Povești de campioni. Cristi Chivu, de la promisiunea făcută tatălui său aflat pe patul de moarte, la căpitanul lui Ajax

Cristi Chivu a fost, este și va i unul dintre cei mai importanți oameni din fotbalul românesc. Potențialul său uriaș s-a văzut încă din perioada când era copil la Reșița și ascensiunea a fost fulminantă. Chivu și-a construit o carieră bazată pe seriozitate, valoare și respect pentru sport, iar fotbalul l-a răsplătit de fiecare dată.

Inter Milano, echipa lui Cristi Chivu, pregătește disputa cu Liverpool din Champions League (SNTV)

Sursa video: SNTV

Articol scris de Florin Caramavrov

Cristian Chivu (45 de ani), acum antrenor la Inter Milano, a fost unul dintre copiii minune ai fotbalului românesc. A debutat la 16 ani și jumătate în Liga 1 din România, în tricoul echipei CSM Reșița, din orașul natal. La nici 18 ani, a fost luat de Universitatea Craiova și, după un singur sezon, s-a transferat la Ajax Amsterdam, unde a devenit căpitanul echipei și a câștigat campionatul, Cupa și Supercupa Olandei. După patru ani în tricoul "lăncierilor", a ajuns în Serie A, la Roma, unde a stat tot patru ani și unde a cucerit Cupa Italiei. În 2007, s-a transferat la Inter Milano, echipă cu care a cunoscut adevărata glorie: titlul în 2008, 2009 și 2010, Cupa Italiei în 2010 și Champions League, tot în 2010!

Pentru naționala României a jucat în 75 de meciuri, a înscris trei goluri și a fost o bună perioadă căpitanul tricolorilor.

Serie A Enilive

Veste uriașă pentru Chivu înaintea partidei de titlu cu Parma! Starul care a revenit la antrenamente

30/04/2026 la 12:50

Chivu s-a retras în 2011, la 33 de ani și jumătate. După accidentarea la cap suferită în 2010, când a fost la un pas de moarte, el și-a rupt apoi fașa plantară, un ligament gros ce unește călcâiul de degete, susține bolta piciorului și absoarbe șocurile (sursa – Wikipedia), o zonă puțin vascularizată, care nu se poate reface nici prin intervenții chirurgicale. Cristi a suferit patru operații, dar soluția a fost un transplant de fașă plantară de la un cadavru!

Ajunsese să nu mai poată merge cum trebuie, pentru că avea dureri mari. După transplant, a revenit aproape de normal în viața de zi cu zi, dar n-a mai putut juca fotbal: "Spre bucuria mea, reușesc să fac și activitate sportivă, la un nivel mai scăzut, dar mă bucur că pot să merg, pentru că la mine problema era că nu mai puteam să merg fără durere. Între timp, am alergat și un semimaraton pe ciment. Mi s-a spus inițial că n-o să mai pot să practic niciun sport în afara schiului, pentru că aici, având piciorul în clăpari, e mult mai protejat, nu e contact direct cu solul. Dar iată că reușesc să fac foarte multe lucruri, să mă mențin cât de cât în activitate și să mă mișc", și-a început Cristi Chivu povestea la ediția 2024 a Sports Business Academy.

Cristi Chivu a fost om de bază în echipa Interului care a câștigat Champions League în 2010, iar în semifinală a trecut de Barcelona lui Messi

Credit imagine: Getty Images

A debutat în Liga 1 la 16 ani și 10 luni

Primii pași au fost la Reșița, unde s-a născut, și-a petrecut copilăria și o parte din adolescență, până la 17 ani. A început fotbalul la 9 ani, iar la 14 ani trecuse deja la un club profesionist, CSM Reșița, care activa atunci în Liga a doua: "Am reușit destul de repede să debutez, la 15 ani și un pic, iar la 16 ani și 10 luni, odată cu promovarea echipei, am debutat în Liga a întâi. În doi ani, unul la Reșița, unul la Craiova, am jucat vreo 50 și ceva de meciuri în prima divizie din România, după care am plecat și nu m-am mai întors decât la jocurile echipei naționale".

A fost foarte activ de mic. A încercat înot, schi fond, karate, care i-au dezvoltat, așa cum singur spune, "o anumită capacitate coordinativă, anumite instincte pe care ulterior le-am dezvoltat mai mult. Și în casă mă jucam cu mingea, îmi dădeam de lucru mai tot timpul. Dar nu-mi plăcea să stau acasă, îmi plăcea să ies cu prietenii în spatele blocului să jucăm fotbal sau să facem alte năzbâtii".

La 14 ani, a întâmpinat primul hop. A făcut varicelă, a stat închis în casă vreo două săptămâni, i-a plăcut faptul că nu mai avea un program strict și că făcea doar ce voia. Așa că s-a retras vreo două luni, până când dragostea față de sport a învins și a revenit la antrenamente și alături de prietenii de joacă.

Pasiunea asta de a face parte dintr-un colectiv avea niște reguli, o disciplină care ulterior m-a dezvoltat ca om", explică eroul nostru, care pune lucrurile la punct din start în ceea ce privește personalitatea lui foarte puternică: "Să fie clar, pe mine nu m-a obligat nimeni să fac ceva anume în viață în ceea ce privește pasiunile mele și activitatea mea sportivă sau nesportivă. Tot ce am făcut am făcut din pasiune, din dragoste. Am avut parte de părinți care mi-au insuflat aceste lucruri".

Dar educația pe care a primit-o a fost una spartană, cu reguli destul de rigide.

Chivu a început fotbalul la Reșița, sursa foto - resita.ro

Credit imagine: From Official Website

Nota 7 nu era acceptată de părinți

Părinții i-au condiționat continuarea carierei din fotbal cu note bune la învățătură, iar când a avut acea scurtă perioadă de repaus, i-au spus clar: "Ok, nu mai mergi la fotbal, dar vrem premiul întâi la școală, note foarte bune". "Atât timp cât mergeam la fotbal, mai închideau un ochi. Adică o notă de 8 era ok, 7 deja nu era acceptată în casă, și atunci a trebuit să le fac pe amândouă. Am mers la școală, am terminat liceul și mi-am dat BAC-ul când jucam în Liga 1", rememorează Cristi.

Dar ce l-a motivat în adolescență? Cum a reușit să treacă peste problemele inerente vârstei? "Mi-am propus să joc pentru naționala României. Așa am pornit. La un moment dat, ajungând în Divizia A și parcurgând etapele de la naționalele Under 15, 16, 17, 18, 19 și 20, toate naționalele la nivel de juniori, am fost motivat tot timpul să joc pentru echipa națională".

Erau anii 90, perioada Generației de aur, după Campionatele Mondiale din 1990 și 1994, plus Europenele din 1996, pe care Cristi le-a urmărit cu sufletul la gură. La Mondialul din 1998, ultimul la care s-a calificat România, era titular în Divizia A, totuși prea tânăr ca să fie convocat, la 18 ani neîmpliniți.

"Am învățat să-mi stabilesc niște obiective de scurtă și medie durată și să fac tot posibilul să le îndeplinesc. Mi-a reușit, pentru că am fost motivat, pentru că am avut ambiția de a face lucrurile bine sau de a duce în cât mai scurt timp la bun sfârșit obiectivele pe care le aveam"

Promisiunea făcută tatălui aflat pe patul de moarte

Când avea 17 ani și câteva luni, i-a murit tatăl: "Moartea lui a fost pentru mine o motivație în plus și o responsabilitate în plus, care m-au maturizat foarte mult. Maturizându-mă devreme și apoi plecând într-un alt oraș, la Craiova, învățând să trăiesc singur, am învățat să mă descurc singur și am avut ca principală motivație promisiunea pe care i-am făcut-o tatălui meu pe patul de moarte, aceea că voi avea grijă de familie, să nu-și facă griji, pentru că voi fi un om responsabil, un cap de familie care să-l înlocuiască, exact cum ar fi rămas el acolo".

Cristi recunoaște că în toți anii aceia în care a trecut de la Reșița la Craiova și apoi la Ajax i-a lipsit foarte mult tatăl lui: "Probabil mi-au lipsit discuțiile pe care le-aș fi avut cu el, fiind un om de fotbal, un antrenor, dar am învățat să-mi fac singur autocritica, am învățat să mă descurc singur, să nu mă mulțumesc niciodată cu lucrurile pe care le aveam, să-mi doresc tot timpul mai mult".

Luând viața pe cont propriu, fără niciun ajutor, Cristi a și greșit uneori, dar ce om n-a greșit în viața lui? Acum e conștient de erorile pe care le-a făcut: "Face parte din bagajul de maturizare a unui om. Am învățat din greșeli, poate în anumite momente aș fi fost îndrumat altfel, poate mi s-ar fi explicat altfel unele situații, dar până la urmă am reușit să mă descurc singur. Eram foarte încăpățânat și foarte responsabil, n-am cerut ajutor nimănui niciodată. Probabil că de aceea mi se și reproșează foarte multe lucruri, că n-am mai păstrat legătura cu foști antrenori, dar am încercat să răzbat singur prin viață, să o iau în piept, să dau cu capul de foarte mulți pereți și rahaturile care mi s-au întâmplat să le iau în piept, câteodată chiar și în mână și să le mănânc pentru că mi le-am asumat, erau ale mele. N-am fost atent, am greșit de foarte multe ori și asta m-a făcut să văd lucrurile altfel și să reușesc să-mi stabilesc noi obiective, pe care mi le propuneam în anumite momente sau în anumite etape ale vieții".

Cristi Chivu, antrenorul lui Inter.

Credit imagine: Getty Images

"La juniori, n-am fost numai antrenor, ci și tată, mentor"

După cum singur se caracterizează, Cristi a fost un introvertit, s-a încăpățânat să facă totul de unul singur, uneori a eșuat, s-a ridicat apoi și a revenit poate mai puternic și mai înverșunat să reușească. Dar după ce și-a consolidat o familie și și-a petrecut timpul cu soția și copiii lui, a învățat să-și deschidă sufletul.

Iar atunci când a început să antreneze juniorii lui Inter Milano a îndeplinit mai multe roluri: "Aveam o responsabilitate în plus față de copiii pe care-i antrenam. Le-am fost antrenor, mentor, părinte, le-am fost mai mult decât se specifica în cartea mea de muncă, în atribuțiile pe care probabil le are un antrenor, dar cred că e un lucru normal și natural pe care un antrenor la nivel de copii și juniori trebuie să-l facă. În viață, mai ales la juniori, nu e doar despre fotbal, tactică, tehnică și așa mai departe, ci despre anumite valori pe care încerci să le transmiți unor copii care ulterior vor deveni oameni și nu se știe dacă vor reuși să joace la nivel profesionist".

Perioada Ajax

Chivu a vorbit la SBA 2024 și despre trecerea de la Universitatea Craiova la Ajax Amsterdam: "Alegerea a fost simplă, pentru că era vorba de Aiax. Mai venise o echipă din Olanda, Vitesse Arnhem, cu un contract, cu un proiect pe termen lung, în funcție de prestațiile mele în campionatul olandez. S-a nimerit să fiu inspirat și să nu semnez, am zis să mai aștept câteva săptămâni. Între timp, a intervenit Ajax, iar aici nici n-am stat pe gânduri".

Șase luni singur, într-o cameră de hotel

N-a avut niciun dubiu, deși era vorba despre o țară nouă. Un tânăr de nici 19 ani singur, într-o altă cultură, într-o altă civilizație, alături de oameni necunoscuți, mai reci, mai distanți. Și a plecat: "Mi-am luat viața în piept. Șase luni singur într-o cameră de hotel. Nu-i ușor printre străini, într-o țară care nu e foarte prietenoasă, nu e o țară latină, ca să zici că există preocupare din partea altor oameni în a-ți da o mână de ajutor. În Olanda, e fiecare pe cont propriu. Ulterior, s-au dovedit foarte amabili, foarte prietenoși. A contat felul meu de a fi, respectul pe care l-am oferit tot timpul și încercarea mea de a mă adapta cât mai repede, le-am învățat și limba, le-am câștigat la rândul meu respectul și am fost foarte apreciat".

În timpul liber, era mult mai greu decât la antrenamente. Colegii de echipă aveau viața lor, fiecare cu programul lui, unii aveau familii. Șase luni a luat cina singur, dar ușor-ușor a reușit să se adapteze și să câștige încrederea și simpatia olandezilor. "Asta o spun și acum, când antrenez, că cel mai greu lucru este să le câștigi lor încrederea, să le câștigi lor respectul. Prin comportament, prin munca pe care o depui, prin felul tău de a fi, prin tot ceea ce oferi. Și cred că am făcut-o destul de bine, probabil și-au dat seama și de faptul că, pe lângă omul care eram și care sunt și acum, aveam și niște calități sportive. Am reușit să mă impun, nu ușor, dar am reușit să mă impun într-un timp destul de scurt".

Cristi Chivu a luat titlul cu Ajax în 2002

Credit imagine: Getty Images

Mai întâi a fost rezervă. Intra destul de puțin, dar se antrena cât putea de bine, trăgea tare la fiecare antrenament. Și într-o zi a apărut oportunitatea: "În preziua unui meci, titularul de pe postul meu și-a rupt mandibula. Au fost nevoiți să mă introducă de la început". Și din momentul acela nu a mai ieșit decât când era suspendat.

Dar n-a fost totul roz. Cristi era tânăr și neliniștit, voia să demonstreze că își merită locul în primul 11, așa că, euforic, a luat destul de ușor câteva cartonașe roșii: "Simțeam că le trădez un pic încrederea. Din punct de vedere motivațional, eram la pământ. La 18-19 ani, exista acea teamă ca antrenorul nu mă va mai folosi, pentru că nu transmiteam consistență și coerență în ceea ce făceam. Dar am avut noroc de un club care mi-a fost alături și care a încercat, dându-și seama că erau niște momente dificile pentru mine, să mă ajute din toate punctele de vedere și să-mi transmită foarte multă încredere".

Odată cu titularizarea la Ajax, au venit și convocările la naționala mare. Debutase deja pe 18 august 1999 într-un amical cu Cipru (2-2) și a mai jucat în niște meciuri de pregătire, dar convocarea pentru Euro 2000 a fost o surpriză. Emeric Ienei l-a plăcut și l-a luat, mai ales că turneul final se juca în Belgia și Olanda.

"Am făcut tot ce mi-a stat în putință să joc cât mai bine la Ajax, să fiu apreciat. Și, spre norocul meu, sau datorită muncii pe care am depus-o și ambiției pe care am avut-o, am reușit să fiu prezent la Campionatul European din 2000".

Iar la Euro Cristi a fost titular în toate cele trei meciuri din grupă și în "sfertul" pierdut cu Italia, marcând un gol în poarta Angliei.

Cum a devenit căpitan la Ajax după o bătaie cu Ibrahimovic

După participarea la acest Campionat European, încrederea lui Cristi Chivu a devenit și mai mare, iar în scurt timp a devenit căpitanul lui Ajax: "Schimbaseră antrenorul. Am avut vreo două-trei zile fără antrenor, în care s-au căutat soluții. În alea două-trei zile, nu știu dacă are vreo legătură, am avut niște conflicte cu anumiti jucători, printre care și Ibrahimovici. Ne-am luat la bătaie pe teren, la un antrenament. A fost numit Koeman antrenor, a venit în vestiar, fără să discute înainte cu mine, a anunțat lotul, echipa, spunând că începând de atunci eu voi fi căpitan. Am aflat ulterior că el avusese o discuție cu cei mai în vârstă, Fred Grim, Aron Winter, Richard Witschge, nimeni nu s-a împotrivit și atunci i-a fost foarte ușor să aleagă. Eu n-am zis nu, pentru că era o alegere care m-a responsabilizat foarte mult și care mi-a dat mult mai multă încredere în mine, în ceea ce fac, în tot ceea ce a urmat ulterior în cariera mea".

Intră în aplicația mobilă a Sports Business Academy și ai acces la studii de caz și materiale teoretice din prima platformă de sports business din România.

Serie A Enilive

Inzaghi a reacționat după scandalul de arbitraj din Serie A! "Mâinile jos de pe Inter! Sunt șocat"

30/04/2026 la 10:37

Serie A Enilive

Cristi Chivu, lăudat de Simone Inzaghi, fostul antrenor de la Inter! "Am știut de la început"

30/04/2026 la 09:41

Promo