Cum poți să devii scouter la unul dintre cele mai bune cluburi din lume? Nu există o rețetă iar norocul are și el un rol important. Este și povestea lui Sandro Orlandelli, un brazilian jovial care a petrecut 10 ani ca scouter al celor de la Arsenal în America de Sud, pentru ca apoi să aibă același rol la Manchester United în Premier League.
Însă povestea lui este aproape imposibil de repetat. În prezent este coordonator tehnic la Red Bull Bragantino în țara sa de origine. "Uneori nu îmi vine să cred că a fost real" spune Orlandelli pentru The Athletic. Iar povestea lui este cu adevărat fascinantă, aproape imposibil de imaginat.

Povestea lui Orlandelli

Fotbal
"Sunt extrem de mândru de echipă" Reacția lui Beckham după primul meci din istoria lui Inter Miami
02/03/2020 LA 09:05
La finalul anului 2001, Orlandelli lucra la juniorii lui Corinthians. Una dintre sarcinile sale era să organizeze conferințe la care să participe școlile satelit ale clubului, să se asigure că toate respectî aceeași "rețetă". La una dintre conferințe a vorbit cu un antrenor care a jucat cândva fotbal profesionist în Europa. Fotbalul englez era slăbiciunea lui Orlandelli. Iar Arsenal echipa preferată după ce a citit despre Herbert Champman, cel care a antrenat-o pe Arsenal între 1925 și 1934, fiind considerat unul dintre marii inovatori din fotbal.
I-a spus acelui antrenor cu care discuta la conferință că visul său este să lucreze la Arsenal într-o zi. Replica l-a dat pe spate: "Antrenorul lor e bun prieten cu mine. Dacă vorbesc cu el și te vrea, ai merge?". Numele acelui antrenor nu a fost dezvăluit de Orlandelli deoarece următoarea parte din poveste nu este una care să-i facă cinste. La 2 zile distanță, antrenorul respectiv i-a spus lui Olandelli că a vorbit cu Arsene Wenger iar că acesta s-ar bucura să-l primească ca intern.
Olandelli a mizat totul pe cuvintele antrenorului. Și-a dat demisia de la slujbă și a împrumutat bani de la prieteni ca să poată zbura la Londra. Când se pregătea să plece, a primit vestea cea mai proastă. Un telefon: "Sandro, ascultă, îmi pare rău dar clubul m-a sunat și mi-a spus că până la urmă nu te pot primi".
Aici ar fi trebuit să se oprească povestea. Însă Orlandelli nu a cedat și a decis să meargă totuși la Londra. A făcut rost de un număr de telefon al bazei de antrenament de la Colney și a avut o conversație cu o recepționistă numită Sheila. Olandelli nu a acceptat vreun refuz.
"Am explicat cine sunt și nu am înțeles deloc replica ei. Engleza mea nu era prea bună pe atunci, știam doar să spun: <<cărțile sunt pe masă>>, ceva tipic pentru un brazilian care vorbește engleză. La final doar am țipat: <<Vin, vin!>> și acolo s-a încheiat conversația. Nu avea idee cine sunt. Probabil credea că e vreun nebun, dar a fost foarte politicoasă" povestește Orlandelli.
Avea doar 100 de lire în buzunar când a ajuns la Londra. Ar fi trebuit să stea la o verișoară, însă aceasta nu i-a răspuns la telefon. A petrecut timpul lângă Piccadilly Circus. Când a venit noaptea, și-a pus cele mai călduroase haine și a stat pe treptele unui magazin. N-a reușit să doarmă vreo clipă.
În dimineața următoare, a mers la Highbury alături de un preot pe nume Paulo Cesar, prietenul unui prieten care știa puțin mai multă egnleză. La stadion nu era niciun birou deschis. Au găsit până la urmă un paznic iar Orlandelli i-a spus lui Paulo Cesar să-i explice paznicului că a venit să-și înceapă perioada ca intern. Li s-a spus să plece de acolo. Dar Orlandelli a insistat: "I-am spus lui Paulo: <<Zi tipului să se uite fix în ochii mei și apoi îi traduci fix ce spun>>.
I-am spus cum am fost păcălit în Brazilia, că am renunțat la tot pentru această călătorie, că voi fi nevoit să mă întorc în Brazilia fără job și fără bani dacă sunt refuzat. I-am spus că am dreptul măcăr să fiu refuzat de către cineva de la club. Paznicul a fost atât de respectuos. Mi-a spus: <<Bine, hai>>. Am mers pe stadion. Era o fotografie cu Chapman. Mi-am făcut o poză lângă aceasta și una lângă o machetă cu Emirates. Paznicul a sunat la baza de antrenament. Mi-au spus că voi vorbi cu cineva personal dacă pot să ajung acolo până la ora 3 după-amiază" a mai spus Orlandelli.
Cei doi nu aveau idee cum să ajungă la baza de antrenament de la Colney cu transportul în comun. Paulo Cesar a vorbit cu un prieten care i-a dus cu mașina în schimbul unor lecții de antrenor al echipei pub-ului. Două ore mai târziu, 3 tipi care nu păreau să aibă nimic în comun unul cu celălalt (și nici nu aveau) stăteau într-o cameră la Colney. "Liam Brady se uita la mine cu suspiciune. Probabil se întreba: <<ce naiba caută tipul ăsta aici?>>". Însă lui Brady și colegilor săi li s-a făcut milă de el. I-au spus că îl păstrează timp de 2 săptămâni și îi vor permite să vadă antrenamentele echipei de junior în timpul săptămâni și echipa de senior în weekend.
Un portughez care făcea parte din staff a ajutat la traducere. Mai târziu în acea zi, Orlandelli era pe teren cu Dom Howe și echipa U19 așezând obstacole, încercând să fie util în orice mod. În a doua săptămână a venit o invitație din partea lui Arsene Wenger să vadă antrenamentul primei echipe. "Arsene a fost atât de binevoitor. Am fost dat pe spate de cât de frumos m-a tratat. Asta m-a liniștit complet. Am petrecut acea săptămână cunoscându-ne mai bine". O conversație cu Wenger i-a rămas în minte. A venit când perioada sa la club se apropia de final, când visul era aproape încheiat. Wenger l-a întrebat dacă știe vreun jucător brazilian care s-ar potrivi stilului de jucător al lui Arsenal. După câteva secunde în care s-a gândit, Orlandelli i-a dat numele unui jucător promițător de la academia lui Sao Paulo. Arsene Wenger nu îl știa în acel moment după nume. Mai târziu, l-a știut toată lumea. Numele dat de Orlandelli era cel al lui Kaka.

Cum a devenit scouter-ul lui Arsenal

La câteva luni distanță, Orlandelli a primit un telefon din partea lui Dick Law, cel care a fost mulți ani omul care negocia transferurile lui Arsenal și care avea legături strânse cu Brazilia. Vicepreședintele clubului, David Dein, îl informase pe Law că se dorește angajarea unui scouter în America de Sud. Iar cei din club și-au adus aminte de brazilianul care a petrecut câteva zile la Colney. Orlandelli a primit slujba mult visată. "Salariul nu era grozav, însă normal că am acceptat. Așa a început totul. Am învățat pe parcurs și mi-am creat conexiuni. Am călătorit în Argentina pentru Steve Rowley (șeful departamentului de scouting) și apoi mă întorceam în Sao Paulo și scriam diferite rapoarte. Engleza mea încă nu era prea bună, așa că dura și 24 de ore să le trimit. Dar mi-am creat propriul stil cu grafice în Excel. Era oportunitatea vieții mele. Nu mulți au parte de așa ceva"
La început i-a fost dificil. Deși avea experiență în pregătirea unor echipe de juniori, nu era obișnuit cu scoutingul. Era o necunoscută și pentru cei de la Arsenal. "Încă nu aveam un nivel prea ridicat de încredere din partea clubului; oamenii nu știau dacă am ochi să observ jucători. Știau că nu sunt o persoană nesinceră, dar cam atât. Era dificil pentru mine să comunic așa că nu puteam să arăt cât știam. Era frustrant și pentru mine, și pentru club".
Punctul de cotitură a venit odată cu transferul lui Kaka la AC Milan. S-a dovedit că acesta chiar era atât de bun pe cât îi spusese Orlandelli lui Arsene Wenger. "Asta mi-a deschis uși. Mi-a dat credibilitate. Oamenii au început să creadă în munca mea". Arsenal nu a reușit să aducă vreun jucător atât de bun precum Kaka în cei 10 ani ai lui Orlandelli la club. Niciunul dintre cei 5 jucători nu a devenit vreun star. Dintre aceștia, doar portarul Emiliano Martinez este în continuare la club. Ceilalți au fost Denilson, Carlos Vela, Wellington Silva și Pedro Botelho. "Dacă vorbim despre talent, sunt foarte mândru de jucătorii aduși. Din punct de vedere tehnic, cu toții erau capabili". Problemele acestora a fost de adaptare. Denilson a admis ulterior că s-a simțit izolat la Londra. Wellington a fost cedat sub formă de împrumut iar acesta nu a funcționat. Botelho a ajuns prea devreme în carieră la o echipă ca Arsenal. "Până la urmă, partea mentală poate fi cel mai mare obstacol".
Orlandelli explică faptul că aducerea unui jucător din America de Sud reprezintă mereu un pariu. Exmplul dat e Wellington, cel care a crescut într-o zonă săracă din Rio de Janeiro și apoi a plecat la Londra. "Nu a putut să conștientizeze cât de mare e oportunitatea. Este vorba de maturitate. Uneori jucătorii o capată la 30 de ani abia, spre finalul carierei. Aceasta e marea provocare când aduci jucători din America de Sud. Jucătorii europeni sunt mai maturi. Este și datorită educației, a familiei, a mediului și așa mai departe. Jucătorii sudamericani vor avea acest obstacol. Piața de transferuri e ca la casino. Devine un joc de noroc". În alte cazuri, lipsa unui model poate să oprească o carieră. "Povestea lui Denilson este una diferită. Era un băiat care și-a pierdut mama când avea 10 ani și a fost crescut de tatăl său. Avea nevoie să simtă mai multă căldură din jur. Nu la club, acolo jucătorii sunt tratați ireproșabil, ci în viața personală. Brazilienii au nevoie să se simtă primiți bine, acceptați. Spațiu personal oferit oamenilor în Europa e ciudat pentru noi. Chiar și o strângere de mână e diferită. Sunt chestii sensibile, dar sunt importante mai ales pentru jucători care nu vin din cultura latină. Nu e surprinzător că jucătorii se adaptează mai bine în Italia sau Spania. Aceste țări sunt mai calde, atât ca spirit, cât și ca vreme. Nu e vorba despre o problemă a culturii britanice. Este vorba despre ajutarea unei persoane dintr-un mediu diferit să se integreze gradual. Este ceva care poate fi realizat"
După ce a plecat de la Arsenal, Orlandelli a devenit director de fotbal la Atletico-PR în prima ligă din Brazilia. A avut un rol similar la Santos, pentru ca apoi să lucreze și la Federația din Brazilia. S-a întors la scouting pentru o perioadă fiind angajat de Manchester United. Nu are vreun nume sonor în palmares. "Uneori oamenilor le poate părea ciudat că nu aduci jucători, dar asta nu înseamnă că nu îi identifici. Mai există și o altă față a scoutingului, iar aceasta este poate chiar mai importantă: să ajuți clubul să evite să transfere un jucător care nu e suficient de bun. Asta se întâmplă adesea, mai ales în Brazilia. Dacă vă uitați la numărul de jucători care sunt recomandați unui club precum Arsenal sau Manchester United... e imposibil să numeri!". Din ianuarie, el a început să lucreze la Braganca Paulista, un oraș din statul Sao Paulo unde acum se implică cei de la Red Bull. A venit rebranduirea iar clubul se îndreaptă acum spre elita fotbalului brazilian, cu Orlandelli la cârmă. Înainte să îzbucnească pandemia de coronavirus, Bragantino urma să joace pentru prima dată în prima ligă din Brazilia din 1998 încoace. Urmează să construiască o nouă bază de antrenament. Orlandelli este responsabil cu ducerea clubului la următorul nivel.

Premier League revine din 17 iunie la Eurosport!

Fotbal
Vela a ieșit triumfător în duelul sezonului din MLS cu Zlatan. Ibra a atacat arbitrajul după meci
25/10/2019 LA 07:31
Serie A
Juventus și Milan au remizat în derby-ul etapei din Seria A! Torinezii, fără victorie după 4 etape
ACUM 5 ORE