Analiză tactică | Jorginho, asul din mâneca lui Frank Lampard.

După o partidă incomodă pe terenului celor de la Bournemouth, a venit și primul derbi din careira lui Arteta ca antrenor. Începutul a fost unul foarte bun, fanii fiind ridicați în picioare de atitudinea și energia jucătorilor, iar meciul curgea în favoarea lui Arsenal grație tacticii gândite de Mikel Arteta și staful său.

Momentul de cotitură a fost intrarea lui Jorginho care a echilibrat partida, iar detaliile au făcut, în cele din urmă, diferența în favoarea echipei lui Frank Lampard.

Explicăm în rândurile care urmează cum a reușit Chelsea să reintre în meci și de ce Arsenal merita mai mult din această partidă.

Arsenal, fără ca Xhaka să fie măcar în lot, a început meciul într-un 4-2-3-1, cu Torreira și Guendouzi în fața apărării.

De partea cealaltă, Chelsea a continuat cu formula încercată de mai multe ori de-a lungul sezonului, 3-4-3, schimbând însă în 4-3-3 după intrarea lui Jorginho, după cum o să vedem puțin mai târziu.

Elevii lui Arteta au început excelent meciul și au sufocat în multe momente construcția „albaștrilor”, care au avut mari dificultăți în a ieși organizat din apărare și a începe un atac pozițional consistent. Guendouzi și Ozil se asigurau că Kante și Kovacic nu participă la faza incipientă de construcție, în timp ce Aubamyeang și Nelson presau la Rudiger și Emerson.

Tomori și Zouma erau lăsați să combine între ei deoarece nici unul nu are un „joc de picior” amenințător.

Observăm cum „tunarii” s-au concentrat pe menținerea superiorității numerice în zona centrală și împingerea „balonului” în tușă, unde este mai ușor de închis adversarul.

Așa cum remarcam și în scurta analiză a primului meci al lui Arteta (o găsiți la mine pe Facebook), Mesut Ozil a devenit dintr-un jucător problemă o piesă instrumentală din arsenalul lui Mikel. Cele mai mari probleme din prima repriză pe care Chelsea le-a întâmpinat au fost cauzate de jucătorul german.

Pentru că Chelsea presa într-un fel de 5-3-2, prin coborârea în propria jumătate a lui Ozil, Arsenal reușa să creeze superioritate. Kovacic este prins acum între Ozil și Maitland-Niles.

Mingea este inițial pasată la MN, Kovacic coboară la fundașul dreapta advers, iar Ozil poate să primească apoi liber. Din cauza acestei mișcări, Tomori era nevoit să își părăsească zona și să urce mult în jumătatea adversă.

După ce și Tomori era depășit, Nelson intra mult în centru pentru a-i face loc lui MN, iar cei 2 creau acum o situație de 2 vs. 1 la Emerson, punând în pericol defenisva și așa nu foarte grozavă a lui Frank Lampard.

Kante face marcaj la Guendouzi, iar Torreira îl trage din zona în care a venit Ozil pe Kovacic. Neamțul coboară, iar Tomori îl urmează din nou.

Cu Tomori plecat din zona fundașilor centrali, Nelson poate ataca spațiul rămas liber, iar Chelsea este din nou descoperită.

Francezul coboară între linii cu Zouma după el, iar apoi atacă spațiul creat în spatele fundașului de la Chelsea. Dacă nu ataca el, Aubameyang sprinta imediat în acel „buzunar” creat inteligent prin mișcarea lui Lacazette.

Nu doar că „tunarii” au deschis scorul, dar și jocul curgea în favoarea acestora. Chelsea nu putea construi și, prin urmare, nici să creeze situații periculoase de a marca. Și aici a intervenit mișcarea foarte inspirată a lui Frank Lampard, antrenor din ce în ce mai des recunoscut pentru abilitatea sa de a se adapta din mers.

Odată cu ieșirea lui Emerson (wing-back) și intrarea lui Jorginho, Chelsea a trecut de la 3-4-3 la 4-3-3, cu Azpi fundaș stânga și Kante cu Kovacic în rol de interi. Această modificare a schimbat fața jocului și a oferit gura de oxigen de care Chelsea avea atâta nevoie.

Avându-l pe Jorginho în fața fundașilor centrali, Kovacic și Kante au putut să urce mai mult în jumătatea lui Arsenal și astfel să creeze mai mult spațiu pe faza de construcție, trăgându-i pe Torreira și Guendouzi după ei. Așa cum se observă și în această imagine, Willian a intrat și el în centru pentru a-l fixa pe Aubameyang, iar după ce mingea ajunge la Rudiger, neamțul are spațiu pentru a urca cu „balonul”, iar faza de construcție progresează.

Înainte de intrarea lui Jorginho, adică în primele 33 de minute, Chelsea a avut 42% posesie. În următoarele 33 de minute după intrarea italianului, posesia a crescut la 67%!

Arsenal a limitat proporțiile acestor modificări schimbându-și sistemul în 4-3-3, pentru a împiedica astfel urcările fundașilor centrali. De remarcat cum Aubameyang s-a sacrificat pentru echipă și a acceptat să treacă în linia celor 3 mijlocași din spatele lui Lacazette, Ozil și Nelson.

De asemenea, pentru că acum Chelsea avea 3 oameni la mijlocul terenului, avea cine să coboare (Jorginho) după Ozil și să îi anuleze astfel impactul asupra jocului.

Tot într-o scurtă analiză pe Facebook, remarcam acum câteva zile problemele de ordin structural pe care le întâmpină „tunarii”, mai ales pe faza de presing. Jucători care se poziționează eronat (și astăzi au existat astfel de momente cu Torreira și Guendouzi) sau spații prea mari între linii. Deocamdată, Mikel Arteta și staful său nu au reușit să rezolve aceste inadvertențe defensive.

O fază asemănătoare cu cea de la golul lui Abraham, petrecută însă cu zeci de minute înainte. O secvență de presing în care cei 2 fundași centrali, Mustafi și Luiz, stau prea în spate și nu sprijină linia de mijloc, dereglând astfel „blocul” echipei.

În ciuda presiunii care a urmat după introducerea lui Jorginho, Chelsea nu a fost prea inspirată în ultima treime și a găsit cu greu drumul către poarta lui Leno. A fost nevoie de o greșeală flagrantă a portarului german pentru ca Chelsea să reintre în meci și pe tabela de marcaj. Menționez asta pentru ca fanii „albaștrilor” să nu se entuziasmeze prea tare după această întoarcere de scor, deoarece încă există lucruri de pus la punct și pe faza ofensivă, nu doar defensivă.

Deși Arsenal nu s-a ales cu nici măcar un punct, lucrurile par să se miște într-o anumită direcție, iar asta nu poate decât să bucure. Problemele sunt mari, așa că soluțiile miracol nu sunt cu putință. Însă Arteta vine cu un suflu diferit de Unai Emery, iar odată cu timpul sunt convins că vor veni și rezultatele.