Povestea celor de la Famalicao, clubul din nordul Portugaliei care se luptă cu Porto și Benfica

În viața unor cluburi mari și cu o istorie puternic pronunțată în spate, performanța este sinonimă cu obișnuitul, uneori chiar cu obligația. În schimb, misiunea cluburilor mici sau de un nivel mediu este de autodepășire și de evitarea tuturor obstacolelor unui fotbal modern în care banul reprezintă principala armă de luptă în drumul către recunoaștere.

Futebol Clube de Famalicão, sau simplu, Famalicão, este un club care, deși anul acesta sărbătorește optzeci și opt de ani de existență, a fost nevoit să se zbată în mediocritate întreaga sa istorie. Fondat într-o zi liniștită de 21 august de către șase prieteni de pahar din Vila Nova de Famalicão, un orășel din nordul Portugaliei, cu o populație puțin peste 130,000 de mii de locuitori, ”albaștrii și azulii” plecau într-o lungă expediție privind nașterea unei moșteniri ce poate fi transmisă din generație în generație. Partea ironică este că, deși sunt supranumiți ”Azuis e Brancos”, primele culori ale lui Famalicão au fost, de fapt, verde și alb. Un fenomen des întâlnit în istoria cluburilor aflate încă la început de aventură.

Astfel, José Alves Marinho, Floriano Portela, Hildebrando Portela, Luis Pinto, Joaquim Mesquita Jr. și Vergílio Pinto de Azevedo, ultimul având funcția de președinte inaugural al clubului, au organizat numeroase întâlniri ce aveau ca scop principal stabilirea obiectivelor de lungă durată. Una dintre propunerile aduse în primele discuții organizatorice a fost stabilirea unei proprii arene, așadar prima locație a fost aleasă 17 ianuarie 1932 ca fiind Campo da Berberia, iar inaugurarea stadionului a avut loc într-un meci contra celor de la FC Porto.

Și cum lucrurile importante apar odată cu trecerea timpului, dar și prin ambiția de a duce la bun sfârșit proiectele puse în plan, cei șase oameni ce au pus bazele lui Famalicão au reușit să formeze un grup de unsprezece jucători, printre care și Joao Silva, căpitan și în același timp antrenor al clubului, plus fizioterapeuții Aloisio Sampaio, Silverio Miranda și Rodrigo Martinho. Cu temele făcute și verificarea făcută, Famalicão se înscrie în Campionatul Asociației de Fotbal Braga, divizia secundă, începând cu sezonul 1932-33, însă nu primește drept de participare în competiția regională abia din 1934-35, când Famalicão dispută primul meci oficial din istoria clubului, împotriva Vitoriei Guimarães, scor 2-2.

Doar un sezon a fost nevoie ca Famalicão să își asigure promovarea în primul eșalon al Campionatului regional al Bragăi, doi ani mai târziu făcând o schimbare la nivelul echipamentelor de joc, de la echipamentul cu verde și alb la cel cu albastru și alb, pe modelul celor de la FC Porto. După apelul conducerii clubului către presa locală din Braga pentru a atrage cât mai mulți susținători la meciurile de pe teren propriu, Famalicão se bucură de o creștere semnificativă în mediul social al orașului Vila Nova de Famalicão. După o schimbare de ordin administrativ în 1940, odată cu numirea noului președinte, Arlindo Mesquita, soarta clubului Famalicão avea să prindă o turnură cu adevărat importantă în modul de dezvoltare al clubului ce, ulterior, va ajunge la șapte participări în cadrul primei ligi portugheze.

În vara anului 1941, un domn maghiar, pe numele său János Szabó, profesor de gimnastică la bază, devine noul jucător al micuței Famalicão, în concomitent preluând și atribuțiile de antrenor principal, după scurta perioadă petrecută la echipa lusitană Academico, din Porto. Prin urmare, Szabó contribuie la crearea unui lot temeinic de jucători, ce vor reprezenta pista de lansare a echipei din districtul Braga către Campionatul Național, competiție fondată începând cu anul 1934.

Timp de cinci ani s-a dat o luptă aprigă pentru supremația în districtul Braga între Vitória Guimarães și Famalicão, ce ușor-ușor luase inițiativa către promovarea în primul eșalon fotbalistic din Portugalia, în detrimentul echipei capitală a districtului, Sporting Braga. Finalul fericit avea să se înfăptuiască la data de 30 iunie 1946, atunci când Famalicão obținea promovarea în Primeira Liga. În același an, Famalicão ajungea pentru prima dată în istoria sa în semifinalele Cupei Portugaliei, după ce le-a eliminat pe Elvas și Olhanense, urmând să sufere un tratament greu de digerat. O înfrângere cu scorul de 11-0, împotriva gigantului Sporting Lisabona. O lecție pe cât de dură, pe atât de revigorantă din perspectiva așteptărilor realistice la prima participare în ”vârful de lance” al fotbalului lusitan.

Vine startul sezonului 1946/47, iar fanii inimoși ai grupării ”Vila Nova” se pregătesc de debutul de sezon, un deja-vu pe cinste: contra aceleiași rivale din campionatul regional, Vitória Guimarães. În fața a 5,000 de suporteri ”albaștri-azuli”, Famalicão scoate o remiză pe teren propriu contra rivalilor locali, pentru ca etapa următoare să obțină o victorie extraordinară, pe Campo da Constituição, împotriva lui FC Porto, scor 2-1. Cu toate acestea, visul frumos avea să se termine într-un decor pământiu. Famalicão încheia stagiunea din 1946/47 a primei ligi portugheze pe penultimul loc, cu un bilanț de șapte victorii, trei egaluri și 16 înfrângeri, ceea ce a rezultat retrogradarea echipei în eșalonul secund. De aici, decadența. Treizeci și unu de ani trebuia să aștepte Famalicão pentru încă o astfel de sincopă la nivelul primei ligi portugheze.

La anul revenirii în liga secundă, Divizia de Nord, Famalicão câștigă Cupa Districtului Braga, performanță precedată de un eveniment special pentru fotbalul din nordul Portugaliei, devenind primul club ce a purtat, pentru prima dată pe tricourile de joc, numărul unu.

În 1952, Famalicão, deși a retrogradat la al treilea nivel al fotbalului portughez, deznodământ iminent în urma plecării lui János Szabó, a pus un puternic accent asupra dezvoltării facilităților clubului și a inaugurat, pe 21 septembrie, Campo dos Bargos, ceea ce se numește astăzi Stadionul Municipal 22 Iunie, ce urmează să treacă începând cu finalul anului 2019 printr-un important proces de renovare, printre detaliile acestui proiect regăsindu-se expansiunea capacității totale a stadionului, de la aproximativ 5,300 de locuri la 7,000 de locuri.

Deși a trebuit să aștepte un deceniu pentru revenirea în al doilea eșalon din Portugalia, sportul în oraș începuse să dea semn de prosperitate. Raporturile financiare ale clubului la momentul respectiv arătau că situația fianciară este una excelentă. Aceasta a dus la convingerea lui János Szabó de a reveni la echipă și de a pregăti, în mod minuțios, revenirea în a doua ligă lusitană.

”Este oficial! Domnul profesor János Szabó revine la echipă și are ca obiectiv revenirea în elita fotbalului portughez”. Un mesaj de primire pe cât de ambițios, pe atât de pripit, având în vedere prăbușirea în sistemul piramidal portughez al micului club din nordul țării. János, dumnealui, își dăduse cuvântul de onoare că va face tot ce îi stă în putere ca Famalicão să revină acolo unde aspiră să rămână mulți ani de aici înainte. Și așa a fost să fie.

La finele sezonului 1962/63, Famalicão se impunea în finala play-off-ului de promovare în Segunda Liga împotriva celor de la Tirsense, scor 4-3 la general în urma unei duble manșe, astfel că echipa revenea în al doilea eșalon. Și acolo avea să rămână, timp de 15 ani.

Conducerea clubului a ales să investească în mod considerabil în transferul unor jucători de calitate superioară celor din lotul de la mijlocul anilor 1970, așa că forțează o lovitură de imagine și îl aduc pe Stadionul Municipal pe Mario Imbelloni, fost jucător al celor de la Nice, Real Madrid, Sporting Braga și Sporting, totodată și antrenor al ultimelor două cluburi, câștigând o Cupă a Portugaliei alături de Sporting Lisabona. Impactul imediat își face simțită prezența, iar sub comanda sa, Famalicão revine în primul eșalon portughez la finalul stagiunii 1977-78.

În cele din urmă, sezonul 1978-79 s-a dovedit a fi doar o simplă sincopă pentru echipa proaspăt revneită la cel mai înalt nivel al ”futebolului” din Peninsulă, însă discrepanța dintre Famalicão și restul echipelor este evidentă. ”Albaștrii-azulii” încheiau această a doua aventură pe locul 13, având nouă victorii, șase egaluri și 15 înfrângeri, terminând la egalitate de puncte cu Beira-Mar, prima echipă aflată deasupra liniei retrogradării, însă cea din urmă echipă a profitat de golaverajul superior, astfel că Famalicão era obligată să se întoarcă în Segunda, unde rămâne timp de un deceniu.

După ani în care Famalicão fusese sinonimă cu clasările la jumătatea clasamentul la nivelul ligii a doua portugheze, sezonul 1989/90 le aduce celor din Vila Nova de Famalicão un cadou potrivnic. Echipa promova în Primeira Liga, însă de această dată, expediția avea să dureze patru sezoane consecutive.

14, 14, 14. De trei ori 14. Acestea sunt clasările consecutive ale celor de la Famalicão în primul eșalon lusitan, înainte ca, la finalul stagiunii 1993-94, să încheie pe penultimul loc, cu doar șapte victorii, opt egaluri și 19 înfrângeri. După ”jonglări” cu retrogradările, respectiv promovările între ligile a doua și a treia, lui Famalicão nu i-a rămas decât să se bucure de un sfert de finală în Cupa Portugaliei, împotriva lui Sporting Lisabona, ce a adus pe Stadionul Jose Alvalade 3,000 de suporteri locali în 2014-15. Patru ani mai târziu, Famalicão se clasează pe locul al doilea în LigaPro și promovează matematic în prima ligă, după o pauză de 25 de ani.

Odată cu promovarea echipei în primul eșalon, conducerea are în plan expansiunea capacității stadionului la 7,000 de locuri, urmând a fi eliminată pista de atletism a stadionului, iar noua infrastructură a arenei Municipal 22 Iunie va include o nouă clădire cu trei etaje, vestiare, sală de presă, zonă administrativă și alte valențe. Cu costuri ce se ridică la opt milioane de euro, stadionul va putea intra în planurile pentru extinderea capacității chiar și la 10,000 de locuri.

La începutul sezonului 2018/19, grupul Quantic Pacific Group, ce deține 33% din acțiunile clubului Atletico Madrid, a achiziționat pachetul majoritar de 51%, în luna septembrie a acestui an procentul de acțiuni al companiei ajungând la 85%. De altfel, compania este controlată de magnatul israelian Idan Ofer, cu o avere estimată la 4,8 miliarde de dolari.

Printre oamenii cu o influență importantă asupra construirii noii echipe pentru actualul sezon din Primeira Liga este impresarul Jorge Mendes, ce a adus la clubul din nordul Bragăi o parte din jucătorii veniți după promovarea echipei în primul eșalon din Portugalia.

Cu un start de campanie fabulos, înregistrând patru victorii și cinci rezultate de egalitate în primele cinci etape ale sezonului, Famalicão este actualu lider al clasamentului din Portugalia, urmată de Benfica Lisabona. Însă cel mai important test al revelației noului sezon va fi abia peste două săptămâni, împotriva celor de la Sporting, pe Jose Alvalade.

Pentru Famalicão, acesta reprezenta primul test cu adevărat important la revenirea pe prima scenă, iar cum un club mic trebuie să dea din coate pentru obținerea unui rezultat de bun augur, salvarea avea să vină din partea domnului Coates, din tabăra adversă. În minutul 25, Luciano Vietto, jucător venit pe Jose Alvalade în această vară, deschide scorul pentru Sporting, pentru ca Famalicão să egaleze la zece minute după startul părții secunde prin Ruben Lameiras, jucător înlocuit în minutul 78 cu Diogo Goncalves, care avea să iasă la rampă, în mod decisiv pentru Famalicão. În minutul 89, jucătorul împrumutat de la Benfica Lisabona trimite o minge în zona careului de șase metri, iar Sebastian Coates, jucătorul celor de la Sporting, trimite mingea în proprie poartă și astfel Famalicão obține prima mare victorie la revenirea în primul eșalon fotbalistic al Portugaliei. La doar câteva zile distanță, Famalicão reușea încă o victorie importantă, scor 3-1 contra celor de la Belenenses. Aflată în fața granzilor FC Porto și Benfica Lisabona, Famalicão va disputa următorul meci important pe 27 octombrie, chiar împotriva celor de la Porto.

În urma acestui start fulminant de sezon, zeci de întrebări stau pe buzele celor ce sunt familiari cu startul "albaștri-azurilor". Oare care va fi deznodământul acestei aventuri? Momentan, este greu de pronosticat această ipoteză, însă un lucru este cert: orașul Vila Nova de Famalicão a devenit, din nou, fericit din punct de vedere sportiv, iar următoarele 27 de etape vor reprezenta prilejul potrivit pentru fanii locali de a se bucura de aerul fotbalistic și de bucuria sportului ce aduce atâta bucurie în sufletele cetățenilor. Sempre en frente, Famalicão!