Ciocnirea Olimpicilor. Istoricul rivalității dintre Marseille și Lyon

Înainte să începem cu evidentul, Lyon are o istorie complexă. S-a produs ca fuziune a două cluburi locale – Racing Club de Vaise și Rugby Club Lyon. Mai exact, în 1896, s-a fondat Lyon Olympique, care avea în componență două secții importante – de fotbal și de rugby. Secția de fotbal a început să funcționeze cu adevărat în 1899, un an recunoscut pentru apariția marilor cluburi europene.

Începând cu 1910, echipa a purtat numele de Club Sportiv Universitar Lyon. Pentru fanii vechi și noi, ei au fost gazdele stadionului Gerland din momentul inaugurării din 1920 până în 1950; clubul a primit statutul de club profesionist în 1942 – chiar în perioada războiului cu Germania, statut pe care l-au menținut până în 1950. În luna mai 1950, disensiunile între cele două secții – de fotbal și rugby au dus la scindarea celor două componente și crearea a două entități separte – un episod care aduce aminte de telenovela Talpan-Steaua-FCSB.

Mai exact, conducătorii doreau ca linia clubului să continue cu un accent mai pronunțat pe rugby, deoarece zona universitară este o pepinieră în continuă dezvoltare și Franța a rămas și până la ora asta una dintre cele mai pregătite (ca sistem) țări pentru rugby din Europa. Astfel, pe 15 mai 1950 a avut loc Consiliul de Administrație care a decis dezafilierea secției de fotbal, decizie aplicată oficial începând cu data de 27 mai. Acea secție s-a organizat repede și a format un club de sine stătător – Olympique de Lyon et du Rhône, clubul cunoscut azi.

În replică universitarii au refondat patru zile mai târziu secția de fotbal – dar cu statut de amator. Având în vedere apariție recentă a lui Olympique Lyon, această nouă secție nu a putut intra în circuit și i-a fost interzisă funcționarea pentru 24 de luni. Pentru pasionați, Clubul Sportiv Universitar Lyon există și azi, dar are doar secția de copii și juniori, care este necesarăpentru a primi licență de la federație.

Mic istoric. Prima întâlnire oficială între cluburile clasice olimpice a avut loc pe 11 noiembrie 1951 și s-a terminat la fel ca și întâlnirea din 1906, un 2-2 în fața a 14.335 de spectatori. În retur, OM a bătut cu 3-0 și acest succes a fost important, deoarece în acel sezon, Marseille a prins singurul loc de baraj (pe care l-a câștigat) de rămânere în prima ligă, cu 7 puncte în fața lui Lyon, care a retrogradat pentru urmtăroul sezon.

Lyon se poate lăuda cu o anduranță la nivelul derbiurilor olimpice având două serii greu de egalat în fața lui OM (12 meciuri fără înfrângere între 1998 și 2003, respectiv 10 meciuri fără înfrângere între 1957 și 1966). Cele mai mari diferențe de scor s-au înregistrat în anii 90: OM a învins cu 7-0 pe teren propriu pe Lyon în 1991, când au câștigat al treilea titlu consecutiv cu Pappin marcator a patru goluri; iar Lyon și-a luat revanșa în 1997 cu un categoric 8-0 pe Gerland, cu Ludovic Giuly marcator al unui hat-trick. De asemenea egalul cu cele mai multe goluri a avut loc în noiembrie 2009, fix acum 10 ani pe 8 noiembrie, când cele două echipe au remizat pe Gerland, 5-5; în sezonul acela, OM a câștigat ultimul titlu de campioană.

În total, Marseille și Lyon s-au întâlnit de 113 ori în istorie (39 victorii Marseille – 40 egaluri – 34 victorii Lyon – 172 goluri Marseille – 171 goluri Lyon), întâlnindu-se de asemenea în două finale de cupe naționale, câștigate ambele de Marseille (un 2-0 în 1976 – Cupa Franței și 1-0 în 2012 – Cupa Ligii Franței). Ca trofee, cele două echipe au un număr similar de trofee – luând în calcul și liga secundă (Lyon – 24 trofee – 7 campionate, 5 cupe, 1 cupă a Ligii, 7 supercupe, 1 cupă Intertoto și 3 promovări; OM – 26 trofee – 9 campionate, 10 cupe, 3 cupe ale Ligii, 2 supercupe, 1 cupă Intertoto și 1 promovare).

Antrenori. Trei antrenori au pregătit cele două echipe în prima ligă – Troupel, Perrin și Garcia. Primul a fost Lucien Troupel la mijlocul secolului XX, fiind în primă fază principalul lui OL între 1955 și 1959, apoi imediat la OM între 1959 și 1962, echipă la care a activat și ca jucător la începutul anilor 40. La Lyon a venit în timpul campionatului 1954-55 și a reușit să mențină echipa nou-promovată în prima ligă pentru patru ani, clasându-se de două ori pe locul 8 și o dată pe locul 9 – o premieră ca poziție în clasament pentru echipa nou-formată; în plus, în același sezon încheiat pe locul 8 în 1956, au ajuns până în semifinalele Cupei Franței – cea mai avansată calificare a lor la acea vreme, pierdută în fața viitoarei câștigătoare a ediției, Sedan. În schimb, la OM, a prins o perioadă de tranziție rămânând în prima jumătate de clasament din Liga 2 și reușind să promoveze după ce a fost schimbat.

Antrenorii recenți au o istorie interesantă. Alain Perrin este un antrenor cu multă experiență internă – fără un trecut impresionant ca fotbalist; el a venit la OM în 2002 și a reușit să termine cu echipa sa pe locul 3. Nu e o performanță de lepădat pentru că vine după o decadă de secetă cauzată de scandalul și efectele acțiunilor lui Bernand Tapie, dacă luăm în considerare că ultimele titluri nu se iau în considerare. De asemenea, a creat fundația echipei care s-a calificat un sezon mai târziu în grupele Ligii Campionilor și după plecarea lui a atins finala Cupei UEFA, pierdută în fața Valenciei. La OL a venit într-un moment similar, dar opus în același timp, deoarece a câștigat ultimul campionat din șirul de șapte consecutive, în 2008. În plus, a reușit tripla – campionat, cupă și supercupă, și a fost primul sezon în care Benzema a explodat la prima echipă – devenind golgheterul echipei cu 30 de goluri în toate competițiile. A fost prima și singura dată când Lyon a obținut un event în Franța.

Rudi Garcia este un exemplu special. Ultima lui experiență vine exact de la OM, unde a antrenat în ultimii doi ani și jumătate, încercând cu reușite minore pentru pretențiile clubului să ducă echipa sau s-o mențină la un nivel important. De apreciat că a reușit să țină echipă în primele cinci din clasament și a ajuns într-o finală de Europa League în 2018, pierdută fără drept de apel cu Atletico Madrid. Singura lui performanță rămâne eventul cu Lille în 2011 și mulți îl țin minte pentru acea echipă și moment în fotbalul francez.

Jucători. Cel mai bun marcator în meciurile directe este iugoslavul de etnie croată – Josip Skoblar cu 13 goluri – toate pentru Marseille între 1966-1967, 1967-1974; acesta a și antrenat echipa în 2001 într-un trio cu Marc Levy și Jose Anigo. Totuși în ultimii ani, cele două cluburi au găzduit jucători importanți precum: Bafetimi Gomis, Hatem Ben Arfa, Mathieu Valbuena, Jeremy Morel, Sonny Anderson, Loic Remy, Sylvian Wiltord, Nicolas Nkolou, Abedi Pele, Jean Tigana, Jean Djorkaeff, Alou Diarra.

Ultimele rezultate. În ultimele cinci meciuri din toate competițiile, cele două echipe au un parcurs similar, destul de ambiguu și schimbător în rezultate. OM a reușit primească un gol în patru din ultimele cinci meciuri, pierzând toate partidele din deplasare și câștigând toate meciurile de acasă. OL a avut un parcurs oscilant, înregistrând trei victoriie consecutive în ultimele două meciuri, toate cu cel puțin goluri înscrise.

În ultimele cinci meciuri dintre cele două echipe, Lyon are un avantaj considerabil, cu patru victorii – toate în prima ligă franceză, cu o audiență de cel puțin 57.200 de spectatori per meci. OM a reușit o singură victorie, în Cupa Franței, dar și aceea după prelungiri. Lyon a marcat în acele patru ocazii de fiecare dată cel puțin două goluri pe meci – o medie bună într-un derbi așa de important. Totuși, Marseille se află pe o poziție de cupă europeană – locul 4, cu Lyon pe locul 10 – la o distanță de 3 puncte după 12 etape jucate în campionat.