articol de Sebi Răducu
Real Madrid a avut un rival înainte de FC Barcelona, un rival cu care a realizat la începutul secolului 20, El Viejo Clasico – varianta retro a Clasicului spaniol, cu două dintre cele mai vechi echipe în existență. Acestea au avut și au o traiectorie diferită în ceea ce privește filosofia lor de fotbal, dar un lucru le unește și le asemeană mult – tradiția și obsesia pentru viitorul care devine trecut – jucători – antrenori – președinți.

Nașterea a două cluburi istorice

Liga
Ernesto Valverde: "E mai bine ca oamenii să nu știe adevărul despre Leo Messi"
19/08/2021 LA 14:39
Pe 6 martie 1902, un grup de studenți spanioli și englezi –absolvenți de Oxford- de la Institución Libre de Enseñanza au fondat clubul cunoscut azi ca Real Madrid, atunci purtând doar numele de Madrid FC, deoarece nu avea încă parafa și patronajul casei regale pentru a fi exploatat în marketing, dat de regel Alfonso al XIII-lea abia în 1920.
Începând cu anii 50, Real Madrid s-a făcut cunoscut ca unul, dacă nu, cel mai bun club pe plan spaniol și pe plan european. Pe plan intern au câștigat 64 de trofee33 campionate (record), 19 cupe, 10 supercupe, 1 Cupă Eva Duarte și 1 Cupă a Ligii. Pe plan internațional, madrilenii și-au însușit un număr record de trofee – 26 (din care 13 Cupe/Ligi ale Campionilor, 2 cupe UEFA, 4 Supercupe ale Europei, 7 Campionate Mondiale de Fotbal ale Cluburilor/Cupe Intercontinentale).
Real Madrid a fost numit de FIFA clubul de fotbal al secolului XX în 2000 și de UEFA același titlu zece ani mai târziu. În 2017, a devenit primul club european care își apără un trofeu de Liga Campionilor câștigat cu un sezon înainte. Alături de FC Barcelona și Athletic Bilbao se poate lăuda că nu a retrogradat niciodată în liga secundă.
https://i.eurosport.com/2016/02/17/1797380.jpg
Bilbao are o poveste mai interesantă și mai vastă, ei formându-se cu trei ani mai devreme decât Madrid. De altfel, fotbalul a apărut la Bilbao prin două conexiuni – muncitorii britanici și studenții basci întorși din Marea Britanie. La sfârșitul secolului XIX, ca oraș industrial și minier – Bilbao a atras forță de muncă numeroasă din zonele Southampton, Portsmouth și Sunderland. Pasionați de jocul de fotbal, aceștia au format Bilbao FC.
Între timp, tinerii din societatea educată bască au prins un gust și o pasiune aparte pentru jocul britanic în timpul studiilor avute în Regatul Unit, iar atunci când s-au întors jucau meciuri demonstrative cu muncitorii britanici. În 1898, aceștia au fondat Athletic Club, folosind specific terminologia englezească, așa cum au făcut cei de la Milan un an mai târziu, deși orașul se cheamă Milano.
În 1902, cele două cluburi au fuzionat creând Bizcaya FC, ca peste un an să fuzioneze cu celelalte cluburi locale din Bilbao și să dea forma finală a clubului cunoscut azi ca Athletic Bilbao. Pe lângă faptul că se află într-un grup select de echipe care nu au retrogradat niciodată în liga secundă, alături de Barcelona, Real Madrid și Osasuna sunt singurele echipe spaniole controlate de socios – fani – care au putere de decizie și de investiție.
De-a lungul a peste 110 de ani au câștigat 8 campionate și 23 de cupe, un total de 31 de trofee în palmares, iar în pe plan european au reușit să avanseze în finala unei competiții importante de două oriCupa UEFA / Europa League – în 1977 (0-1 și 2-1 – pierdut la golul în deplasare) și în 2013 (0-3 cu Atletico Madrid la București).
Real și Bilbao sunt rivale ideologice pentru că reprezintă două direcții diferite de filosofii de fotbal: Real Madrid e un club global, progresist – care promovează capitalismul exacerbat și are o continuă obsesie de a se făli cu cei mai buni fotbaliști din lume – indiferent din ce zonă vin, spre deosebire de Bilbao care este un club conservator, protecționist – care promovează creșterea jucătorilor locali și loializarea lor prin șansa unei cariere longevive și aproape de casă.
https://i.eurosport.com/2015/09/23/1697114.jpg

Real Madrid – Athletic Bilbao | Istoric și meciuri

Primul meci din istorie care s-a disputat între cele două combatante a avut loc pe 8 aprilie 1903 în cadrul finalei Cupei Regelui Alfonso al XIII-lea. Finala a fost câștigată de bașci cu un scor de 3-2 după multe schimbări de situație. Meciul s-a disputat pe El Hipodromo din Madrid. În acea vreme, termenul și ideea de antrenor/manager nu fusese introdus în Spania așa cum era în celelalte țări occidentale, deciziile tehnice fiind luate de un comitet organizat de președintele clubului.
Primul gol marcat vreodată într-un Real Madrid – Bilbao a fost reușit în minutul 15 de Valdeterrazo, dublat apoi de reușita lui Neyra în minutul 40. Intrați la pauză cu un dezavantaj de două goluri, cei de la Bilbao au reușit să se regrupeze și să întoarcă scorul în 35 de minute (marcând în min. 55, 60 și 80 prin Cazeaux, Montejo și de la Sota.
Pentru Real Madrid a fost prima finală într-o competiție importantă și pentru Bilbao primul trofeu intern recunoscut oficial de Federația Spaniolă de Fotbal; de altfel acest meci a fost unul de referință pentru un grup de fani madrileni ai lui Bilbao inspirați de revenirea de scor și de dorința de a face un club afiliat în capitala Spaniei. Și astfel la sfârșitul lunii aprilie 1903, s-a creat Atletico Madrid.
Meciul cu cele mai multe goluri din istoria derbiului madrileano-basc coincide și cu cea mai mare diferență de scor a unei echipe față de cealaltă. Se întâmpla în iunie 1960 când Real Madrid învingea pe teren propriu cu un zdrobitor 8-1 pe Bilbao. La acel meci, pentru echipa antrenată de Miguel Munoz marcau Puskas – o triplă, Gento și Di Stefano – cu câte o dublă și Del Sol.
Real Madrid e neînvinsă în fața lui Athletic Bilbao de aproximativ 4 ani și 3 luni; ultima victorie a bașcilor în fața luI Real s-a petrecut pe 7 martie 2015, pe San Mames, unde Athletic a învins cu 1-0. De atunci, madrilenii au strâns un șir de opt meciuri consecutive fără înfrângere în duel direct5 victorii și 3 egaluri, golaveraj 15-7).
În plus, Athletic Bilbao nu a mai învins pe Real la Madrid aproape 15 ani; ultima victorie a bascilor pe teren madrilean s-a consemnat pe 19 februarie 2005, când Athletic a învins cu 2-0. De atunci, madrilenii au strâns un șir de 15 meciuri consecutive fără înfrângere pe teren propriu14 victorii și 1 egal (golaveraj 52-13).
În luna decembrie s-au înregistrat 15 meciuri între cele două rivale tradiționale. Nouă dintre acestea au avut pe Bilbao ca și echipă gazdă, din care a reușit să câștige șase.În total s-au înregistrat 6 victorii Real Madrid, 2 egaluri și 7 victorii Bilbao (golaveraj 20-22). Primul a avut loc pe 1 decembrie 1929, când Bilbao învingea cu 2-1 pe Real Madrid pe teren propriu. Ultimul a avut loc pe 8 decembrie 2007, când Real Madrida a învins cu 1-0 pe Bilbao pe teren propriu.
Cele două cluburi s-au confruntat în competițiile oficiale de 231 ori (114 victorii Real Madrid – 43 egaluri – 74 victorii Bilbao – golaveraj 442 Real – 322 Bilbao). Duelurile au atins două competiții diferite în funcție de conjunctura fiecărui club – Primera Division (176) și Cupa Spaniei (55). De altfel, au prins opt finale ale Cupei jucate între cele două – șase câștigate de Bilbao.
În totalul celor peste 200 de meciuri s-au înregistrat 17 de eliminări ale jucătorilor (fie directe, fie prin dublu cartonaș galben), iar jucătorul care a fost eliminat de cele mai multe ori în derbiul genovez este venezueleanul Fernando Amorebieta (Bilbao) – 2 cartonașe roșii în 13 meciuri. Toate eliminările sale au avut un efect negativ asupra rezultatului final, echipa sa fiind învinsă cu cel puțin trei goluri diferență și reușind o singură victorie pe lângă celelalte 12 trăite în tricoul lui Bilbao.
De asemenea, în total s-au marcat 16 autogoluri – cele mai multe având ca beneficiar pe Real Madrid (nouă autogoluri înscrise de jucătorii lui Bilbao). Primul autogol a fost înscris pe 1 aprilie 1928, într-un meci de Cupa Spaniei de către Martinez într-o victorie a lui Bilbao cu 3-1. Ultimul autogol a fost înscris pe 17 noiembrie 2012, într-un meci de Primera Division de către Aurtenetxe în victoria lui Real de pe teren propriu cu 5-1.
Cea mai lungă perioadă de invincibilitate pentru Real Madrid în meciurile directe cu Bilbao a avut loc între iunie 1960 și decembrie 1965 – când a adunat 13 meciuri fără înfrângere în toate competițiile – 12 victorii și 1 egal (golaveraj 35-8). În acea perioadă au reușit să obțină cea mai categorică victorie în derbiurile cu Bilbao, un 8-1 în iunie 1960.
Cea mai lungă perioadă de invincibilitate pentru Bilbao în meciurile directe cu Real Madrid a avut loc între martie 1910 și aprilie 1924 – când a adunat 8 meciuri fără înfrângere în toate competițiile – 7 victorii și 1 egal (golaveraj 25-4). În acea perioadă au reușit să câștige trei cupe ale Spaniei, una într-o finală cu Madrid (cum se numea atunci), câștigată cu 4-0 în mai 1916.
https://i.eurosport.com/2018/10/12/2439131.jpg

Antrenori comuni și rivali

Practic cel mai galonat antrenor din istoria lui Real Madrid este persoana cu cele mai multe derbiuri Real-Bilbao cu el protagonist pe banca tehnică a unei echipei – Miguel Munoz. În acest caz, Real Madrid – echipă cu care a câștigat 14 trofee interne și internaționale, fiind cel mai performant antrenor din istoria clubului – unde a stat 14 ani neîntrerupt (1960-1974), fiind cel mai longeviv antrenor din istoria clubului.
Printre cele 14 trofee se numără 9 campionate – un record pentru un antrenor, 2 cupe, 2 CCE (ultimele sub formatul tradițional) și 1 Cupă Intercontinentală – prima din palmaresul clubului.De asemenea, el a evoluat înainte ca jucător pentru Real Madrid în perioada anilor 1948-1958, perioadă în care a câștigat 4 campionate și 3 CCE. Tot ca jucător al lui Real – Munoz a participat în derbiul cu Bilbao de 22 de ori în ambele competiții și marcând 3 goluri.
Numai puțin de 34 de meciuri (28 în campionat, 6 în cupă) a prins Munoz pe banca tehnică împotriva lui Athletic Bilbao ca antrenor reușind 20 victorii, 5 egaluri și 9 înfrângeri (golaveraj 58-37). Ca orice perioadă lungă de timp a reușit să bifeze victorii precum un 8-1 în iunie 1960 la înfrângeri precum 0-5 în februarie 1970. De menționat că de fiecare dată când a întâlnit pe Bilbao în Cupă, echipa s-a calificat în finală.
Primul antrenor comun al celor două cluburi a fost unul din afara Spaniei și le-a antrenat înainte de cel de-al doilea război mondial. E vorba despre maghiarul Lippo Hertzka. La doar 19 ani, a venit ca antrenor în Spania la Real Sociedad unde a stat trei ani ca apoi să ajungă la rivala locală – Athletic Bilbao. El s-a ocupat de echipă exact înainte de lansarea primei ligi timp de două sezoane între 1926 și 1928.
După o experiență de doi ani la Bilbao, au urmat doi ani la Sevilla ca apoi să ajungă la Real Madrid. Aici, Hertzka a stat tot atât de mult ca în Țara Bascilor, dar a lăsat o impresie mult mai importantă.
Între 1930 și 1932, acesta a prins cinci meciuri ca antrenor al lui Real, din care 1 victorie, 2 egaluri și 2 înfrângeri (golaveraj 12-15), reușind să aducă primul titlu de campioană din istoria clubului – 1932. Are în palmares și o înfrângere cu 0-6 pe teren propriu în ianuarie 1931, în sezonul în care Bilbao au câștigat la rândul lor primul campionat.
Următorul antrenor comun al celor două cluburi cu vechime este tot un basc – Baltasar Albeniz, care –interesant- nu a avut nicio experiență ca jucător la Athletic Bilbao. Acesta a jucat pe perioada a zece ani pentru echipele din regiune precum Deportivo Alaves și Real Sociedad.
În 1935 a debutat în antrenorat la Getxo, unde s-a retras ca jucător, continuând până în 1947 cu experiențe la Deportivo Alaves, Celta Vigo și Espanyol, ca la finalul anilor 1947 să ajungă pentru prima dată la Real Madrid.
Primul mandat la Real pentru Baltasar a adus a cincea cupă din vitrina clubului, prinzând în cei doi ani (1946-1947) doar două derbiuri, amândouă pierdute la scoruri importante (0-2 și 3-6). Nu a fost cea mai fericită experiență, deoarece a terminat pe locul 7 sub Bilbao, care a ieșit vicecampioană.
După un scurtă experiență la Alaves, a revenit după un trei ani la Real Madrid, în sezonul 1950-1951, pentru o jumătate de sezon. Episodul s-a repetat în materie de performanță, cu Real Madrid clasându-se sub Bilbao în campionat, madrilenii terminând pe locul 9 față de basci care au încheiat sezonul pe 7. De data asta, Baltasar și-a luat revanșa cu o victorie importantă, un 5-2 în noiembrie 1950 pe San Mames.
După șase ani a ajuns pe banca lui Athletic Bilbao, cu care a reușit să termine pe locul 6 într-un sezon (1957-1958) în care Real Madrid a câștigat campioană. Derbiurile Real-Bilbao nu i-au adus prea multă fericire la Madrid, iar acest lucru s-a repetat și la Bilbao, prinzând două derbiuri pierdute la zero în fața Realului (0-6 și 0-2). Totuși, se poate lăuda cu cupa Spaniei (a 20-a din palmaresul clubului).
https://i.eurosport.com/2017/12/02/2222318.jpg
Al treilea antrenor este la fel ca Baltasar, un basc fără niciun trecut la Bilbao ca jucător – Juan Antonio Ipina. El a debutat în 1933 la Real Sociedad, ca apoi să se stabilească 14 ani la Madrid cu Atletico și Real. De altfel, e unul dintre cei mai longevivi jucători din acea perioadă ai Realului evoluând 10 ani între 1939 și 1949 – cu peste 200 de meciuri, prinzând tranziția regimurilor de stat.
De altfel ca jucător, a prins 25 derbiuri cu Bilbao în tricoul Realului (19 în campionat și 6 în cupă), prinzând chiar o finală de cupă în iunie 1943, pierdută cu 0-1 în fața lui Bilbao pe stadionul Metropilitano.
La 38 ani a debutat în antrenorat la Real Sociedad, ca după doi ani să fie principal la clubul unde s-a remarcat ca jucător – Real Madrid. Nu a reușit să stea decât un sezon, dar a terminat pe locul 3 – deasupra lui Bilbao (locul 6) și a prins patru derbiuri cu Bilbao (2 în cupă și 2 în campionat), reușind 1 victorie, 2 egaluri și 1 înfrângere (golaveraj 8-8).
La Bilbao a ajuns de abia la finalul anului 1960 și a prins un sezon și jumătate pe banca bascilor, să termine în ambele sezoane (1960-1961 – locul 5) și (1961-1962 – locul 10) – sub Real Madrid – care a ieșit în ambele ediții campioană. Din păcate, derbiurile Real-Bilbao i-au adus numai lucruri negative suferind înfrângeri în toate cele cinci întâlniri (cupă+campionat), fără să marcheze goluri și primind 12.
Ultimul antrenor care a avut onoarea de a antrena cele două cluburi de tradiție din Spania la un moment dat este germanul Juup Heynckes. La 47 de ani, Athletic Bilbao a fost prima experiență în cariera de antrenor din afara Germaniei după 23 de ani la Monchengladbach și Bayern.
În primul sezon (1992-1993) a terminat pe locul 8 și în sezonul 1993-1994 a prins locul 5, reușind să termine de fiecare dată în prima jumătate de clasament, dar sub Real Madrid. Cu această ocazie, a prins patru derbiuri cu Real Madrid – 1 victorie, 1 egal și 2 înfrângeri (golaveraj 4-6).
Deși s-a întors în țara sa în 1994, a revenit pentru o perioadă mai lungă în Peninsula Iberică, de data asta la Real Madrid pentru sezonul 1997-1998. Deși a stat un singur sezon, a lăsat o impresie mare – chiar dacă a terminat sub Athletic Bilbao în clasament, locul 4 față de locul 2 ocupat de basci.
Impresia puternică e legată de primă Ligă a Campionilor câștigată sub noul format competițional din anii 90 și primul trofeu suprem european câștigat după o pauză de 32 de ani (1966). Pe lângă acest trofeu important, Juup a adus și o supercupă a Spaniei în 1997. De altfel, a prins două dueluri în campionat cu Bilbao în calitate de antrenor al Realului ambele terminate la egalitate, 1-1 și 0-0.
După o experiență relativ dezamăgitoare la Benfica, Heynckes a revenit în Spania la primul club pe care l-a antrenat în această țară – Athletic Bilbao. La fel ca în mandatul precedent, la Bilbao a stat din nou două sezoane – între 2001 și 2003. Per total, la ultima experiență spaniolă, cu Bilbao a reușit să întâlnească pe Real în șase ocazii – reușind doar 2 victorii, 1 egal și 3 înfrângeri (golaveraj 6-8).
https://i.eurosport.com/2018/04/18/2316281.jpg
În primul sezon (2001-2002) a terminat pe locul 9 (în spatele lui Real) și a reușit să prindă semifinalele Cupei, unde a întâlnit Real, dar a fost eliminată după 2-1 și 0-3. Al doilea sezon (2002-2003), la fel ca în primul mandat a adus o clasare mai bună – locul 7 – într-o ediție de campionat câștigată de Real Madrid.
Fiind cluburi de tradiție, Real Madrid și Athletic Bilbao se bazează pe moștenirea lăsată generație cu generație și nimic nu confirmă acest lucru mai mult decât un jucător devenit antrenor la clubul unde s-a remarcat. Avem multe exemple de partea ambelor părți, fiecare având o participare mai mare sau mai mică în cel mai vechi derbi spaniol, inclusiv cei doi antrenori aflați în prezent la conducerea echipelor – Zinedine Zidane (Real Madrid) și Gaizka Gaitano (Athletic Bilbao).
Luând fiecare în club în parte, începem cu Real Madrid care pe lângă cei amintiți mai devreme (Miguel Munoz și Juan Antonio Ipina), a avut personalități similare care au evoluat din jucător în antrenor la club: Santiago Bernabeu, Jose Berraondo, Jose Quirante, Jacinto Quincoces, Luis Molowny, Alfredo Di Stefano, Vicente Del Bosque, Jorge Valdano, Jose Camacho, Bernd Schuster, Julian Lopetegui și Santiago Solari.
De partea cealaltă, la Atletic Bilbao, în această scară a evoluției jucător-antrenor îi putem enumera pe: Roberto Etxebarria, Juan Urquizu, Jose Iraragorri, Angel Zubieta, Agustin Gainza, Rafael Iriondo, Koldo Aguirre, Inaki Saez, Javier Clemente, Jose Angel Iribar, Txetxu Rojo, Jesus Aranguren, Javier Irureta, Jose Maria Amorrortu, Ernesto Valverde, Felix Sarriugarte și Jose Angel Ziganda.
Zinedine Zidane este un simbol al clubului Real Madrid, fiind una dintre cele mai cunoscute și importante figuri din istoria fotbalului mondial. Deși clubul spaniol e ultima din cariera sa de antrenor, acesta a reușit în cinci sezoane să devină nemuritor prin stilul său de joc, golurile marcate și felul decisiv de a se face implicat în joc; a câștigat un campionat, 2 supercupă, 1 Ligă a Campionilor, 1 Supercupă a Europei și 1 Cupă Intercontinentală.
Ca jucător al Realului , a prins 11 derbiuri cu Athletic Bilbao, împotriva căreia a înscris o singură dată, fiind prezent la ultima victorie a bașcilor pe terenul lui Real – un 2-0 în februarie 2005. Retras în 2006, a fost nevoit să aștepte șapte ani să debuteze în postura de antrenor, fiind cooptat în staff-ul lui Carlo Ancelotti, al cărui secund a fost în sezonul 2013-2014 – cel în care a câștigat prima Ligă a Campionilor după o pauză de 11 ani.
Ca secund, a prins două derbiuri cu Bilbao, un 3-1 și 1-1 într-un sezon bun pentru Bilbao, care a terminat pe locul 4 – doar un loc sub madrileni. Imediat după acel moment, în vara lui 2014 a fost numit la conducerea echipei secunde a Realului pe care a antrenat-o un sezon și jumătate, reușind să întâlnească în două rânduri varianta echipei de rezervă a celor de la Bilbao (un 0-1 în Țara Bascilor și 2-2 la Madrid).
În primele zile ale lunii ianuarie din 2016, Zidane a primit șansa cea mare de a antrena Realul, fiind promovat de la echipa a doua ca să-l înlocuiască pe Rafael Benitez – aflat sub spectrul rezultatelor proaste și al fanilor nemulțumiți. De atunci a ajuns să antreneze echipa în peste 100 de meciuri, câștigând campionatul, supercupa și cel mai important – 3 Ligi ale Campionilor, 2 Supercupe ale Europei și 2 Campionate Mondiale de Fotbal ale Cluburilor, devenind în doar doi ani și jumătate cel mai bun antrenor al lui Real Madrid în competițiile internaționale la nivel de trofee și la doar cinci trofee de recordul lui Miguel Munoz.
După această serie incredibilă, a ales să facă începând cu vara lui 2018, dar a fost nevoit să revină datorită rezultatelor slabe obținute de antrenorii care i-au urmat la conducerea echipei – Lopetegui și Solari. Astfel, Zidane e din martie 2019 antrenorul lui Real Madrid și este până în prezent al treilea străin care a reușit să devină antrenor la clubul unde s-a remarcat și ca jucător (după Di Stefano și Schuster).
https://i.eurosport.com/2014/02/02/1177023.jpg
Din cele peste 150 de meciuri adunate în cei trei ani cumulați la Real Madrid, Zinedine Zidane a întâlnit pe Athletic Bilbao ca antrenor de șașe ori, fiind neînvins cu 4 victorii și 2 egaluri (golaveraj 12-5). Legat de confruntarea cu antrenorul lui Bilbao, aceștia s-au întâlnit doar o singură dată în aprilie 2019, când Real Madrid învingea pe teren propriu cu 3-0 prin tripla lui Benzema.
De partea celaltă, Gaizka Garitano este un produs total al clubului Athletic Bilbao – fiind junior la centrul lor de tineret, ca apoi să fie împrumutat și folosit la majoritatea echipelor din țara bascilor precum Eibar, Real Sociedad sau Alaves. Clubul la care s-a făcut remarcat ca jucător – Eibar – a fost și primul club care i-a oferit șansa să antreneze aproape șase ani (trecând de la secund – la principalul echipei secunde – la managerul primei echipe) și ajungând din liga a treia în prima ligă.
De atunci, a antrenat echipe mult mai cunoscute ca Valladolid și Deportivo la Coruna, ca în 2017 să se întoarcă la clubul său natal – dar ca principalul echipei secunde. Într-un an și jumătate, a reușit să ducă echipa pe locul 4 în 2018 și pe locul 6 în 2019, deși a fost adus în perioada de mijloc a campionatului la prima echipă. De la începutul lunii decembrie 2018, fix acum un an, Gaitano a fost promovat la prima echipă în locul lui Berizzo.
Ca antrenor, are o istorie destul de bogată cu Real Madrid, una fără reușite, având patru înfrângeri în patru dueluri cu madrilenii, ca antrenor în Primera Division la Eibar, la Coruna și Bilbao (golaveraj 2-13). Totuși, se poate mulțumi cu două victorii împotriva echipei secunde a Realului în liga secundă, în sezonul dinainte de a fi preluată de Zidane (un 6-0 și 0-1).
Singurul derbi Real-Bilbao la care a fost protagonist coincide și cu singura întâlnire ca antrenor principal pe care a avut-o cu Zidane – aprilie 2019 – o înfrângere cu 0-3 pe terenul lui Real Madrid. Trebuie menționată povestea lui Garitano și cum Țara Bascilor poate fi un loc atât de mare și atât de mic simultan. Tatăl lui (Angelo) a fost secund la prima echipă; unchiul său (Ander) a evoluat la Bilbao și Zaragoza; Koldo Aguirre e rudă de sânge cu familia mamei sale și este nepot îndepărtat cu Urquizu.
https://i.eurosport.com/equinoxe/2015/05/07/1490761.jpg
Jucători străini și stranieri
Jucătorul cu cele mai multe prezențe în istoria meciurilor Real – Bilbao este bascul Agustin Ganzia, care a fost prezent în numai puțin de 42 de ocazii pentru Athletic Bilbao în acest derbi: 29 în goluri (+7 goluri) și 13 în cupă. El a jucat aproape douăzeci de ani pentru clubul basc între 1940 și 1959, continuând apoi ca antrenor al echipei secunde și apoi al primei echipe între 1964 și 1968.
Marcatorul cu cele mai multe goluri în istoria meciurilor Real-Bilbao este Telmo Zarra, care a reușit 23 goluri pentru Athletic Bilbao în cele două competiții: 16 goluri în 15 meciuri de campionat și 7 goluri în 11 meciuri de cupă. Deși a fost un marcator înnăscut, nu a reușit niciodată să înscrie o triplă – în schimb – având în schimb 7 duble în derby.
Trebuie menționat că premiul oferit în fiecare sezon de Liga Profesionistă de Fotbal spaniolă pentru cel mai bun marcator al ediției poartă numele de trofeul Zarra, din 2006. Ironic sau nu, tot un fost mare atacant al lui Bilbao a dat numele acestui premiu încă din anii 50 – Pichichi.
Niciun fotbalist nu a reușit să înscrie personal mai mult de trei goluri într-un astfel de derbi. Astfel, s-au înregistrat multe triple/hattrickuri – un total de 11 (6 pentru Real și 5 pentru Bilbao). Cele mai multe triple au fost reușite de Cristiano Ronaldo pentru Real (prima în noiembrie 2010 și a doua în octombrie 2014).
Tot Real se poate lăuda cu prima tripla din istoria întâlnilorPedro Parages (august 1906 – un 4-1 în finala Cupei Spaniei împotriva lui Bilbao) și cu ultima triplă – Karim Benzema (aprilie 2019 – un 3-0 pentru Real Madrid pe teren propriu cu Bilbao).
https://i.eurosport.com/2012/08/10/874354.jpg
Un singur jucător român a avut onoarea și șansa să fie protagonist în cel mai vechi derbi al Spaniei – nimeni altul decât Gheorghe Hagi în perioada petrecută la Real Madrid la începutul anilor 90. În această perioadă a jucat trei meciuri și a marcat patru goluri. Toate meciurile s-au disputat în campionat.
În prima partidă, din decembrie 1990, a fost folosit de Alfredo di Stefano în ultimul sfert de oră, când a fost introdus de antrenorul argentinian. Meciul a fost pierdut cu 0-1 și a fost disputat pe San Mames, marcatorul golului fiind actualul manager al Barcelonei – Ernesto Valverde.
A urmat un meci jucat din nou la Bilbao, dar în septembrie 1991, când Radomir Antic l-a folosit ca titular și a marcat golul secund în min. 34 din victoria cu 4-1, fiind înlocuit în minutul 85; în acea partidă au mai marcat Butrageno – dublă și Hierro.
Șase luni mai târziu a venit și cea mai bună reprezentație a sa ca jucător în prima ligă spaniolă. Mai exact, în februarie 1992, olandezul Leo Beenhakker l-a introdus ca titular în meciul de pe teren propriu și machedonul a înscris primele trei goluri în 55 de minute (21, 50 și 55), evoluând pe tot parcursul meciului. Meciul a fost câștigat cu 5-0, celelalte goluri fiind înscrise de Hierro și Hugo Sanchez. Tripla fost prima și singura sa pentru clubul madrilean în cele peste 80 de meciuri în care a evoluat.
Singurul trofeu câștigat de Hagi la Real Madrid a fost o Supercupă a Spaniei, jucată în dublă manșă cu FC Barcelona în decembrie 1990. Tot de la Hagi, nu jucătorul – ci antreprenorul, vine și primul/singurul fotbalist legitimat la Athletic Bilbao – Cristian Ganea – care nu a avut șansa să joace mai multe de 1-2 meciuri în două sezoane, nici măcar fiind prezent ca rezervă în lotul mare al echipei.
Doar zece jucători au evoluat la ambele cluburi (lucru datorat și politicii protecționiste a clubului basc de-a-și păstra și trata valorile suficient de bine cât să-i țină o perioadă îndelungată la club):Juan Urquizu, Luis Uribe (anii 30), Hermenegildo Elices, Makala, Antonio Ortiz Alonso, Luis Bergareche (anii 40), Manolin (anii 50), Mikel Losa, Rafael Alkorta, Aitor Karanka (anii 90).
Liga
Laporta, atac fără precedent la Bartomeu: "A ruinat Barcelona!" Care este noul plafon salarial
16/08/2021 LA 11:19
Liga
"Nu sunt bani!" Leo Messi și-a anunțat colegii de la Barcelona că pleacă de la echipă pe WhatsApp
12/08/2021 LA 17:59