EXCLUSIV | Amintirile lui Gabi Balint, la 73 de ani de Steaua București

Actualizat 07/06/2020 la 22:57 GMT+3

Gabi Balint a rememorat clipele minunate petrecute la Steaua, cu ocazia aniversării de 73 a clubului.

Gabi Balint, fostul mare jucător al Stelei

Credit imagine: Eurosport

Câștigător al Cupei Campionilor Europeni în 1986, Balint se află în primii 10 jucători ca număr de meciuri la Steaua. În același timp, fostul atacant se numără printre primii 10 golgheteri ai formației "roș-albastre", în prima ligă a României.

De-a lungul celor 10 ani petrecuți în Ghencea (1980-1990), Gabi Balint a înscris 69 de goluri în 264 de apariții, reușind să cucerească 11 trofee.

Gabi Balint: "Să ajung la Steaua a fost un vis împlinit"

Campionatul European UEFA

3 variante pentru Edi Iordănescu, după ce Moruțan s-a "rupt" și ratează EURO! Cine poate fi convocat

acum 3 minute

Într-un interviu oferit pentru Eurosport, Gabi Balint a vorbit despre cele mai frumoase momente petrecute la Steaua, cel mai frumos gol marcat în carieră și despre jucătorul pe care l-a considerat un adevărat model. De asemenea, fostul atacant al Stelei a dezvăluit și numele celui mai puternic adversar pe care l-a întâlnit în perioada în care a îmbrăcat tricoul "roș-albastru":

Ce a însemnat pentru dvs. să jucați la Steaua?

Era un vis împlinit! Când eram mic și îmi doream să ajung fotbalist, nu mă gândeam că o să ajung așa departe. Mă gândeam că aș fi fost mulțumit să ajung la Gloria Bistrița, echipa din județ. Dar faptul că am ajuns la Steaua și că am ales Steaua în același timp în care se interesau de mine și Dinamo, Craiova și Sportul Studențesc, m-a făcut să fiu în al nouălea cer. A fost mai mult decât un vis împlinit. Iar apoi trofeele pe care le-am câștigat, Cupa Campionilor mai ales, toate momentele acestea rămân.

Care este cea mai frumoasă amintire din perioada petrecută la Steaua?

Clar finala de la Sevilla, nici nu poți să alegi altceva. Ca meci, ca spectacol, a fost meciul cu Anderlecht, acesta a fost cel mai bun meci al nostru din punctul meu de vedere. Finala cu Barcelona la Sevilla, acea seară, rămâne însă cea mai importantă, pentru că este un trofeu european. A fost ceva incredibil, nimeni nu se aștepta să ajungem până acolo. Și mai sunt meciurile cu Dinamo și în Cupă și în campionat, meciurile de pe 23 August, mai ales la cuplaje. Și, de asemenea, primul meu meci, pe care nu o să-l uit niciodată. Debutul meu la Steaua cu Progresul, la ei acasă, în "Parcul cu Platani". I-am bătut cu 1-0 și eu am făcut un meci de nota 8, am primit cea mai mare notă în ziarul "Sportul".

Nu știam că sunt în primii zece jucători ca număr de meciuri la Steaua și în primii 10 golgheteri pe care Steaua i-a dat României. Eu am fost cel mai bun marcator în sezonul 1989/1990. M-am mirat, mai ales la prezențe, pentru că au fost mulți jucători celebri care au jucat la Steaua mulți ani de zile. Dar uite că mi-am făcut loc în primii 10. Am ieșit pe locul 9, la egalitate cu Constantin. Culmea, fix cu antrenorul care m-a promovat.

Balint: "Ioan Andone, cel mai puternic adversar din perioada petrecută la Steaua"

Care a fost cel mai puternic adversar pe care l-ați întâlnit în perioada petrecută la Steaua?

Cel mai puternic adversar a fost Ioan Andone, mai ales pe final, când jucam atacant. Atunci simți forța unui adversar, când ești marcat la sânge.

Care a fost coechipierul de la care ați învățat cel mai mult?

Anghel Iordănescu. Când am semnat cu Steaua, el m-a simpatizat după primele antrenamente. Eram puști, aveam 18 ani și câteva luni. Și mi-a zis să țin aproape de el și să facem pase la antrenamente, să lucrăm împreună. Stăteam mult de vorbă cu el și îmi plăcea mult, pentru că era un idol pentru mine. Nu mă gândeam că o să ajung să joc alături de Iordănescu, de Sameș, de Iordache. Pentru mine era ceva incredibil că jucătorii pe care îi adoram îmi deveniseră colegi. Când eram mic îi adoram pe toți marii jucători pe care i-a avut România în perioada copilăriei mele: Balaci, Dobrin, Dinu, Dumitrache, Dudu Georgescu. Și am ajuns să joc împotriva lor. O poveste frumoasă.

Cel mai frumos gol marcat pentru Steaua?

Golul de 2-0 cu Anderlecht, un voleu cu stângul, care nu era piciorul meu de bază. Acesta ar fi cel mai frumos gol marcat pentru Steaua. Penalty-ul cu Barcelona e penalty. A fost important, dar nu poți să zici că a fost un gol frumos. Nu dădeam goluri spectaculoase, mai mult din careu, loveam bine și cu capul, și cu ambele picioare. Per total, cel mai frumos gol pe care l-am marcat în viața mea este ultimul meu gol pentru echipa națională, marcat în ultimul meu meci, cu Țara Galilor. Pasă lungă Hagi din stânga de la vreo 45 de metri și am făcut preluare în aer și am marcat de la 16 metri, din voleu. A fost un gol spectaculos, de la controlul mingii, până la șut.

Mesajul lui Balint pentru suporterii steliști

Ce mesaj le transmiteți steliștilor, la aniversarea de 73 de ani a clubului?

Să țină aproape de Steaua, Steaua Armatei, că eu acolo am jucat. Eu de FCSB nu mă simt absolut deloc legat. Și îmi pare rău, pentru că sunt mulți suporteri steliști care cred în această echipă, nu judec pe nimeni și nu cer nimănui să fie altfel. În același timp, și ei trebuie să îmi respecte părerea. Când m-a întrebat cineva care e Steaua, eu întotdeauna am spus că Steaua e echipa în care am jucat eu. Acum, că a revenit echipa de la clubul Armatei, e normal să fiu mai aproape de ea, că eu la echipa armatei am jucat, asta însemna Steaua atunci. O susțin mai ales că sunt și niște foști colegi de-ai mei acolo, trofeele și palmaresul sunt acolo la club.

Le transmit că sper ca până la urmă să se lămurească și ei odată și odată cu problema aceasta și să vină alături de Steaua, iar Steaua să promoveze și să obțină rezultatele pe care le-am obținut și noi. Va fi greu, totuși. Atunci era mult mai mult echilibru între echipele din România și cele din Vest. Acum s-a făcut o diferență atât de mare, pentru că echipele din Vest își permit să aducă la club cei mai buni jucători din lume, la noi fotbalul a slăbit foarte mult și nu au mai apărut jucători români de valoare mare. Nu prea se bazează fotbalul românesc pe școlile de fotbal decât foarte puțin. De asemenea, sunt din ce în ce mai mulți copii care nu joacă fotbal. Stau fiecare pe telefonul lui și nici măcar nu socializează. Sunt alte vremuri și va fi greu.