articol de Sebi Răducu

Începuturi: de la fotbalist la antrenor

Jose Bordalas – eroul poveștii – s-a născut la 5 martie 1964 în regiunea Valencia – orașul Alicante. Ca fotbalist, a avut o carieră mediocră evoluând șapte sezoane pentru echipa locală Hercules, de unde a fost și împrumutat în câteva rânduri. Nu a reușit să evolueze mai sus de liga a patra sau ligile regionale, fiind jucător la echipe anonime precum Español San Vicente, Orihuela Deportiva, Villajoyosa, Rayo Ibense, Benidorm, CD Dénia, Torrevieja, Petrelense, UD Altea, retrăgându-se în 1992.
Liga
Ernesto Valverde: "E mai bine ca oamenii să nu știe adevărul despre Leo Messi"
19/08/2021 LA 14:39
Fiind obișnuit cu cluburile locale, era normal și previzibil ca prima echipă din cariera sa de antrenor să fie din același oraș în care s-a născut și a învățat să joace fotba – Alicante. În 1993, la vârsta de 29 de ani, a preluat echipa B a clubului Alicante și a reușit s-o aducă pe locul 1 în prima ligă a campionatului regional valencian, la 5 puncte distanță de următoarea clasată.
Impresionați de potențialul său ca antrenor, oficialii clubului l-au promovat la prima echipă și astfel sezonul 1994-1995 l-a prins conducând echipa în liga a patra, terminând la finalul sezonului pe locul 10 cu 39 de puncte, la distanță egală de ambele zone importante – 12 puncte față de locurile promovabile și 12 puncte față de locuri retrgradabile.
Sezonul 1995-1996 i-a adus lui Jose Bordolas o nouă promovare la scara reputației, deoareceun club de liga a treia s-a arătat interesat de serviciile sale și l-a angajat pentru ca prima lor echipă să fie antrenată de el. E vorba de clubul Benidorm FC, la care a evoluat și ca fotbalist; totuși – a fost o experiență grea, deoarece a terminat cu acest club pe locul 16 – loc de baraj – care i-a permis șansa să evite retrogradarea, lucru care s-a și întâmplat, învingând în fața lui Leganes B.
Un an mai târziu a revenit în liga a patra, de data asta la CD Eldense, cu care a terminat pe locul 8 la finalul sezonul 1996-1997; a fost un sezon relativ decent cu 62 de puncte, cu zece mai puțin decât ultima clasată în zona echipelor promovabile – o zonă condusă autoritar în acel sezon de Alcoyano.
Sezonul 1997-1998 l-a surprins pe Bordalas întors la origini, de data asta în liga secundă a campionatului regional din Valencia, unde a reușit să termine cu Muchavista pe locul 1 la o distanță de 11 puncte de locul 2, având un total de 71 de puncte. Pentru Jose, aceasta a fost ultima echipă la care a antrenat înainte să se întoarcă la orașul său natal – Alicante.
https://i.eurosport.com/2019/05/11/2584353.jpg

Revoluția de la Alicante

1998 a reprezentat începutul revoluției sale la Alicante CF, reușind în patru ani să ducă o echipă aflată dintr-un anonimat obscur al ligii regionale valenciene în zona profesionistă a cluburilor spaniole. Astfel, primul sezon (1998-1999) a fost perfect, promovând la pas din liga a cincea regională în liga a patra, terminând pe locul 1 cu 87 de puncte, la 16 puncte distanță de locul 2.
Promovați în liga a patra, sezonul 1999-2000, i-a găsit pe cei de la Alicante și Bordalas în mijlocul unei noi performanțe – locul 4 – ultimul din zona promovabilă care i-a permis accederea în barajul pentru liga a treia; atunci a reușit să adune cu echipa sa 67 de puncte, cu opt mai multe decât următoarea clasată. Din păcate, a ratat la mustață promovarea deoarece a remizat și a pierdut 1-2 și 1-1 cu echipa care în final a avansat, Mataro, dar față de care la finalul barajului avea doar un punct diferență.
Sezonul următor (2000-2001) și-a luat revanșa, reușind să termine la finalul sezonului pe primul loc în liga a patra – cu 90 de puncte și 12 distanță față de locul secund ocupat de echipa secundă a Valenciei. Poziția i-a permis accederea în baraj, unde a terminat din nou prima cu 16 puncte și șapte puncte diferență față de poziția secundă, asigurându-și promovarea în liga a treia.
Sezonul 2001-2002, al patrulea din mandatul său de la Alicante, a adus prima sa experiență importantă și asumată ca antrenor în liga a treia, după aproape 10 ani de încercări și de călire prin competițiile regionale și anonime ale fotbalului local. Interesant e că primul meci din acel sezon a adus-o ca adversară pe concitadina, Hercules, cu care a remizat, 2-2.
Și mai interesant e că a terminat campionatul pe locul 6 la egalitate cu Getafe CF (echipa pe care urma s-o antreneze 15 ani mai târziu) cu 61 de puncte, dar rezultate directe în dezavantaj (0-2 și 2-1); a ratat la mustață calificarea în barajul de promovare – iar Getafe și-a pornit drumul spre primele două ligi negreșit.
În aceea grupă din liga a treia, s-au mai clasat deasupra ei echipele secunde ale Realului, Valenciei și campioană a ieșit Hercules, concitadina. De asemenea, în acel sezon a prins pentru prima dată un meci de Cupa Regelui, ca antrenor, dar fără a avansa mult în competiție, fiind eliminat în primul tur de Lanzacote cu 0-2 și 1-0.
Înlocuit cu Argiblay pe banca tehnică în vara lui 2002, Bordalas a fost nevoit să aștepte aproape o jumătate de an să se întoarcă în circuit, de data asta din nou la o echipă de ligă a treia – Novelda CF. S-a dovedit o experiență destul de complicată (2002-2003), deoarece a terminat pe locul 15 – cu 44 de puncte, la limita retrogradării deoarece s-a clasat imediat peste cele au căzut în liga a patra, dar era la egalitate de puncte cu două dintre acestea.
În aceeași grupă, Alicante a ratat din nou în același stil calificarea în barajul de de promovare, terminând la egalitate cu ultima calificată în play-off; nu a reușit să învingă echipele din orașul său natal – Alicante (1-1) și Hercules (0-2). Frustrați oarecum de conjunctură, s-au gândit să-l readucă pe Bordalas în locul lui David de la Hera, dar acest lucru s-a întâmplat de abia în februarie 2004.
Astfel, valencianul s-a ocupat de echipa lui Alicante în ultimele nouă etape ale sezonului 2003-2004 de liga a treia și a avut un parcurs impecabil – reușind 7 victorii (din care șase consecutive) și 2 egaluri între februarie și mai 2004; a reușit să bată în derbiul local pe Hercules cu 2-1 și să învingă ambele echipe secunde ale cluburilor catalane Barcelona și Espanyol în mai puțin de o săptămână. Din păcate, a ratat din nou la mustață barajul (locul 6) cu 65 de puncte, la două de locul mult dorit.
Clubul a fost totuși mulțumit de felul în care a reușit să redreseze echipa pe final de sezon și l-a confirmat pentru următorul campionat (2004-2005). Și au fost mai mult decât inspirați, deoarece Bordalas a reușit să termine sezonul pe locul 1 și să prindă un loc de baraj – la o distanță de 1 puncte de locul secund ocupat de Hercules. În Cupă, a fost eliminat rapid în turul preliminar de Girona după 0-1 și 0-0.
Pe parcursul sezonului a înregistrat două serii lungi de invincibilitate (prima de 9 meciuri între octombrie 2004 și ianuarie 2005; a doua de 15 meciuri consecutive înte februarie și mai 2005); de asemenea, a avut o perioadă de șase meciuri consecutive când echipa sa nu a primit gol între februarie și aprilie 2005. Din păcate, aceste cifre nu l-au ajutat în barajul de promovare, unde a fost eliminat de Lorca Deportiva și a văzut cum concitadina / locul 2 (Hercules) promovează sub nasul lui.
Sezonul 2005-2006 a fost unul surprinzător pentru Jose Bordalas deoarece a avut două jumătăți diferite. Deși a ratat promovarea a treia oară la mustață cu Alicante, clubul i-a acordat o nouă șansă confirmându-l și pentru noul sezon. La început, a avut un parcurs bun în Cupa Spaniei, unde a atins turul trei, unde a fost eliminată de Real Zaragoza – prim-divizionară la acea vreme – la loviturile de departajare.
Acesta a antrenat pâna la mijlocul lunii februarie 2006, perioadă în care a fost căutat de oficialii clubului Hercules pentru a-l înlocui pe Medina, antrenorul care reușise promovare în sezonul anterior. După ce a plecat, echipa s-a clasat pe locul 3 – dar nu a reușit nici atunci să promoveze la baraj.
https://i.eurosport.com/2017/06/24/2114789.jpg

Întoarcerea la Hercules

Ajuns la Hercules, rivala locală din Alicante și clubul unde s-a format ca junior, Bordalas s-a aflat la prima experiență în Segunda Division, prinzând gustul deja al fotbalului cu miză din Spania. Ca orice club tânăr și nou, Hercules a terminat pe un friguros loc 17, care i-a salvat de la retrogradare cu 52 de puncte, cu cinci peste prima retrogradată.
Hercules l-a confirmat pentru următorul sezon (2006-2007), dar nu a prins mai mult de 9 meciuri, deoarece a suferit 5 înfrângeri în 7 meciuri de campionat; interesant sau nu, una din victorii a fost pe terenul echipei secunde a lui Real Madrid, 3-0. De asemenea, înainte de a fi demis, a dus echipa până în șaisprezecimi, unde au fost eliminați de Real Sociedad, dar fără Jose pe bancă.
Demis în octombrie 2006, acesta a așteptat fix un an ca să se întoarcă oficial pe banca tehnică – de dat asta tot la un club din regiunea Valencia – Alcoyano. În sezonul 2007-2008, echipa a reușit să termine pe locul 9 – la opt puncte de locurile de baraj și –din nou ironic, sau nu – Alicante a reușit să promoveze în liga secundă în pofida experienței sale la clubul său nou pe care îl antrena.
În campionat a strâns o serie legată de 11 meciuri consecutive fără înfrângere (5 victorii și 6 egaluri); în cupă a prins direct șaisprezecimile de finală unde a întâlnit pe FC Barcelona, cu care a reușit un 0-3 și 2-2. La meciul de pe teren propiu, echipa a avut doi jucători eliminați la scorul de 0-1, iar în meciul de pe Camp Nou, echipa antrenată de Bordalas a revenit după pauză ca să termine la egalitate, 2-2.
Sezonul 2008-2009 a fost unul reușit pentru antrenorul valencian; după ce a fost confirmat de clubul Alcoyano a dus echipa până pe locul 1, unde a terminat cu 72 de puncte la unul distanță de următoarea clasată, dar în baraj a fost scos – din nou, la mustață – de Alcorcon, care s-a calificat după gol marcat în deplasare (2-2 la general). Cea mai bună serie de meciuri fără înfrângere a ținut între decembrie 2008 și februarie 2009 – 11 partide (din care un șir de șapte victorii consecutive).
Aflat la a doua ratare de promovare din poziția de câștigător de serie în liga a treia, Bordalas a fost demis și înlocuit cu Paco Lopez (actualul antrenor al lui Levante) pe banca lui Alcoyano. Din nou, a trebuit să aștepte mai mult de trei luni ca să revină ca antrenor, de data asta la Elche CF (un alt club din regiunea Valencia) și cu această ocazie a revenit în circuitul ligii secunde.
https://i.eurosport.com/2019/12/16/2737879.jpg

Aventura de la Elche

Ajuns în octombrie 2009 la clubul Elche, Bordalas a fost adus în locul lui Claudio Barragan și a avut un început mai mult decât promițător – o serie de nouă meciuri consecutive fără înfrângere – încheiată în decembrie. Pentru el a fost cel mai bun sezon (2009-2010) până la acel moment în Segunda Division, terminând pe locul 6 – la opt puncte de ultima echipa promovată – Levante.
Mulțumiți de parcursul echipei și de cea mai bună poziție avută în șapte sezoane, clubul l-a confirmat și Bordalas a continuat în ediția 2010-2011 cu echipa valenciană. Și din nou s-a dovedit o alegere inspirată, pentru că acum, clubul a terminat pe locul 4 și a ajuns în barajul de promovare. Cele mai bune momente pot fi considerate șirul de opt meciuri consecutive fără înfrângere între noiembrie și decembrie 2010, o serie de cinci victorii consecutive.
Din păcate, termenul –la mustață- a devenit un brand al lui Bordalas pentru că altfel nu se poate explica faptul că a jucat o finală pentru promovare cu Granada, nu a fost învins, dar a pierdut șansa de a antrena în Primera din cauza golului din deplasare marcat de adversari, 1-1 la general. Acest lucru se poate în cadra în tiparul carierei acestui antrenor care e consecvent, dar mereu în conjunctura nepotrivită pentru performanță.
Ultimul sezon petrecut la Elche (2011-2012), a fost unul plin de contraste deoarece a semănat cu comportamentul de rutină al unui pacient bipolar maniaco-depresiv. Mai precis, începutul sezonului a venit cu patru victorii consecutive, urmate apoi de șase meciuri consecutive (fără victorie – din care trei înfrângeri la rând). În Cupă a fost eliminat în turul trei de Almeria.
Între octombrie și decembrie 2011 a urmat un nou șir de invincibilitate (9 meciuri consecutive – 7 victorii și 2 egaluri), ca apoi din februarie 2012 să înregistreze șase înfrângeri din opt meciuri, situație care a îngrijorat clubul să schimbe antrenorul pe final sezon – lucru care s-a și întâmplat, locul fiindu-i luat de secundul Cesar Farrando în aprilie 2012.
Pauza nu a durat prea mult, pentru că un club a dorit să beneficieze de serviciile sale ca antrenor. Și nu a fost un club din regiunea sa. O premieră pentru el a fost pasul făcut la Alcorcon în sezonul 2012-2013, devenind primul club antrenat în afara regiunii Valencia – clubul având sediul în Madrid.
Într-o manieră din nou, ironică, echipa de la care a plecat - Elche - a promovat direct, iar el a reușit să termine pe locul 5 cu Alcoron și să se califice la baraj. Din nou, barajul i-a fost potrivnic, reîntâlnit o cunoștiință veche, Girona, cu care a făcut 1-1 și 1-3. În Cupă a reîntâlnit din nou Almeria, care din nou l-a eliminat de data asta cu altă echipă.
Dezamăgiți de ratarea promovării, oficialii clubului au apelat la serviciile lui Miguel Alvarez, dar într-o manieră similară situaților –la mustață-, Bordalas primește din nou șansa –poate reușim de data asta mai mult- și este readus la Alcoron după șase luni, în februarie 2014, reușind să termine pe locul 9 la două puncte de pozițiile de baraj. Totuși, pe final de campionat (2013-2014) a reușit o serie de șase meciuri consecutive fără înfrângere cu cinci victorii incluse în șir.
Mulțumiți de faptul că i-a salvat de la retrogradare și i-a ținut deasupra locului 10 – totuși cu șanse la promovare, oficialii clubului l-au confirmat pentru încă un sezon (2014-2015), un sezon în care a terminat pe locul 11 – cu multe meciuri terminate la egalitate, având două serii de 7 meciuri consecutive fără înfrângere, dar cu multe egaluri incluse în acestea.
Sezonul 2015-2016 a fost momentul de cotitură pentru carieră lui Bordalas – când a ajuns la clubul basc Deportivo Alaves. De data asta, a reușit cea mai importantă performanță din cariera sa ca antrenor – promovarea în Primera Division – de pe primul loc – cu 75 de puncte. Pe plan intern a avut două serii de opt meciuri fără înfrângere și pe final de campionat cinci victorii consecutive. În Cupă a fost eliminat de Leganes, cea care a promovat și ea în Primera, dar de pe locul 2.
Din păcate, într-o manieră tipică oricărui director sau șef cu multă putere, cei din comitetul exeucitv al clubului au fost de părere că Bordalas nu era un antrenor prea copt sau prea experimentat pentru a antrena echipa în Primera (deși la momentul promovării avea 52 de ani – din care
30 în antrenorat), așa că a fost înlocuit la finalul lunii iunie 2016 cu Mauricio Pellegrino – care i-a dus parcursul bun în manieră onorantă – terminând pe locul 9.
https://i.eurosport.com/2016/09/27/1940133.jpg

Povestea frumoasă de la Getafe

Totuși, Bordalas a fost nevoit să aștepte trei luni o nouă șansă pentru a demonstra că poate să antreneze în prima ligă spaniolă. Și șansa a venit de unde se aștepta mai puțin, o rivală mai veche, care i-a răpit șansa unei promovări când era la Alicante (2002). E vorba despre Getafe, care l-a adus în septembrie 2016 în locul lui Esnaider din cauza unui început cu rezultate destul de slabe și deloc promițător pentru potențialul obiectiv de promovare.
Din nou a fost o șansă bună și o alegere inspirată de partea ambelor părți, deoarece în sezonul 2016-2017, Getafe a terminat pe locul 3 în Segunda Division și a prins un loc de baraj – un baraj pe care de da asta, Bordalas l-a câștigat fără emoții într-o finală cu Tenerife, 0-1 și 3-1. Pentru el a fost a doua promovare consecutivă în doi ani, lucru care a închis gura multor chibiți din tribunele oficiale și a arătat că are un potențial mai mare decât a lăsat să se arate până atunci.
Ce urmat a fost cea mai bună perioadă din istoria clubului madrilean în cei doar 36 ani de existență; la primul sezon (2017-2018) ca antrenor în Primera Division, a reușit să termine cu Getafe pe locul 8 – cea mai bună poziție a lor în aproape 10 ani și a fost eliminat în Cupă de fosta sa echipă – Deportivo Alaves. Din păcate, a ratat o poziție de cupă europeană la 3 puncte distanță.
Confirmat pentru sezonul următor, Bordalas a reușit să se lupte în ediția 2018-2019 pentru ultima poziție de Liga Campionilor până la finalul campionatului cu Valencia și Sevilla. În final, echipa din Valencia a prins locul de Ligă, iar Getafe a terminat pe locul 5 – cea mai bună poziție din istoria clubului în Primera Division– calificându-se pentru faza grupelor din Europa League – ediția următoare.
De asemenea, a reușit cea mai bună performanță ca antrenor în Cupa Regelui, ajungând până în sferturi – unde a fost eliminat de aceeași echipă care i-a dat bătăi de cap în campionat Valencia, după 1-0 și 1-3.
Ajunși în prezent, aceștia au reușit să treacă de faza grupelor în Europa League și să se califice în primăvara europeană, unde au depășit o performanță unică pentru o echipă spaniolă – cea din 2008 – când echipa la care juca Contra era eliminată de Bayern Munchen în sferturile Cupei UEFA. Într-o grupă cu Krasnodar, Trabzonspor și Basel, spaniolii au câștigat toate meciurile cu primele două – iar cu elvețienii le-au pierdut, terminând pe locul 2.
Cu peste 600 de meciuri oficiale la toate eșaloanele și nivelurile fotbalistice din fotbalul spaniol, Jose Bordalas se poate lăuda că este un antrenor călit cu fotbalul de orice performanță, dar singurul lucru pe care nu îl poate controla e conjunctura și felul în care se aliniază performanțelor lui. Cum e morala, nu contează cât de bun ești, atâta timp cât cineva îți fură startul fără să îți dai seama.
Primul meci în Primera Division: 20 august 2017 – Athletic Bilbao – Getafe CF 0-0 (53 de ani și 5 luni)
Primul meci în Segunda Division: 18 februarie 2006 – Hercules – Castellon 1-0 (41 de ani și 11 luni)
Primul meci în Segunda Division B: 3 septembrie 1995 – Elche CF – Benidorm FC 1-0 (31 ani și 6 luni)
Primul meci în Tercera Division: 4 septembrie 1994 – Villane CF – Alicante CF 3-0 (30 ani și 6 luni)
Primul meci în Cupa Regelui: 6 septembrie 2001 – Lanzarote – AlicanteCF 2-0 (37 de ani și 6 luni)
Primul meci în Europa League: 19 septembrie 2019 – Getafe – Trabzonspor 1-0 (55 de ani și 6 luni)
Liga
Laporta, atac fără precedent la Bartomeu: "A ruinat Barcelona!" Care este noul plafon salarial
16/08/2021 LA 11:19
Liga
"Nu sunt bani!" Leo Messi și-a anunțat colegii de la Barcelona că pleacă de la echipă pe WhatsApp
12/08/2021 LA 17:59