Cu Rareș Ilie la psiholog. Secretele care au făcut din puștiul de 19 ani un fotbalist cum nu mai există în România

DeEurosport

Actualizat 01/08/2022 la 21:06 GMT+3

Rareș Ilie a făcut pasul spre fotbalul mare în luna iulie, când s-a transferat la Nice de la Rapid. Susținut de familie, Rareș s-a pregătit tot timpul pentru performanță, iar aspectul mental a constituit de la început o prioritate. Psihologul său, Andreas Hniatiuc, ne-a acordat un interviu în care a vorbit despre munca pe care a depus-o pentru a construi un fotbalist cum nu mai există în România.

Andreas Hniatiuc & Rareș Ilie

Credit imagine: Eurosport

Rareș Ilie a fost promovat la echipa mare a Rapidului în toamna lui 2020 și a pus umărul la promovarea echipei în prima ligă. În sezonu trecut, atacantul de 19 ani a jucat 38 de meciuri pentru Rapid, marcând de 6 ori și oferind 10 assist-uri. Ilie a devenit un component de bază al naționalei U19 a României, cu care a participat la Campionatul European din acest an. În total, atacantul are 10 selecții la echipa U19, pentru care a marcat două goluri.

În vârstă de doar 19 ani, Rareș Ilie a impresionat încă de la primul sezon jucat în campionatul României, iar francezii de la Nice au fost cuceriți de stilul său. La insistențele lui Lucien Favre, fostul antrenor al Borussiei Dortmund, Rareș Ilie s-a alăturat "vulturilor" și va evolua în sezonul viitor în Conference League.Ilie este primul jucător român care ajunge să îmbrace tricoul lui Nice. Echipa din Sud-Estul Franței a terminat pe locul 5 în sezonul trecut în Ligue 1 și va juca în preliminariile Conference League.

Ligue 1

Viitorul lui Rareș Ilie a fost decis! Unde va juca fostul rapidist în următoarele luni

31/01/2023 la 21:29

În spatele apariției încântătoare a lui Rareș Ilie în fotbalul românesc există, în mod evident, multă muncă. Pe lângă antrenamentele intense și pregătirile în sala de forță, Rareș, încurajat de familie, a apelat și la ajutorul psihologului Andreas Hniatiuc, președinte al Asociației pentru Psihologia Sportului, care ne-a acordat un interviu în care a vorbit pe larg despre Rareș.

CITEȘTE ȘI:

Cum l-a cunoscut Andreas Hniatiuc pe Rareș Ilie

M-a sunat Mihai Trăistaru, preşedintele celor de la Juniorul, club la care Rareş s-a format în perioada junioratului şi de la care a plecat la Rapid, să mă roage să lucrez cu “un puşti talentat, bun, de viitor, dar care are nevoie de un psiholog pentru a deveni un jucător de top”. La prima întâlnire a venit cu tatăl lui, am discutat deschis despre perspectivele lui şi despre cum putem colabora. Au fost foarte relaxaţi, deschişi, am avut o comunicare bună încă de la prima sesiune şi am stabilit ce avem de făcut. Colaborarea cu Rareş a implicat şi dialogul cu familia, aspect foarte important din punctul meu de vedere, atunci când avem de-a face cu sportivi aflaţi la început de carieră. Este vital ca sportivul, alături de familie, să aibă răbdare, să ştie să îşi valorifice resursele în raport cu anumite obiective, care trebuie să fie realiste. Majoritatea părinţilor în România grăbesc lucrurile, pun presiune pe sportivi, iar aceştia ajung să eşueze. Nu a fost cazul familiei lui Rareş, care mereu l-a responsabilizat şi l-a susţinut, indiferent de etapa în care acesta se afla.

Ce are el special?

Are câteva calităţi care îl fac cu adevărat special: seriozitate, maturitate, punctualitate, determinare şi deschiderea spre a asculta sfaturile celor de la care are de învăţat. Din păcate, n-ar trebui ca aceste atribute să îl facă special, dar cu mâhnire constat că, în Romania, tot mai greu identifici sportivi cu aceste calităţi. De când colaborăm, Rareş nu a întârziat 1 minut(!) la întâlnirile noastre, nu a uitat o dată să sune sau să vină la sesiuni. Consider că la nivelul la care a ajuns fotbalul azi, seriozitatea şi abordarea sinceră şi realistă a obiectivelor sunt condiţii de bază pentru reuşită. Spre exemplu, cam în aceeaşi perioadă, Mihai Trăistaru m-a rugat să mai lucrez şi cu alţi doi sportivi, formaţi tot de clubul Juniorul şi cedaţi către cluburi de seniori. Unul a programat de trei ori prima şedinţă şi nu a reuşit să ajungă, din motive superficiale, iar altul întârzia mereu, uita să îşi treacă întâlnirea în agendă şi tot asa. Am considerat că o astfel de colaborare nu reprezintă o prioritate pentru ei şi că nu are rost să mimeze interesul. Ştii unde sunt? Unul pe banca de rezerve în prima ligă, al doilea se zbate prin liga a doua. Revenind la Rareş, aş mai puncta faptul că educaţia primită are un rol determinant în ascensiunea sa, iar meritul pentru acest aspect revine în totalitate familiei lui, care i-a setat acele valori necesare reuşitei în viaţă.

Rareş Ilie sau cum educaţia te poate ajuta enorm, în fotbal

Cât de importantă este pregătirea psihologică pentru un sportiv, încă de la o vârstă fragedă?

Foarte importantă, dar nu mai importantă decât educaţia. Educaţia primită în primii ani de viaţă şi, ulterior, la începutul carierei de sportiv, reprezintă fundamentul de bază în sportul de performanţă. La acest capitol jucătorii români suferă, în sensul că nu sunt educaţi să pună suflet în ceea ce fac şi sunt de multe ori superficiali în abordarea succesului. Mult mai grav este că regăseşti o astfel de atitudine şi la jucătorii loturilor naţionale, care ar trebui să reprezinte elita fotbalului românesc.

Fotbalistul român este un răsfăţat al societăţii, de multe ori consideră ca totul i se cuvine, are standarde scăzute şi se mulţumeşte cu puţin. Fotbalistul român s-a specializat în argumentarea eşecului, iar asta ţine doar de educaţie, de modul în care s-a format, în primul rând ca individ. De multe ori sunt invocate considerente de ordin financiar sau material în explicarea eşecului, dar dacă privim la tot ce înseamnă fotbalul la nivel de top, vom vedea o sumedenie de fotbalişti veniţi din ţări subdezvoltate, fără o strategie naţională în sport, cu lipsuri mari de ordin material, dar care tocmai datorită acestor lipsuri şi-au dezvoltat alte abilităţi care i-au ajutat să reuşească în viaţă.

Cei mai multi sunt ambiţioşi, pasionaţi de ceea ce fac, determinaţi, încrezători şi, cel mai important, într-un astfel de context al popularităţii, rămân modeşti şi sunt recunoscători pentru ceea ce li se întâmplă bun în viaţă. Astfel, pregătirea psihologică vine să completeze formarea sportivului de performanţă, la cel mai înalt nivel, atunci când educaţia acestuia a setat deja cadrul dezvoltării acestuia. În ţări precum Olanda, Belgia, Portugalia sau Franţa, cluburile sunt preocupate de dezvoltarea mentală a propriilor jucători şi pun accent pe educarea acestora, încă de la nivelul grupelor de copii din cadrul academiilor. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care cluburile din ţările mai sus menţionate vând atât de mult în campionate mai puternice, precum cele din Spania, Italia sau Anglia, iar jucătorii acestora se adaptează şi se integrează rapid.

CITEȘTE ȘI:

Rareş Ilie este o demonstraţie a faptului că, pe lângă talent, avem nevoie şi de şcoală pentru a reuşi să ne dezoltăm, ca sportivi. Cum gândeşte el acest mix?

În mod natural. Familia a avut un rol determinant în formarea academică a lui Rareş. În plus, Rareş are modele, admiră fotbaliştii dezvoltaţi atât din punct de vedere sportiv, cât şi din punct de vedere uman. Rareş vorbeşte engleza, înţelege franceza, citeşte cărţi de dezvoltare personală, a studiat pentru bacalaureat şi l-a luat cu notă mare, 9,03.

Te aşteptai să prindă un transfer atât de rapid într-un campionat puternic şi la o echipă cu ambiţii mari cum este Nice?

La cum au evoluat lucrurile în fotbal în ultima vreme, nu poţi spune că la 19 ani plecarea într-un campionat puternic reprezintă un transfer rapid. Gândiţi-vă la un jucător precum Muokoko (n.r.Dortmund) care a debutat în Bundesliga la 15 ani şi care la 17 ani are o cotă de 15 milioane de euro. Pe piaţă sunt foarte mulţi jucători buni sub 18 ani care au s-au transferat în ligi puternice din campionate mai slab cotate şi care se descurcă foarte bine. Problema este că fotbalul românesc nu mai produce fotbalişti de calitate, nu vârsta acestora.

Cam toţi au eşuat pe afară, indiferent de vârstă. Nu se impun in nicio ligă din primele 8 ţări, după coeficientul UEFA, renunţă repede şi se întorc acasă ca mari vedete. Este trist când vezi că la 22-23 de ani revin în România şi că nici aici nu reuşesc să ridice nivelul competiţiei. Revenind la Rareş, mă aşteptam să plece anul acesta într-o competiţie puternică valoric. Sincer l-aş fi văzut mai degrabă în Spania sau în Portugalia, pornind de la calităţile sale raportate la stilul de joc, dar Franţa are un fotbal dur, bazat pe forţa şi viteză, unde, dacă te formezi şi reuşeşti să faci faţă, te descurci oriunde în altă parte. Amintiţi-vă de pleiada de jucători francezi de acum 20 de ani prezenţi în primele ligi din Anglia, Italia şi Germania.

Cum veţi continua colaborarea, ţinând cont de faptul că el va fi în Franţa şi tu în România?

Exact ca până acum, doar că online. Trăim în era tehnologiei, deci din acest punct de vedere se poate compensa uşor lipsa interacţiunii fizice. Chiar şi în perioada în care se afla în ţară, atunci când Rareş avea meciuri în deplasare cu echipa de club sau era plecat cu lotul naţional, comunicam la telefon sau prin apel video. Deci plecarea în Franta nu reprezintă un obstacol din punct de vedere al comunicării.

Rareş Ilie, în Ligue 1, Octavian Popescu a devenit de nerecunoscut. Ce spune specialistul?

Există doi puşti de mare valoare în România, de aceeaşi vârstă. Unul a fost trasferat în Franta pentru 5 milioane de euro, iar celălalt - Octavian Popescu - este în cădere liberă, la FCBS. Cum poate fi ajutat pentru a creste la nivelul asteptărilor?

Mă voi limita la a spune că este esenţial ca asteptările să fie realiste. Nu cred că suma de transfer reflectă potenţialul unui fotbalist în ziua de azi, ci mai degrabă nivelul la care acesta joacă. Este adevărat că de cele mai multe ori plecarea într-un campionat puternic coincide cu sume de transfer ameţitoare, dar, în acelaşi timp, în ultima vreme au tot plecat fotbalişti din România pe sume record, care nu reuşesc să se impună afară şi stau pe banca de rezerve sau se tot plimbă de la o echipă la alta.

Şi sumele acestea promovate prin presă fac rău fotbaliştilor, mai ales când nu au o educaţie corespunzătoare, pentru că ajung să traducă reuşita în carieră doar prin prisma banilor, ceea ce este total nepotrivit. Referitor la Octavian Popescu, nu ar fi potrivit să discut despre el, mai ales ţinând cont de faptul că nu cunosc cauzele obiective ale regresului său. Însă revin la conceptul de educaţie. M-a frapat când am citit că nu şi-a dat examenul de bacalaureat, iar oameni din jurul său chiar au declarat public că nu există nicio legătură între nivelul de şcolarizare şi reuşita în sport, încurajând în felul acesta abandonul şcolar şi lipsa de interes pentru dezvoltarea intelectuală. Desigur, sistemul de învăţământ din România este departe de a fi ideal, dar măcar să îi încurajăm pe tineri să citească, să înveţe limbi străine, să se poată adapta printre străini şi să le stimulăm simţul responsabilităţii. Cum facem asta? Transmiţându-le că este ok să renunţe la şcoală?

Am colaborat de-a lungul timpului cu mai multi fotbalişti din "Generaţia de aur" şi, în afară de talent, aceştia aveau respect faţă de muncă şi erau preocupaţi de asimilarea unor valori corecte, care să îi ajute să reuşească în viaţă. Cei mai mulţi urmăreau foarte multe meciuri de fotbal, citeau şi vorbeau 2-3 limbi străine. Acum câţiva ani eram cu unul dintre jucătorii Generaţiei de Aur, îi sună telefonul şi începe sa vorbească în engleză.

După ceva vreme, îi suna iar telefonul şi începe să vorbească în franceză. Îl felicit pentru faptul că vorbeşte mai multe limbi straine, iar el imi răspunde "Cand am plecat afară, am vrut să învăţ mai mult decât fotbal. Am vrut să le "iau" nu doar fotbalul şi banii, am vrut să dobândesc şi mentalitatea şi cultura celor de pe unde am fost. Alţii plătesc bani grei pentru a face asta, mie viaţa mi le-a oferit gratuit, trebuia doar să ştiu cum să mi le însuşesc". Cam asta sintetizează diferenţa dintre cei de atunci şi cei din ziua de azi.

Rareș Ilie, la debutul pentru OG Nice (sursă foto: Instagram OG Nice

Câţi manageri din sportul românesc constientizează importanţa psihologului în obţinerea performanţelor sportive? Suntem pe drumul cel bun din acest punct de vedere?

Prea puţini, din pacate. Majoritatea se implică în toate aspectele pregătirii sportivilor, consideră că le pot face pe toate şi nu fac nimic bine. Este imposibil să fii şi manager şi antrenor şi psiholog. Aşa cum pentru a deveni un bun antrenor este nevoie de o formare profesională, tot aşa şi psihologul are ani buni de studiu în spate, pe care nu îi poţi compensa doar accesând câteva linkuri şi inspirându-te de la alţii. Personal am avut şansa să lucrez cu antrenori care au avut contact cu lumea bună a fotbalului, au colaborat din postura de sportivi cu psihologi prin ligile profesioniste de afară şi au înţeles importanţa cooptării psihologului în cadrul stafului tehnic. I-aş aminti aici pe Ioan Andone, care a colaborat cu psiholog la Heerenveen şi Elche, pe Dan Petrescu - care avusese astfel de colaborări la Southhampton şi Sheffield Wednesday - şi pe Gică Hagi, care colaborase cu psiholog atât la Real Madrid, în anii ’90, dar şi la Galatasaray.

De ce în România implicarea specialiștilor în psihologie în sportul de performanță este atât de sporadică?

Din cauza educației sportive precare a managerilor, în primul rând, din lipsa de viziune și de ancorare în nevoile actuale ale sportului de performanță. Mai există și o altă categorie de manageri, cei care mimează interesul pentru dezvoltarea fenomenului fotbalistic. Nu de puține ori am fost sunat de manageri din fotbalul românesc, rugându-mă să le ofer un plan de intervenție psihologică pentru academiille de copii și juniori, în vederea obținerii unui punctaj bun în clasificarea academiilor pe care le reprezintă.

I-am întrebat de ce nu au o abordare sănătoasă, prin care să coopteze un specialist și să îl lase să își facă treaba și de fiecare dată mi s-a spus că nu au buget pentru a plăti un psiholog. Să nu vă imaginați că acesta este motivul real, credeți-mă, remunerația unui psiholog nu depășeăte comisionul acordat impresarului pentru cel mai slab jucător adus în club, pentru un sezon. Preferă să facă chestii de suprafață, să își facă imagine, fără a construi în profunzime. Dacă aveți îndoieli, urmăriți rezultatele echipelor românești în Cupele Europene sau involuția echipelor naționale din ultima perioadă și veți înțelege cum se procedează în România.

Andreas Hniatiuc & Rareș Ilie

Credit imagine: Eurosport

În același timp, ca să fim onești, această situație este generată și de lipsa de aplecare și de interes a psihologilor către sportul de performanță. Mulți dintre cei care își oferă serviciile sub pretextul specializării în psihologia sportului tratează sportivul ca pe un pacient din cabinet, fără a avea cunoștințe de specilaitate și, și mai grav, fără a fi preocupați cu adevărat de sport. Majoritatea adoptă abordarea de cabinet, din fotoliu, fără a urmări o competiție sportivă, la televizor sau pe viu, fără a intra într-o sală de sport sau a merge pe un stadion, iar aceste aspecte cântăresc enorm în relația cu sportivii de performanță. Și nu în ultimul rând, psihologia în sport este slab reprezentată pentru că cei care ar trebui să formeze specialiști, instituțiile de învățământ acreditate, ignoră cu desăvârșire importanța psihologiei sportive. În 2022 psihologia sportului în România are o încadrare ambiguă, este aruncată la periferia spectrului specializărilor în domeniu, iar acest aspect evident afectează și gradul de interes și competență al celor care aleg să urmeze o specializare în psihologia sportului.

Îl cunoști forte bine pe Rareș. Poate să devină un lider al echipei naționale a României?

De vreo 20 de ani, echipa națională a tot avut lideri, dar din păcate aceștia nu au avut și o influență pozitivă asupra colectivului. De asemenea, în ciuda valorii lor individuale incontestabile, echipa națională nu a avut rezultate. De 24 de ani ratăm calificările la mondiale, iar la europene am avut prezențe sporadice și evoluții lamentabile. Din punctul meu de vedere, un lider trebuie să ridice grupul, să crească în jurul său echipa, să inspire, să trezească încredere în rândul coechipierilor prin conduita și mentalitatea sa. Cam asta a lipsit în ultima vreme echipei naționale.

Rareș are toate calitățile pentru a deveni lider, dar pentru a ridica nivelul generației din care face parte trebuie să facă două lucruri: să își însușească principiile fotbalului din Franța, unde trebuie să joace meci de meci și să dobândească o mentalitate de luptător, tradusă prin determinarea la cel mai înalt nivel, implicare, respect și încredere. Spre deosebire de naționala României, majoritatea echipelor naționale au avut sau au un ilder autentic care a ridicat nivelul echipei din care face parte. Gândiți-vă la ce înseamnnă Zlatan pentru Suedia, Cristiano pentru Portugalia, Lewandowski pentru Polonia, Salah pentru Egipt, Mane pentru Senegal, Haaland pentru Norvegia, De Bruyne sau Hazard pentru Belgia, Bale pentru Țara Galilor și tot așa. România nu a mai dat un fotbalist de talie mondială care să ridice nivelul echipei naționale din care face parte de foarte mult timp. De un astfel de lider are nevoie naționala României, nu de unul validat de cota de piață sau de articolele din presă, iar Rareș poate crește și poate ajunge la nivelul acesta.

Cine e Andreas Hniatiuc, psihologul care a fost alături de CSM București când fetele au câștigat Liga Campionilor

Andreas Hniatiuc este psiholog sportiv și lucrează în permanență pentru a vedea dincolo de limitele de moment ale sportivului și să îl determine pe acesta înfrunte orice provocare, în scopul îmbunătățirii continue. A consiliat psihologic peste 700 de sportivi și a participat la peste 1000 de competiții sportive și 30 cantonamente. A fost prezent, printre altele, la succesul CSM București din Liga Națională, 2015, 2016, dar și la victoria uimitoare din Liga Campionilor la ediția 2015-2016.

Alte proiecte de răsunet: