Analiză tactică | Cum a câștigat Arteta duelul cu Ancelotti

Arsenal a reușit să obțină cele 3 puncte și să rămână aproape de Manchester United (diferența este de 4 puncte), ocupanta locului 5.

Așa cum ne-a obișnuit deja, Arteta a început partida în modulul 4-2-3-1

care devenea 4-4-2, cu Ozil și Nketiah cei mai avansați oameni, atunci când Everton se afla în posesia „balonului”.

Omologul său a început, la fel, tot în formula sa clasică, 4-4-2, cu desfășurări interesante de efectiv, pe care le vom analiza în rândurile care urmează.

Inițial, „tunarii” au început faza de construcție cu Kolasinac și Bellerin avansați, ceea ce lăsau 4 oameni responsabili cu progresia mingii: Mustafi – David Luiz și, cei 2 pivoți, Ceballos și Xhaka în fața lor. Această dispunere nu a durat foarte mult, deoarece Ceballos și Xhaka erau foarte ușori închiși de către elevii lui Ancelotti.

Richarlison și CL, atacanții, presau la cei 2 fundași centrali, iar în același timp „tăiau” culoarele de pasă către pivoți. Delph și Schneiderlin erau gata să dubleze dacă mingea ajunge cumva la Ceballos sau Xhaka.

Pentru a debloca situația, Arsenal a trecut la un „back 3”.

Xhaka coboară în partea stângă alături de Mustafi și David Luiz, iar Ceballos rămâne unicul pivot. Astfel, Arsenal are acum superioritate numerică (4 vs. 2) și poate demara mai ușor faza de atac.

Alt avantaj care a creat mari probleme pentru Everton și a dus și la marcarea golului de 1-1, a fost spațiul mare de care beneficia Xhaka sau Kolasinac. Superioritatea numerică îi permitea lui Xhaka să primească mingea și să avanseze, moment în care Iwobi trebuia să ia o decizie. Fie presează la elvețian, dar îl lasă liber pe Kolasinac sau într-un duel 1 vs. 1 cu Sidibe (riscant, deoarece se crea spațiu între Sidibe și Mina), fie închide la Kolasinac și îl lasă liber pe Xhaka.

Shneiderlin nu putea presa nici el, pentru că Aubameyang cobora în spațiul intermediar, iar dacă pleca către Xhaka risca să elibere un culoar direct de pasă către gabonez.

Iată cum printr-o mișcare simplă, Arteta a deblocat faza de atac și a creat numeroase probleme pe flancul drept (cum se apără Everton) advers. 43% dintre atacurile „tunarilor” s-au desfășurat pe acea parte.

În momentul în care Arsenal se afla în posesie, după cum am văzut deja, Xhaka cobora în linia fundașilor, iar Kolasinac, mai apoi Saka, urca foarte mult, în timp ce Aubameyang intra în zonă centrală. Pe partea cealaltă, Bellerin înainta și el, dar juca mai degrabă ca „inverted full-back” (mai mult în centru) pentru a suplini într-o oarecare măsură coborârea lui Xhaka, iar Pepe rămânea lipit de tușă.

Pentru că Everton a încercat să fie o echipă scurtă și să se apere avansat, și-a asumat riscul spațiului dintre fundași și portar. Nu a fost o coincidență golul 2 al lui Arsenal, pentru că pericolul fusese semnalat dinainte.

Datorită superiorității numerice, Ceballos poate să primească liber în centrul terenului și de acolo să joace o pasă filtrantă către Aubameyang, care atacă exact la momentul potrivit zona centrală.

O altă modalitate prin care Arsenal a încercat să creeze pericol a fost prin utilizarea lui Pepe. Observăm cum băieții lui Arteta încearcă să îi atragă către partea stângă a terenului pe cei de la Everton, moment în care Xhaka schimbă direcția și îl lasă într-o situație de 1 vs. 1 pe Baines cu Pepe, jucător care caută frecvent astfel de oportunități.

Defensiv, Arsenal a arătat destul de organizată (mai puțin la fazele fixe), cu un Mustafi care este într-o revenire de formă (3 tacklinguri, 2 intercepții, 7 respingeri, 4 dueluri aeriene câștigate). Pentru a nu se expune foarte tare, ținând cont că nici condiția fizică nu le permite, „tunarii” au alternat momentele de presing avansat cu cele în care s-au așezat într-un „medium block”.

Atunci când au presat, cei de la Arsenal nu și-au propus recuperarea imediată a „balonului”, ci mai degrabă forțarea adversarului să greșească sau să iasă cu o minge lungă, necontrolată, din apărare. Vedem cum alergarea jucătorilor este din centru spre lateral, în ideea de a duce mingea în tușă, unde se poate aplica o presiune mai mare, deoarece adversarul este deja limitat de lățimea terenului.

Pentru că și „caramelele” întâmpinau aceeași greutate în construcție (aducerea mingii la nivelul mijlocașilor centrali), Delph se lăsa și el în lateral (sau putea coborî între fundașii centrali) pentru a scăpa de presiunea celor 2 oameni avansați de la Arsenal.

Dacă Arsenal încerca să preseze la Delph, această schimbare putea fi fructificată prin urcarea fundașilor în spațiul creat. Din nefericire pentru Everton, fundașii centrali nu au o distribuție nemaipomenită a „balonului”, iar „tunarii” au fost destul de bine organizați.

După ce reușeau să treacă de prima linie de presiune a oponenților, Everton se așeza într-un 2-4-3-1, cu fundașii laterali Baines (nu apare în imagine) și Sidibe foarte avansați. Delph și Schneiderlin în fața apărării și în linie cu lateralii, iar Sigurdsson, Richarlison și Iwobi în spatele lui CL.

Prin intrarea lui Iwobi în centru, dincolo de faptul că îi permitea lui Sidibe să fie foarte ofensiv, Everton reușea să îl țină ocupat pe Xhaka. Richarlison cobora și el la Ceballos, iar Sigurdsson putea să coboare și să primească liber.

Brazilianul Richarlison a fost principala amenințare ofensivă pentru Leno.

Pentru că Bellerin fie era ocupat cu Baines sau își părăsea poziția naturală pentru a intra în centru, dar și pentru că nu exista un jucător care să îi acopere poziția (precum Xhaka pe partea cealaltă), Everton a încercat lansarea de „baloane” în partea dreaptă a defensivei adverse, unde Richarlison ataca spațiul vacant.

De asemenea, Everton s-a folosit și de centrări, încercând să profite de detenta lui CL. Pentru că Arsenal încerca să fie o echipă scurtă și strângea mult în centru, când mingea se afla pe o parte a terenului, existsa mult spațiu pe partea opusă. Cu toate acestea, „caramelele” nu au putut să profite de acel spațiu deoarece nimeni nu și-a asumat schimbarea rapidă de direcție, iar când acest lucru se realiza prin pase succesive, adversarul avea timp să se așeze.

Partida a fost una mai mult decât intereasntă, cu multe goluri, suspans și răstunări de situație. Deși sunt jos în clasament, prezența și munca noilor antreori se observă cu ochiul liber, iar Arsenal și Everton au progresat mult în ultima perioadă.

Arsenal, beneficiind și de un Aubameyang în zi bună, a meritat victoria în fața unui oponent care a pus multiple probleme și a arătat că, în ciuda victoriei, „tunarii” mai au de tras pentru a redeveni o formație cu pretenții de Champions League.