Campioane uitate: Preston North End, cea dintâi campioană a țării în care fotbalul a luat naștere

Precum o bună parte dintre cluburile de fotbal nu doar din Anglia, ci de pe întreg continentul european, formate în a doua jumătate a secolului XIX, Preston North End a fost constituită inițial ca un club îndepărtat de fenomenul fotbalistic ce avea să prindă mai târziu amploare. În 1862, în orașul Preston, ce actualmente are o populație de peste 120,000 de locuitori, a fost înființat un club de cricket, afiliat școlii locale Wellfield Road, însă stabilirea propriului teren de joc a necesitat o perioadă de timp, întrucât spațiul amenajat de jucători, intitulat ”The Marsh” se afla tocmai la suburbia orașului. Astfel, aceștia au hotărât mutarea locației pentru disputarea partidelor de cricket în Parcul Moor, beneficiind de sprijinul companiei Preston Corporation.

În urma întâlnirilor între membrii echipei Preston North End Cricket Club, George Horwath a fost desemnat președintele clubului în 1863, iar una dintre prioritățile echipei de cricket era integrarea unei secții de fotbal, considerând că fenomenul sportiv, dezvoltat cu precădere în Marea Britanie, va reprezenta viitorul.

Pe parcursul următorilor ani vor apărea și primele probleme financiare, ce vor obliga membrii echipei de cricket să caute resurs de acoperire a datoriilor, lucru ce se va întâmpla cu ajutorul sprijinului Preston Corporation, ce a garantat totodată și o sumă de bani necesară pentru mutarea echipei pe un nou teren, aflat în zona fermei Deepdale. Timp de trei ani, echipa de cricket a celor de la Preston își va disputa partidele amicale doar în prima jumătate a anului, datorită condițiilor meteorologice nefaste, devenite obișnuite pe teritoriul britanic. Însă în 1877, Preston North End înființează o echipă de rugby, ce ar putea genera venitul necesar pentru trecerea către fotbal, sportul devenit, treptat, popular în Marea Britanie. Pentru britanici, sportul era modalitatea ideală de a tinde spre noi barieră, după prima revoluție industrială.

În ciuda înființării clubului de rugby, cei de la Preston au întâmpinat dificultăți în a se ridica la nivelul celorlalte echipe engleze și au decis să își concentreze întreaga atenție asupra fotbalului profesionist, începând cu anul 1878. La data de 5 octombrie a aceluiași an, Preston North End dispută primul meci de fotbal din istoria sa, împotriva echipei aflate în apropierea orașului Bolton, Eagley FC, cei de la Preston fiind învinși cu scorul de 0-1. Datorită faptului că meciul a avut loc pe stadionul Deepdale, actuala arenă a celor de la Preston este recunoscută ca fiind cea mai veche arenă încă dată în folosință din fotbalul englez, urmată de arena celor de la Burnley, Turf Moor.

În mai 1880, în urma unei întâlniri inițiate de către căpitanul lui Preston North End, Harry Carmel, este luată decizia înființării clubului de fotbal Preston North End Football Club. În aceeași întâlnire, William Sudell, membru al echipei de cricket încă de la vârsta de 16 ani, era împuternicit în funcția de președinte al clubului de fotbal proaspăt format, în unanimitate de voturi. Manager al unei fabrici locale, William Sudell a fost omul responsabil pentru succesul celor de la Preston North End în industria fotbalului, după ani în care atât cricket-ul, cât și rugby-ul erau considerate nepotrivite pentru viziunea de viitor, în condițiile în care fotbalul se va dezvolta, în următorii ani, la un nivel ce îl va clasa dreptul cel mai important sport pe pământ englez. La șase ani de la trofeul inaugural de campioană a Angliei, Sudell va fi condamnat la închisoare pentru trei ani pentru sustragerea sumei de 5,000 de lire sterline din salariile jucătorilor din lotul lui Preston, care va încheia sezonul 1893-94 pe un dezamăgitor loc 14. După eliberarea sa, Sudell va emigra în Africa de Sud, unde va deveni reporter sportiv, însă odată cu acest episod negru din istoria lui Preston vor apărea și primele perioade petrecute în ligile inferioare.

Înfrângerea suferită în partida amicală disputată pe 26 martie 1881, împotriva celor de la Blackburn Rovers, scor 0-10, va schimba modul de abordare a managementului pentru viitorul apropiat. Având în plan crearea unei echipe puternice la nivel național, William Sudell solicită dezvoltarea bazei de antrenament de la Deepdale, cu ajutorul Preston Corporation, fiind îmbunătățite facilitățile bazei dar și mărimea acestei. De asemenea, Sudell a dorit să aducă un număr semnificativ de jucători scoțieni în Anglia în detrimentul folosirii jucătorilor din propria academie, așa cum se întâmpla la celelalte cluburi deja formate în fotbalul englez.

În 1884, Preston North End ia parte pentru prima dată în cea mai importantă competiție a fotbalului britanic în acel moment, FA Cup, urmând să primească vizita celor de la Upton Park. După cele 90 de minute de joc, meciul s-a încheiat cu scorul de 1-1, însă cei de la Upton Park au făcut o plângere la Federația Engleză de Fotbal, acuzând Preston North End pentru faptul că aceștia au statut profesionist, cluburile engleze fiind obligate la acel moment să aibă statut exclusiv amator. Astfel, în urma unei anchete efectuate de membrii federației, Preston North End era descalificată, Upton Park primind accesul în runda a cincea a competiției.

Începând cu sezonul 1885-86, Federația Engleză de Fotbal legaliza conceptul de profesionalism în rândul echipelor, iar Preston North End a făcut toate demersurile necesare pentru a căpăta acest statut. În timpul campaniei de FA Cup din stagiunea 1887-88, Preston North End stabilise un record ce rezistă şi astăzi: victorie cu scorul de 26-0 împotriva celor de la Hyde FC.

În ziua premergătoare finalei, cei de la West Brom au cerut să fie fotografiaţi cu trofeul FA Cup, însă preşedintele federaţiei engleze, Francis Marindin a refuzat cererea. La una din fazele importante ale meciului, Marindin a întrerupt partida şi a acordat lovitură liberă pentru West Brom, după ce Preston North End a fost la un pas să marcheze. Echipa din West Midlands avea să-şi adjudece trofeul cu scorul de 2-1.

Pe 8 septembrie 1888, în urmă cu exact 131 de ani era înfiinţată Prima Divizie Engleză de către preşedintele celor de la Aston Villa, domnul William McGregor. Ocupând funcţii de conducere în cadrul cluburilor Bolton, Stoke, West Bromwich şi Preston North End, McGregor sugerase crearea acestui sistem încă din luna martie a aceluiaşi an, cererea fiind aprobată de Federaţia Engleză de Fotbal. Astfel, la startul ediţiei inaugurale au luat parte, alăturându-se echipelor conduse de William McGregor, Accrington, Blackburn, Burnley, Derby County, Everton, Notts County şi Wolverhampton.

După cele 22 de etape disputate, Preston North End se încorona drept campioana inaugurală a Angliei, terminând sezonul neînvinsă, cu 18 victorii şi patru rezultate de egalitate. Conform regulilor din acel moment, având în vedere că nu exista un al doilea eşalon fotbalistic în Albion, un club dintre ultimele patru clasate la finalul sezonului putea fi exclus din campionatul intern doar în eventualitatea în care, la Întrunirea Generală Anuală, cu obligativitatea de a se retrage din campionat, cluburile ar fi depus la federaţie o cerere de înscriere pentru ediţia următoare. Astfel, nicio echipă nu a fost exclusă în primul sezon, însă excepţia a apărut în al doilea sezon, când Stoke, clasată pentru al doilea an consecutiv pe ultima poziţie, nu a depus cererea de înscriere pentru sezonul 1890-91. Aşadar, Stoke a stat pe tuşă un sezon şi a fost reprimită începând cu sezonul 1891-92. În fotbalul din Albion nu avea să existe divizia secundă până în stagiunea 1892-93. Abia din 1920 au fost fondate liga a treia, respectiv liga a patra, punându-se astfel bazele sistemului piramidal intitulat Football League.

În sezonul inaugural 1888-89, Preston North End se încorona drept prima campioană a fotbalului englez, având un bilanț de 18 victorii și patru rezultate de egalitate după 22 de etape. Grație acestui succes, cei de la Preston North End au primit titulatura de ”Vechii Invincibili”. La meciul de debut din campionat, împotriva celor de la Burnley, echipa din Preston a fost susținută de aproximativ 6,000 de fani pe Deepdale, într-un meci la finalul căruia Preston avea să se impună cu scorul de 5-2. Pentru a încorona un sezon perfect, Preston North End își adjudeca și Cupa Angliei, pentru prima dată în istorie, după victoria din ultimul act obținută contra lui Wolverhampton, 3-0. Mai mult decât atât, Preston câștiga această competiție fără să încaseze măcar un gol.

În stagiunea următoare, 1889-90, Preston North End își consolidează, din nou, titlul de campioană a primului eșalon englez, de această dată terminând la doar un punct în fața celor de la Everton. Printre jucătorii ce au adus o contribuție importantă la această scurtă dominație internă s-a numărat și Arthur Wharton. Născut în Ghana, la Accra, Arthur Wharton a fost primul fotbalist din istorie ce a parcurs lungimea unui teren de fotbal de 100 de metri în doar 10 secunde. Se întâmpla în 1886, pe Stamford Bridge, însă cu toate acestea, Arthur Wharton evolua pe postul de portar. De asemenea, Wharton a fost primul fotbalist de culoare ce a evoluat în fotbalul profesionist din Anglia.

Pentru Preston North End, aceste prime două titluri de campioană din Anglia au fost sinonime și cu singurele două performanțe majore la un asemenea nivel, însă chiar și după un parcurs ca acesta, echipa s-a menținut între echipele de top ale primei ligi și în următoarele două stagiuni, când Preston a terminat în postura de vicecampioană în detrimentul lui Everton, respectiv Sunderland. Însă în sezonul 1893-94, situația devine incertă, după plecarea de la echipă a lui William Sudell. Preston are nevoie de o victorie în ultima etapă pentru a supraviețui în primul eșalon, împotriva lui Notts County, cel mai vechi club profesionist din lume. În pofida situației dificile instaurate în peisajul dublei campioane a Angliei, Preston se impune cu scorul de 4-0 și astfel încheie sezonul pe un loc 14 ce fără dar și poate nu-i făcea cinste unei echipe ce își dorea să controleze, în mod categoric, competiția internă.

În cadrul clubului va avea loc o reconstrucție, având în vedere faptul că o parte dintre jucători s-au retras din activitate, iar anumiți jucători rămași în lotul lui Preston se apropie de finalul carierelor. Chiar și cu plata unei poziții acceptabile în campionatul intern, și asta pentru că Preston se va obișnui cu clasările la jumătatea clasamentului, în anumite sezoane chiar și în zona retrogradării, când Preston a încheiat pe locurile 15, respectiv 16 în sezoane consecutive, la finalul secolului XIX. Această reconstrucție ezită să aibă un efect pozitiv imediat, iar Preston North End este retrogradată la finele sezonului 1900-01. Trei ani mai târziu, Preston își va asigura revenirea la nivelul primului eșalon din postura de campioană a ligii secunde, cu 20 de victorii, 10 rezultate de egalitate și patru înfrângeri. La primul sezon după promovare, Preston încheie campionatul pe locul al optulea, ceea ce le dă speranțe tinerilor proaspăt veniți că echipa își poate propune obiective îndrăznețe. În stagiunea 1905-06, Preston North End își adjudecă statutul de vicecampioană a Angliei, fiind la doar patru puncte în fața câștigătoarei, Liverpool și la trei puncte în fața ocupantei ultimului loc de pe podium, Sheffield Wednesday.

Pentru Preston North End, eforia a fost mult prea dominantă pentru a se confrunta cu realitatea. O realitate care, de cele mai multe ori, va trezi sentimente de neputință, ori dezamăgire. În ceea ce privește partea fotbalistică, cei de la Preston se vor confrunta cu fenomenul de interschimbare între cei doi poli. Primul pol, reprezentat de First Division, iar al doilea, de Second Division. Fluctuațiile între cele două eșaloane ale fotbalului englez își vor face simțită prezența până la începutul Primului Război Mondial, când activitatea fotbalistică a fost întreruptă în majoritatea țărilor europene. Sfârșitul războiului o va regăsi pe Preston North End în prima ligă, însă pentru club, Primul Război Mondial a avut un puternic impact negativ, suficient încât să nu se mai gândească la locul acestora în fotbalul englez. Fred Griffiths, John Barbour și William Gerrish erau uciși pe Frontul de Vest, principala locație unde s-au purtat cele mai multe atacuri inițiate de armata germană, Richard Bond a fost luat prizonier de către germani, iar William Luke a fost împușcat în coapsă, incident ce i-a pus capăt carierei de fotbalist.

În anul 1922, Preston North End are un parcurs impresionant în FA Cup, printre victimile sale numărându-se Arsenal, Newcastle și Barnsley, fapt ce a asigurat calificarea în ultimul act al, conform multor microbiști britanici, celei mai frumoase competiții din lume. În finală, Preston o întâlnea pe Huddersfield, una dintre echipele de temut ale perioadei anilor 1920, respectiv 1930, condusă de pe bancă de legendarul antrenor englez Herbert Chapman, situat pe locul al 24-lea în clasamentul celor mai buni antrenori ai tuturor timpurilor, întocmit în acest an de către revista franceză France Football. Cei de la Huddersfield aveau să își adjudece trofeul grație golului marcat din lovitură de la 11 metri de Billy Smith, primul fotbalist englez din istorie ce a reușit să marcheze un gol direct din corner.

Cu toate acestea, finala de FA Cup nu îi va garanta lui Preston North End o clasare în prima jumătate a clasamentului. Două clasări consecutive pe locul al 16-lea, începând cu stagiunea 1921-22 și o clasare pe locul 18 vor fi pozițiile ocupate în prima ligă de Preston până la retrogradarea suferită în sezonul 1924-25, de pe penultima poziție a ierarhiei. În divizia secundă, Preston North End va petrece nouă sezoane consecutive și va începe o nouă reformă la nivel organizatoric prin înlăturarea jucătorilor aflați pe final de carieră sau care au stagnat din punct de vedere al progresului sportiv. Drept urmare, cei de la Preston Noth End își îndreaptă atenția către tinerii jucători ce vor pune umărul la promovarea echipei în primul eșalon, printre care și viitorul mare antrenor al lui Liverpool, Bill Shankly, ajuns pe Deepdale la doar 20 de primăveri, în 1933.

Ziș și făcut. La finele sezonului 1933-34, Preston North End obține promovarea către First Divison, iar reîmprospătarea lotului va avea și rezultate de bun augur. La trei ani de la revenirea în primul eșalon, Preston dă o adevărată lovitură pe piața transferurilor prin transferul lui George Mutch de la Manchester United, în schimbul a 5,000 de lire sterline. În perioada petrecută pe Old Trafford, Mutch a marcat 48 de goluri în 112 partide, iar Preston North va avea numai de beneficiat de pe urma acestei mutări. În 1938, Preston se califică în finala FA Cup, unde va da piept cu Huddersfield. Această finală a fost un eveniment de pomină pentru fotbalul englez, fiind primul meci de fotbal din lume transmis în intregime la televizor, însă în acel moment, doar 10,000 de familii din Anglia dețineau un televizor, așa că lumea a fost obligată să meargă într-un număr cât mai mare la stadion pentru a vedea meciul. În fața a peste 93,000 de spectatori, Preston North End avea să se încoroneze, pentru ultima dată, drept câștigătoarea FA Cup, în urma golului marcat de George Mutch în minutul 119 din lovitură de pedeapsă. Atât pentru Preston, cât și pentru Mutch, acest sezon a fost unul mai mult decât excepțional. Preston va încheia stagiunea 1937-38 a primei ligi engleze pe locul secund, în spatele celor de la Arsenal, în timp ce George Mutch va încheia un an incredibil cu 18 goluri marcate.

Stagiunea următoare o va regăsi pe Preston la jumătatea clasamentului, pe locul 9, însă un eveniment de referință în istoria omenirii va avea loc începând cu data de 1 septembrie 1939, când Adolf Hitler solicită invadarea Poloniei, fiind momentul în care începe al Doilea Război Mondial. Pe 14 septembrie, guvernul britanic a emis un comunicat de presă prin care le acorda echipelor de club engleze să dispute exclusiv meciuri amicale, limita numărului maxim de spectatori ce pot fi prezenți la astfel de partide fiind de doar 8,000. Ulterior, numărul fanilor a fost mărit la 15,000, însă o nouă regulă avea să fie introdusă: distanța dintre două cluburi ce se întâlnesc în meci direct nu trebuie să depășească 80 de kilometri. Într-un final, Federația Engleză de Fotbal a propus înființarea unei competiții de fotbal pentru doar doi ani, fiind disputate 137 de partide pe durata a nouă săptămâni. Ediția inaugurală a fost câștigată de cei de la West Ham United, care au învins Blackburn Rovers cu scorul de 1-0. Următoarea ediție va fi, în schimb, prielnică pentru Preston, care se va impune în ultimul act împotriva lui Newcastle, scor 2-0.

Echipa celor de la Preston va fi destrămată după doi ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Tom Finney, jucător ce încă nu debutase pentru echipa de seniori, fiind cooptat sub comanda generalului Bernard Montgomery în Războiul Deșertului din Africa de Nord, în timp ce Andrew Beattie și Robert Langton au fost trimiși în India. Nu mai puțin de 70 de fotbaliști au fost uciși în război, printre care și Thomas Taylor, fotbalist ce a evoluat în cinci partide pentru Preston North End. Un număr de 55 de fotbaliști din loturile de juniori și seniori ale lui Preston au fost trimiși pe front, o parte dintre fotbaliști renunțând la carierele de jucători pentru munca civilă. De asemenea, arena celor de la Preston, Deepdale, a fost folosită drept locație pentru menținerea prizonierilor capturați în al Doilea Război Mondial, armata britanică plătind o compensație de 250 de lire clubului pentru a disputa meciurile de acasă pe un alt teren.

În sezonul 1946-47, tânărul de doar 24 de ani, Tom Finney, își va face mult așteptatul debut pentru Preston North End, ce va obține două clasări consecutive pe locul al șaptelea, înainte de retrogradarea în eșalonul secund. Revenirea pe prima scenă va fi consemnată după doar două sezoane, însă prestațiile convingătoare ale tânărului Finney au atras atenția celor de la Palermo, ce îi ofereau clubului din Preston o sumă de transfer de 10,000 de lire sterline, iar lui Finney un salariu lunar de 130 de lire, o vilă în centrul orașului Palermo și o mașină. Astfel, jucătorul solicită conducerii lui Preston începerea discuțiilor alături de formația italiană, însă cererea este respinsă, iar Finney va rămâne să evolueze întreaga sa carieră sub culorile alb și albastru.

Sezonul 1952-53 va reprezenta o luptă crâncenă pentru titlul de campioană a Angliei, între Arsenal și Preston North End, de altfel o bătălie ce a fost dusă până în ultima etapă, când Preston a învins-o pe Derby County, echipă retrogradată de pe ultima poziție a clasamentului, în timp ce Arsenal a trecut de Burnley cu scorul de 3-2. Astfel, ”tunarii” aveau câștig de cauză datorită golaverajului superior lui Preston. Nu a fost singurul parcurs onorabil al celor de la Preston North End de la revenirea în primul eșalon, aceștia ajungând în sezonul următor până în finala FA Cup, căzând victimă a celor de la West Bromwich, scor 2-3.

Peste istoria înzestrată a lui Preston North End se va lăsa un nor negru ce va ilustra situația foarte dificilă în care clubul se va regăsi după finala FA Cup din 1964, pierdută de Preston în fața lui West Ham cu scorul de 2-3. În acel moment, Preston North End se afla în Second Division, cu un lot total schimbat față de ultima perioadă importantă din istoria sa, anii 1950, însă la doar un an după ultima finală FA Cup, Preston este retrogradată în al treilea eșalon, cel mai jos nivel atins după 85 de ani de istorie. După o scurtă reîntoarcere în liga secundă, Preston retrogradează sub comanda lui Sir Bobby Charlton, confirmând criza managerială instalată la echipă. De altfel, în decurs de doar 11 ani, Preston North End va avea patru antrenori diferiți, ce nu au reușit să readucă mândria orașului unde suporterii își doreau, înapoi în First Division.

Mai mult decât atât, după patru sezoane consecutive petrecute în liga a treia, Preston retrogradează în ultimul eșalon profesionist al Angliei, Fourth Division, în 1985, acesta fiind punctul de cotitură pentru un club ce cândva avea parte de recunoaștere în fotbalul englez prin luptele purtate până în ultimele etape în prima ligă, dar și prin spectaculoasele finale de FA Cup. În 1995, la un deceniu după retrogradarea în liga a patra, Preston revine în al treilea eșalon. Odată reveniți, conducerea lui Preston anunță numirea pe babca tehnică a lui David Moyes, fost jucător al echipei în perioada 1993-1999. Debutant în această meserie, Moyes are datoria de a o readuce pe Preston în eșalonul secund după 19 ani de pauză, ceea ce se și întâmplă, odată cu finalul stagiunii 1999-00.

În 2002, Moyes o părăsește pe Preston pentru a prelua Everton, unde va petrece 11 sezoane, însă fosta dublă campioană a Angliei va fi o prezență constantă la nivelul eșalonului secund, alternând clasările în prima jumătate cu cele din a doua jumătate. Această serie avea să fie întreruptă în sezonul 2010-11, când Preston North End retrograda în League One, însă doar patru sezoane va dura această sincopă, pentru că Preston se va întoarce în Championship în stagiunea 2014-15.

De atunci, Preston încă evoluează în eșalonul secund, iar actuala ediție pare că prezintă o adevărată cursă lungă pentru clasare pe locurile ce duc în play-off-ul de promovare către Premier League. La momentul actual, Preston, antrenată de Alex Neil, tehnician numit ca principal în vara anului 2017 ocupă poziția a șaptea cu 31 de puncte, iar fanii ”Lillywhites” își permit a spera, din nou, că favoriții lor vor readuce pe Deepdale mireasma fotbalului din cea mai competitivă competiție de pe glob, Premier League.