#VOCE | AC Milan – Liverpool, 20 de ani de la o finală istorică în UEFA Champions League

Dacă italienii porneau ca mari favoriți fiind o prezență constantă în competiție, plus moralul ridicat mai ales după ce cu două sezoane înainte triumfau în finala contra rivalei Juventus chiar în regat, pe Old Trafford din Manchester, Liverpool în schimb începuse sezonul cu un nou manager pe bancă, Rafa Benitez campion în Spania și câștigător al Cupei UEFA cu Valencia în sezonul 2003 – 2004, dar și cu câteva nume noi în lot (Morientes, Luis Garcia sau Djibril Cisse) ceea ce nu garanta succesul cel puțin pe plan european mai ales că în sezonul de dinainte echipa nu participase în Champions League ci în Cupa UEFA de unde fusese eliminată de Olympique Marseille în faza optimilor, 1-1 și 1-2 pe Velodrome, Marseille viitoarea finalistă învinsă de Benitez în finala de la Gothenburg. 

Nici în campionat echipa cormoranilor n-a strălucit. Cu Gérard Houllier încă pe bancă, echipa se clasa pe locul 4 ultimul care permitea accesul în Champions League și astfel managerul francez părăsea echipa după 7 sezoane petrecute pe Anfield.

În ceea ce o privește pe AC Milan, cu Carlo Ancelotti la conducere și fără transferuri spectaculoase, diavolii milanezi dominaseră autoritar întrecerea internă câștigând titlul cu 11 puncte avans față de ocupanta locului secund AS Roma.

În Champions League, Milan suferise în schimb o corecție destul de dură în celebra remontada a celor de la Deportivo La Coruna, 4-1 pe teren propriu pe Meazza și un 0-4 incredibil pe Riazor părăsind competiția încă din sferturile de finală.

Liverpool începea destul de ezitant sezonul european sub comanda lui Benitez. Repartizată în grupa A alături de finalista ediției precedente AS Monaco și de semifinalista Deportivo La Coruna plus campioana Greciei, Olympiakos cu patru proaspeți campioni europeni cu naționala Greciei precum portarul Nikopolidis, Georgiadis, Kafes sau Venetidis plus vedetele Giovanni sau Rivaldo, echipa de pe Anfield avea în față un sezon destul de greu.

Un 0-1 pe Karaiskakis, 0-0 acasă și 1-0 în deplasare cu Deportivo, 2-0 acasă și 0-1 pe Louis II cu Monaco și un 3-1 dramatic tot acasă cu Olympiakos au fost rezultatele englezilor.

De precizat însă că, la acel ultim meci băieții lui Benitez aveau nevoie de o victorie la două goluri diferență pentru a merge mai departe grație golaverajului, ceea ce avea să se și întâmple după golul lui Gerrard marcat în minutul 86 al partidei în care grecii au deschis scorul prin Rivaldo.

   Au urmat duelurile din faza eliminatorie în care Liverpool a trecut fără emoții de Bayer Leverkusen, dublă victorie cu 3-1, apoi de Juventus, 2-1 și 0-0 apoi 0-0 și 1-0 cu Chelsea în semifinală cu golul "fantomă" înscris de Luis Garcia așa cum l-a numit Mourinho  au dus echipa în marea finală de la Istanbul.

De cealaltă parte, Milan a avut o evoluție mult mai bună în grupe. Alături de Barcelona, Celtic Glasgow și Șahtior Donetsk, echipa lui Ancelotti a acumulat 13 puncte, 4 victorii, un egal și o singură înfrângere. Cu Jaap Stam venit în vară de la Lazio și Hernan Crespo adus sub formă de împrumut de la Chelsea, Milan a reușit, cel puțin pe teren propriu un adevărat tur de forță, 1-0 cu Barcelona, 3-1 și 4-0 cu Celtic respectiv Șahtior, 0-0 pe Celtic Park, 1-0 în deplasare în Ucraina și 1-2 pe Camp Nou cu Barcelona lui Ronaldinho și Eto’o.

Problemele au apărut însă în partea a doua a sezonului. O dublă victorie în optimi cu Manchester United 1-0 după un joc încâlcit, greoi și destul de defensiv, 2-0 contra rivalei Inter în meciul tur și victorie la masa verde în retur din cauza incidentelor provocate de fanii interiști, au fost rezultatele până la semifinala contra celor de la PSV Eindhoven, surpriza plăcută a competiției.

Pregătită de Guus Hiddink și cu jucători ce avea să părăsească echipa pentru alte cluburi de top din Europa precum Van Bommel, Vogel, Park Ji Sung sau Wilfred Bouma, echipa din Eindhoven ceda în prima manșă 0-2 în deplasare însă, la retur a fost la câteva zeci de secunde de a trimite partida în prelungiri. Cu un joc anihilat complet de tactica ultra ofensivă a lui Hiddink, AC Milan a obșinut dramatic biletele pentru finală după golul lui Ambrosini marcat în minutul 90. Chiar dacă Phillip Cocu, veteranul întors pe Phillips Arena pentru a-și încheia cariera a mai înscris un gol în prelungiri, Milanul era deja în finala de la Istanbul grație golului înscris în deplasare.

 Finala de pe 25 Mai avea să intre în istorie drept cea mai spectaculoasă finală din istoria competiției. Condusă la centru de spaniolul Mejuto Gonzáles cel care le mai arbitrase pe cele două echipe în grupe, partida începea spectaculos cu golul lui Maldini în chiar primul minut de joc. O lovitură liberă ușor lateral dreapta executată de Pirlo, mingea a ajuns în careu în care a urcat nestingherit Maldini care l-a executat pe Dudek cu un șut în care mingea a mușcat gazonul chiar în fața portarului polonez. A urmat o perioadă de uzură în atacul lui Liverpool în care Milan Baros alături de Luis Garcia sau Harry Kewell nu au găsit drumul spre poarta lui Dida. În finalul primei reprize Milan a mai lovit de două ori prin Crespo, două execuții de efect cu Kaka și Shevchenko pasatori decisivi și soarta partidei părea pecetluită după ce tabela arăta un neverosimil 3-0 după 45 de minute.

După pauză, Liverpool a revenit mult mai montată, dând senzația că-și va juca până la capăt șansa. Semnalul revenirii l-a dat Gerrard cu golul de 1-3 din pasa lui Riise în minutul 54.

În minutul 56, fundașul ceh Vladimir Smicer prinde un șut din afara careului și mingea se oprește în poarta lui Dida, 2-3 și imposibilul devenea posibil.

În minutul 60, o imprudență a fundașilor milanezi l-au silit pe arbitrul spaniol să acorde o lovitură de la 11 m, și Xabi Alonso venit și el nu de multă vreme la echipă transforma un penalty după ce Dida respinsese inițial balonul șutat de mijlocașul spaniol, 3-3 și partida ajungea în prelungiri. Au urmat ratări monumentale din partea atacanților milanezi,  cea mai clară fiind a lui Shevchenko din minutul 117 .

La loviturile de departajare Dudek a fost mai inspirat parând loviturile lui Pirlo și Shevchenko omul care adusese trofeul la Milano doi ani mai devreme transformând lovitura decisivă pe Old Trafford, și ajutat de execuția imprecisă  lui Serginho, Liverpool cucerea trofeul suprem la 21 de ani după triumful de pe Olimpico din Roma atunci când cormoranii lui Joe Fagan învingeau chiar echipa din cetatea eternă în propriul fief.

De partea cealaltă Milanul lui Ancelotti pierdea trofeul la fix 10 ani de la înfrângerea dramatică de la Viena în fața Ajax-ului lui Van Gaal, 0-1 gol Patrick Kluivert pe Ernst Happel în capitala Austriei.

Dida – Nesta, Stam, Maldini, Cafu în apărare, la mijloc Kaka, Pirlo, Seedorf, Gattuso, Crespo și Shevchenko în atac.

Rezerve : Abbiati, Kaladze, Costacurta, Serginho, Dhorasoo, Rui Costa și Tomasson

Dudek – Hypiiä, Carragher, Finnan, Traoré în apărare, la mijloc, Riise, Gerrard, Alonso, Kewell, Luis Garcia, Milan Baros în atac.

Rezerve : Scott Carson, Josemi, Hamann, Igor Biscan, Smicer, Antonio Nunez și Djibrill Cissé