#VOCE "Espana Mayor" sau un Atletico - Real în care fotbalul e de multe ori doar un pretext

Trebuie să derulezi niște ani în spate să realizezi ce mocnește în capital Spaniei înainte de un Real-Atleți. Trebuie să ai și ceva cunoștințe de istorie și mai trebuie sá ai acel "sangre caliente" să te familiarizezi cu ce înseamnă rivalitatea asta. Și parcă, natural, mai trebuie să iei partea uneia dintre ele, că să nu rămâi distant în ceea ce spaniolii numesc "El Derbi Madrileno". Nici de politicà nu trebuie sà fi chiar străin, pentru cà vine vorba pe sträzi cà toatà dusmánia asta își are rădăcinile acolo în vârful ierarhiei, între regi, președinți și aghiotanții lor.

E destul de dificil sà începi o discuție care să cuprindă și termenul de "Real Madrid" fără să nu pomenești de faptul că vorbești de cel mai titrat club de fotbal pe care omenirea l-a văzut până în prezent. Nu e nimic mai impresionant decât să ai în vitrinà paisprezece (14) trofee de Cupa Campionilor ori Champions Leaguer. Asta fără să discutăm de titluri naționale, cupe, supercupe, fie sau nu ale Regelui și ce mai se gàșește în muzeul ăla ticsit cu decorații ale celor porecliți firesc: Los Blancos. Tot ce a fost la superlativ în postura de jucàtor de fotbal a trecut pe aici și, parcă că un magnet, continuă să vină și să joace pe Bernabeu ca în epoca inceputurior de romantism.

lar de aici poți deriva și înspre politicul mai sus-menționat, findcă primul mare "galactic" are o poveste aparte. Alfredo Di Stefano a fost actorul principal al epopeei care I-a avut ca factor perturbant pe dictatorul Franco Zică-se, în special prin mărginimea străzilor din Barcelona, că atunci când erau la doi pași de semnătura argentinianului, pe atunci jucătorul columbienilor de la Milionarios, oameni din anturajul lui Generalisimo au tergiversat mutarea și i-au bătătorit calea către Realul rival. Restul e istorie. Di Stefano a devenit campion al Spaniei cu Real, a adus la Madrid mult dorita Cupa a Campionilor și, alături de Puskas, a format poate cel mai letal cuplu de atacanți din perioada alb-negru a fotbalului.

În acea perioadă, nici cealaltă parte a orașului nu s-a descurcat tocmai rău, fiind că cei născuți din Athletic (dura denumire a clubului basc din Bilbao), sub comanda legendarului Helenio Herrera, aveau să domine prima parte a anilor 50 câștigând două titluri de campioană. Poate mai important pentru orgoliul fanilor fanatici al alb-roșilor, Atleti și-a lăsat în urmă marile rivale, Real și Barca. Apoi, Los Indios, au mai uimit o dat când s-au calificat în semifinalele Cupei Campionilor, în sezonul 1958-1959, acolo unde au dat peste, evident, Real Madrid. Los Blancos au avut nevoie de trei meciuri pentru a-i scoate pe rivali din oraș din competiție și, mai apoi, pentru a câștiga trofeul.

Văzut deseori ca un derby între cei puternici și bogați, pe de o parte Real, și "working-class heroes" de cealaltă (Atletico), meciul a divizat orașul și chiar și țara, findcă e totuși vorba despre unele dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din istoria Spaniei. Apariția lor și etimologia numelor spun cam totul despre evoluția: ulterioară, termenul de "Real" și corona din partea superioară a siglei arătând cine e royalistul în oraș, pe când Atletico, näscut la 1903 din ideea a trei studenți de origine bască stabiliți în Madrid, care și-au dorit o prelungire în zilele noastre, politicul ori puterea financiarà nu mai joacà un rol atät de important în rivalitatea dintre Los Blancos și cel alintați și Los Colchoneros, mașînăria comercială funcționänd bine pentru amble părți, cu un plus pentru Real. Transferurile de zeci de milioane de euro și vânzarile de tricouri find chestiuni obișnuite, asigurându-le celor două statutul de mari puteri ale fotbalului, cu prezențe constante în actualul format al Ligii Campionilor. Da, acel trofeu care se încăpățâneazà să nu ajungà și în posesia celor de la Atletico, care au pierdut și o finalà dramatic, find egalați în ultimele minute meciului, în fața a, bineînțeles, Real Madrid.

Fie că ești la un chiringuitos și o cerveza în Salamanca ori în tribunele noii arene Wanda Metropolitano, nu are cum să te lase indiferent un Atleti-Real, în special azi, când pe banca celor două se găsesc unii dintre cei mai de succes antrenori ai timpurilor noastre, Simeone și Ancelotti.

Cu două temperamente total opuse, Diego și Carlo vor arunca în luptă toate armele și vom afla aproape de miezul nopții dacă a triumfat gălăgia sau calmul debordant.