Pedro, spaniolul care îi bate pe Messi și Cristiano Ronaldo la trofee

Chiar dacă, în istoria sa, fotbalul a fost marcat de mari jucători care au definit și au influențat decisiv acest sport în memoria microbiștilor, cel mai important rămâne faptul că fotbalul este în continuare descris prin noțiunea de echipă. Fotbalul poate fi spectaculos și datorită unu tot unitar care se formează prin cumularea abilităților celor care îl practică și de energiile milioanelor de fani care se strâng în jurul echipelor.

Cu siguranță, atunci când ne gândim la o competiție anume, există în mintea fiecăruia un jucător care a rămas imprimat în memorie. Atunci când răsună imnul UEFA Champions League, nu te poți gândi la nimeni altul decât marcatorul all-time al competiției, Cristiano Ronaldo, sau dacă anul 2012 ar fi de marcat printr-un reper fotbalistic, bineînțeles, cel mai ușor îți zboară gândul la anul legendar în care Lionel Messi a înscris 91 de goluri, record absolut, redefinind standardele moderne.

Cu toate acestea, nu succesul individual este cel care primează pentru jucătorii de fotbal. Nu încape îndoială că este o senzație unică să fii declarat cel mai bun fotbalist al anului sau să câștigi titlul de cel mai bun marcator, dar împlinirea unui fotbalist apare atunci când ține în brațe cele mai mari trofee colective, alături de colegii săi. Jucători imenși precum Zlatan Ibrahimovic, Ronaldo Nazario sau portarul italian, Buffon, au luptat o carieră întreagă pentru a se impune în cea mai importantă competiție europeană inter-cluburi, dar nu au avut succes, iar asta va reprezenta o rană interioară deschisă pentru tot restul vieții, indiferent de ce au reprezentat ei ca individualități. Înaintea Cupei Mondiale din 2022, Messi a spus că ar înlocui oricând toate Baloanele de Aur de la acea vreme cu marele triumf la un turneu final. Și, poate că este normal: cea mai mare bucurie pe care o poți aduce unor suporteri este să performezi cu echipa lor preferată, iar în urma acestor succese să vină și premiile individuale.

Prin contribuțiile lor imense, și-au împins cluburile și naționalele spre marile performanțe, dar toți acești jucători imenși care s-au făcut remarcați de-a lungul carierelor au fost întotdeauna susținuți în spate de alți zece jucători și au avut lângă ei nume importante pe care lumina reflectoarelor nu a strălucit la fel de intens.

Într-o epocă a fotbalului, în care, pe prima treaptă s-au aflat constant cei doi giganți, Messi și Ronaldo, nefiind nimeni care măcar să se apropie de supremația lor, planeta s-a împărțit în două în jurul acestor două super-staruri care au doborât sute de recorduri și au schimbat total geografia fotbalului.

Messi a reușit până la urmă, în iarna anului 2022, în Qatar să își îndeplinească visul pe care îl împărtășea cu alte milioane de argentinieni și a câștigat Cupa Mondială, așteptată din 1986, de la "mâna lui Dumnezeu". Portughezul Cristiano Ronaldo încă visează la momentul în care naționala sa va fi cea mai bună din lume și la cum pare că evoluează acum, probabil își va mai conduce țara încă o dată spre acest obiectiv în 2026.

Totuși, pe această scenă în care lumina a fost acaparată de cei doi, un alt fotbalist a reușit să îi depășească la un capitol ce privește performanțele colective, fie ele cu naționala sau echipa de club.

Este vorba despre spaniolul Pedro. Fotbalistul care a strâns peste 200 de meciuri în tricoul Barcelonei, în perioada în care extratereștrii făceau legea în Europa a reprezentat o piesă foarte importantă în angrenajul catalanilor, pe vremea acelui Tiki-Taka, chiar dacă nu a strălucit și nu a ieșit niciodată prea mult în evidență.

Pedro este singurul fotbalist de până acum, care a reușit să se impună în toate cele șase competiții internaționale: Champions League, Europa League, Supercupa Europei, Campionatul Mondial al Cluburilor, Campionatul European și Cupa Mondială, un record absolut care conține trofee ce îl fac foarte greu de depășit. Practic, până la apariția Conference League, dacă poate fi alăturată celorlalte trofee, se putea spune despre Pedro că "a terminat fotbalul".

Într-o vreme în care Barcelona câștiga Liga Campionilor de trei ori, în decurs de șapte ani, Pedro a fost mereu acolo când i s-a cerut și a reușit să înscrie peste 50 de goluri, fără dubii, cel mai important fiind cel din finala UCL din 2011 de pe Wembley, câștigată cu scorul de 3-1 în fața lui Manchester United, când a deschis scorul. Aceste succese în competiția supremă europeană au fost încununate de fiecare dată în tricoul "blaugrana" de o victorie și în Supercupa Europei, spaniolul bifând și acolo două reușite, una în fața lui Mircea Lucescu, în 2009 și una în finala din 2015 în fața celor de la Sevilla, în una din cele mai spectaculoase finale, scor 5-4. Acesta a fost ultimul meci internațional al lui Pedro în blaugrana și nu a mai apucat să se bucure de al treilea succes în Campionatul Mondial al Cluburilor, rămânând în palmares doar cu cele cucerite în 2010 (înscriind câte un gol, atât în semifinală, cât și în finală) și 2012. Pe lângă aceste succese internaționale de invidiat, în cei șapte ani petrecuți pe Camp Nou, Pedro a mai bifat în palmares alte treisprezece trofee pe plan intern: cinci Campionate ale Spaniei, trei Cupe ale Regelui și de alte cinci ori, Supercupa Spaniei. De asemenea, Pedro a luat parte la un record istoric scris de Barcelona în 2009, atunci când au reușit "Sextuplul", câștigând toate cele 6 trofee puse la bătaie pentru catalani.

Într-o națională în care foarte mulți coechipieri îi erau colegi de la echipa de club, iar stilul de joc tindea tot spre o tactică foarte combinativă, succesul nu s-a lăsat așteptat nici aici pentru Pedro. Internaționalul spaniol a reușit în tricoul "Furiei Roja" să puncteze de 17 ori în cele 65 de selecții, ajutându-și țara să câștige în decursul a doi ani, atât Cupa Mondială din 2010, unde a fost titular în finala cu Olanda, câștigată în prelungiri cu 1-0, cât și EURO 2012 din Polonia și Ucraina, într-o finală cu Italia în care a evoluat doar 31 de minute (victorie cu 4-0 a spaniolilor).

În 2015, Pedro schimbă campionatul și o părăsește pe Barcelona, pentru a începe o nouă provocare la Chelsea, care la acel moment, era campioana en-titre din Anglia. Jose Mourinho alegea să plătească pe el, la acea vreme, 27 de milioane de euro. După două sezoane în tricoul londonezilor, spaniolul devenea campion în Premier League, iar în 2018 își adjudeca și Cupa Angliei. Singurul trofeu internațional care îi lipsea din palmares, dar și cel mai puțin important – Europa League, a ajuns în vitrina internaționalului la finalul sezonului 2018-2019, după o finală londoneză, în compania rivalei de la Arsenal, în care Pedro, din nou, un specialist al finalelor, a înscris golul de 2-0 (scor final, 4-1).

Așa cum pare, numărul șase este un număr norocos pentru actualul jucător al lui Lazio Roma. Pe lângă borna istorică de șase trofee internaționale câștigate și "sextuplul" reușit cu Barcelona, spaniolul deține și recordul unic de a marca într-un singur sezon, în toate cele 6 competiții în care a fost implicat, în 2009, anul calendaristic istoric, atât pentru el, cât și pentru echipa catalană.

La 37 de ani, Pedro evoluează acum în capitala Italiei, din 2020, transferat la AS Roma și după doar un sezon, ajuns la Lazio și se află la finalul unei cariere mari de fotbalist cu care se va putea mândri mulți ani de acum încolo și din care va avea de povestit momente unice, în care a simțit ce înseamnă bucuria unei echipe de a triumfa, sentimentul de a fi decisiv în sărbătorirea unui titlu și sacrificiile pe care le-a făcut pentru a aduce zâmbetul pe buzele fanilor de la echipele la care a evoluat.

Pedro Rodríguez este exemplul perfect al unui fotbalist dedicat echipei, care, deși nu a fost mereu în prim-plan, a atins performanțe remarcabile. Într-o eră dominată de Messi și Ronaldo, Pedro a demonstrat că succesul colectiv, alături de constanță și profesionalism, poate defini măreția unui fotbalist.