Analiză tactică: Aston Villa - Liverpool. Schimbările lui Klopp au adus victoria în prelungiri

Nu știu dacă e o senzație generală, dar tabela de marcaj pare că nu-și mai are rostul atunci când joacă Liverpool. Poate să arate orice scor pentru adversar, în orice minut, parcă sentimentul că Liverpool se va impune la final nu dispare.

După ce au fost conduși cu 1-0 până în minutul 87, „cormoranii” au izbutit, din nou, să întoarcă scorul și să mai adauge 3 puncte la ceea ce pare a fi desaga în schimbul căreia vor primi, în sfârșit, trofeul „Premier League”. Spun că din nou au reușit să întoarcă scorul pentru că în ultimele 3 meciuri de campionat, Liverpool a fost condusă cu 1-0, dar a reușit să scoată 7 puncte.

Ceea ce e și mai îmbucurător pentru echipă este că rezultatele au fost întoarse nu ca urmare a unui noroc chior sau a unor greșeli de arbitraj în favoarea acestora (ba din contră ar putea spune unii), ci după un joc colectiv excelent, cu modificări în timp real pentru a se adapta în funcție de jocul adversarului.

Și victoria de sâmbătă este una pe deplin meritată după cum vom arăta în cele ce urmează.

Dean Smith, fără să îl aibă nici măcar pe bancă pe Jack Grealish, vedeta echipei, a aliniat un 4-3-3, ce se transforma, pe măsură ce Liverpool progresa cu mingea, într-un 4-5-1.

Aston Villa, în 4-5-1, cu o linie de 5 mijlocași în fața fundașilor, și cu un om mai avansat (Trezeguet aici), care încerca să îl împiedice pe Lallana, care a jucat mai degrabă ca număr „6” în acest meci, să primească de la fundașii centrali.

Pentru că tot am vorbit de Adam Lallana, englezul a fost singura noutate a lui Klopp față de meciul cu Tottenham.

Singura noutate la nivelul formației, pentru că dacă ne referim la așezare putem remarca, așa cum se observă în captura de mai sus, că Liverpool a alternat 4-3-3-ul clasic, cu un 4-2-3-1, avându-l pe Henderson în linie cu Mane și Salah, în spatele lui „Bobby” Firmino.

Până să deschidă scorul, trupa lui Dean Smith s-a avântat și mai aproape de poarta lui Alisson, însă nu ca să recupereze mingea, ci mai degrabă să forțeze o minge lungă pe care să o câștige apoi prin superioritatea fizică a fundașilor.

Trezeguet la Arnold, McGinn la Wijnaldum, iar Wesley, în timp ce blochează culoarul de pasă către Lallana, îl forțează pe Lovren să paseze la portar, iar pe Alisson să degajeze.

Mingea este într-adevăr câștigată de Mings, dar iată cum 4 jucători de la Liverpool au închis imediat purtătorul de „balon” și reușesc să recupereze, deoarece Nakamba a stat prea mult cu mingea la picior și a putut fi închis de contrapresingul „cormoranilor”.

Așa cum ne-a obișnuit, Liverpool nu se avântă într-o manieră dezlânată către fundașii centrali adverși, ci preferă să aplice un model tot mai popular de presing, presingul orientat către opțiunile de pasă.

Salah (pentru că pe partea sa se află „balonul”) se poziționează între Mings (fundașul central) și Targett (fundașul stânga), putând astfel să-i „controleze” pe amândoi, iar Firmino se așază în fața lui Nakamba, coborât în sprijinul construcției. La fel pe partea cealaltă și Mane, iar Henderson și Wijnaldum gata să acopere spațiile intermediare în caz că apare vreun jucător de la Villa pentru a primi. Efort redus, eficiență maximă.

Pentru că Aston Villa a fost bine organizată și orientată către faza defensivă, „cormoranii” au trebuit să fie inventivi pentru a putea avansa cu mingea în jumătatea adversă. Și au fost.

Cu Robertson ceva mai retras la începutul fazei de construcție decât de obicei și cu Lallana coborât în fața lui Lovren și van Dijk, Liverpool forma un „romb” la mijlocul terenului. Poziția ceva mai retrasă a lui Robertson îl forța pe El-Ghazi să facă pasul în față și să iasă astfel din linia mijlocașilor, ceea ce crea spațiu în spatele său.

Acel spațiu era atacat de Mane, care prin mișcarea sa îl forța pe Guilbert (fundașul dreapta) să iasă din dispozitiv, creându-se astfel următorul spațiu care putea fi atacat de Wijnaldum.

Această construcție pe benzi avea și un mare avantaj în caz că mingea era pierdută: jucătorii de la Liverpool puteau crea superioritate numerică în flanc și să recupereze mingea. 3 vs. 2 în tușă (care deja limitează serios opțiunile adversarului), iar jucătorul de la Villa degajează fără control.

O altă metodă prin care Liverpool crea breșe în sistemul defensiv advers, era tot prin formarea unui „romb” (4 vs. 2 pe zonă centrală), însă de această dată prin coborârea lui Wijnaldum. Firmino cobora și el pentru a-i „strânge” pe cei 2 mijlocași centrali.

Astfel, Lallana avea un culoar de pasă direct către Henderson, liber între linii.

Așa cum arătam și în analiza de aici, o metodă eficientă de a contraataca echipa lui Jurgen Klopp este prin zonele laterale, lăsate libere în dese rânduri de urcările fundașilor laterali, Robertson și Arnold.

Robertson prins avansat, iar mingea este aruncată în spatele său către Trezeguet (jucătorul cu mai multă viteză). Henerson coboară să închidă, iar asta eliberează zona centrală. La această fază fundașii centrali sunt în careul advers, însă principiul rămâne același.

Pentru că principalii jucători ofensivi sunt în zonele laterale, dar și pentru că Aston Villa a avut o prestație defensivă solidă, Liverpool a încercat crearea de situații 1 vs. 1 în zonele laterale și crearea de spații.

Salah strânge în centru pentru a-l apropia pe Targett de Mings, iar Henderson verticalizează în spațiul lăsat liber pentru urcarea lui Arnold.

Mai ales în prima repriză, această abordare a dat cu greu roade. Observăm cum, foarte disciplinat tactic și concentrat, Trezeguet coboară în spațiul creat între fundașul central și fundașul lateral, cel din urmă putându-se concentra doar asupra marcării lui Arnold.

„Cormoranii” au plusat și, prin coborârea lui Firmino, au creat un triunghi în zona laterală, care îl îndepărtează pe Trezeguet (obligat să facă pasul în față către Henderson). Targett din nou se îndepărtează de Mings pentru a presa la Arnold, însă de această dată zona este gata să fie acoperită de Nakamba. Foarte bine din punct de vedere tactic Aston Villa: inteligență, concentrare și anticipare.

Cum însă persistența este deseori răsplătită, Liverpool a și reușit să fie periculoasă prin această abordare.

Un 5 vs. 5 în zona centrală, iar Salah este 1 vs. 1 cu Targett și o primă mare ocazie pentru băieții lui Klopp.

Pentru că e foarte greu să îți păstrezi prospețimea fizică și mentală pentru 90 de minute atât de intense, structura defensivă a celor de la Villa a început să se destrame. Daune provocate, desigur, și de schimbările tactice ale lui Jurgen Klopp, din nou foarte, foarte inspirat.

Prin înlocuirea lui Salah și Wijnaldum, Liverpool a schimbat într-un 4-2-3-1 mai pronunțat, cu Origi punct fix în centru, ceea ce îi oferea libertate totală lui Firmino și, în același timp, îi ținea ocupați pe Mings și Engels.

Coborârea la centrul terenului a lui „Bobby” îl derutează pe Luiz care nu știe pe cine să marcheze. Brazilianul Luiz strânge la Arnold, astfel că Firmino este liber.

Mane coboară între linii, iar Engels nu poate să îl urmeze, deoarece atunci ar lăsa spațiu în spatele său, iar Origi ar putea specula. Așadar, Sadio primește liber și Liverpool are o noua ocazie de a egala.

Înainte de executarea loviturii libere, Mings se strecoară de lângă Henderson și merge în spatele lui van Dijk pentru a-l ține ocupat pe olandez.

În spatele său, Henderson este prins într-un 2 vs. 1, iar Trezeguet atacă nemarcat centrarea excelentă trimisă de McGinn. Schemă lucrată cu siguranță la antrenament.

Arnold face schimb de poziție cu Mane, liber în banda dreaptă pentru că Firmino apare ca om în plus.

Marcaj foarte lejer a jucătorului lui Aston Villa, Sadio Mane are timp și spațiu pentru a-l lansa pe Robertson, care foarte inteligent atacă prin spatele lui El-Ghazi, acesta neputând să fie atent și la traiectoria „balonului”, dar și la cursa adversarului.

Dacă Aston Villa poate marca din faze lucrate la antrenament, sigur poate și Liverpool.

Dezavantajul marcajului om la om, este că poziția jucătorilor care se apără poate fi manipulată. Liverpool creează un spațiu mare pe care Mane îl atacă chiar în jurul „zonei de aur”, iar Firmino formează un scut prin care îi împedică pe cei 2 jucători de la Villa să intervină. Execuție fantastică a lui Mane, iar „cormoranii” pleacă cu 3 puncte meritate.

Chiar și fără Jack Grealish, Aston Villa a fost aproape să obțină un rezultat nesperat. Deși au arătat bine în multe momente de joc, după golul de 1-0, balanța s-a înclinat categoric în favoarea celor de la Liverpool. Raportul șuturilor după minutul 21: 2 șuturi Villa, 23 Liverpool.

Elevii lui Jurgen Klopp nu s-au pierdut cu firea nici de această dată și au mai reușit să întoarcă un rezultat, antrenorul lor având iarăși meritul de a citi perfect jocul și slăbiciunile adversarului.

Deși se vorbea de Liverpool și City că sunt la un alt nivel față de restul echipelor, la momentul ăsta cred că Liverpool are propriul ei nivel. Poate doar programul foarte încărcat care urmează și posibilele accidentări să o scoată din acest ritm impresionant.