hotărât că e cazul să ia totul în propriile mâini.

În minutul 62 a reușit o recuperare extraordinară, fiind mai atent decât fundașii norvegieni și de aici a fost one man show: o cursă cu un ritm intimidant în care a trecut fără probleme de fundașii adverși s-a încheiat cu un șut imparabil la colțul lung. România deschidea scorul și dintr-odată toată evoluția slabă din prima repriză era istorie.

După gol, România a preluat controlul partidei iar Mitriță a încercat să îi convingă pe cei din Norvegia că experiența unui deja-vu nu este doar o eroare din Matrix, ci un eveniment real: cursele sale în care trecea ca trenul pe lângă apărătorii nordici au fost un constant pericol și au pus mari dificultăți oaspeților.

Însă, evident, ocaziile au făcut ce știu ele mai bine și s-au răzbunat. În minutul 92 rezerva Sorloth l-a învins pe Tătărușanu cu o lovitură de cap impecabilă și a adus egalarea pentru Norvegia.

Oricât de tentant ar fi să aducem vorba de ghinion, nu este vorba de așa ceva – evoluția din prima repriză ne obligă să rămânem cu picioarele pe pământ. Egalul este unul echitabil, într-un meci în care până să marcăm am preferat să ieșim pe contraatac iar fără Mitriță în teren, partida ar fi fost cu totul diferită.