De la ”vecinii gălăgioși” la un colos în Premier League: 10 ani istorici la Manchester City

Abu Dhabi United Group a fost fondat în vara lui 2008 pentru ca Șeicul Mansour din Emiratele Arabe Unite să poată prelua Manchester City.

Deși a fost acuzat că achiziția sa ar putea reprezenta o publicitate pentru familie regală a Emiratelor Arabe Unite, șeicul a explicat că investiția a fost doar o decizie de afaceri inteligentă: „Ca om de afaceri, îmi dau seama că fotbalul din Premier League este unul dintre cele mai bune produse de entertainment din lume”, a afirmat el.

City a trecut oficial în posesia Abu Dhabi United Group pe 2 septembrie 2008 iar imediat după achiziție, clubul a fost restructurat în toate departamentele, cu scopul clar de a aduce echipa din Manchester în elita cluburilor europene.

Abu Dhabi United Group (ADUG) nu a pierdut timpul: a fost achiziționat Robinho de la Real Madrid pentru o sumă record la acea vreme pentru fotbalul britanic (32,5 milioane de lire) iar academia de la Platt Lane a fost restructurată. De asemenea, au fost demarate planurile pentru investirea a 100 de milioane de lire pentru construirea unei baze de antrenament chiar lângă stadion.

ADUG au susținut și dezvoltarea secțiunii de fotbal feminin. Manchester City Ladies exista până în 2012 doar ca un club afiliat la Manchester City F.C., însă în acel an ADUB a anunțat preluarea clubului feminin care a fost redenumit Manchester City Women’s Football Club, pe care au reușit să îl integreze chiar în prima ligă engleză feminină – FA Women’s Super League.

Dar odată cu venirea fair-play-ului financiar, Șeicul Mansour și-a dat seama că nu poate pur și simplu să pompeze bani în echipă. Nu avea voie să iasă pe minus.

Intră în scenă fostul director financiar de la Barcelona, FerranSoriano, cel care a reușit la clubul catalan să aducă investiții masive, trofee și chiar venituri mai mari. Exact de ce avea nevoie City. Poreclit „panzerul”, Soriano a fost greu de convins de City, el descriind la un moment dat clubul în cartea sa ca fiind unul care „cauzează o inflație majoră” prin „investiții iraționale”. Însă după mai multe întâlniri, Soriano a fost sedus de ambițiile majore ale Șeicului Mansour.

Nu mai e un mister pentru nimeni felul în care Manchester City a evoluat în ultimii 10 ani sub tutela ADUG: patru titluri de campioană, două cupe, prezență constantă în fazele superioare din Champions League.

Printre cele mai importante decizii luate de conducerea lui City la începutul acestei decade a fost demiterea lui Mark Hughes. Fosta glorie a lui Manchester United a plecat de la clubul iar în locul său a venit Roberto Mancini, un italian care câștigase titlul cu Inter. Mancini a preluat echipa în decembrie 2009 și a încheiat în mai 2010 sezonul pe locul cinci, ratând ”la mustață” participarea în Champions League.

Progresul începuse deja, investițiile au continuat iar rezultatele au venit în același ritm – poate lent, dar sigur. În sezonul 2010/2011, cu jucători precum Kompany, Zabaleta, Kolo Toure, Tevez sau Balotelli în lot, Manchester City a câștigat Cupa Angliei, primul trofeu pentru club de la câștigarea Cupei Ligii în 1976. Primele roade ale investițiilor conducerii se vedeau deja. Mai important, poate, clubul și-a asigurat și prezența în grupele Champions League, după ce a depășit Arsenal și s-a clasat pe locul trei în Premier League.

Următorul sezon, 2011/2012, poate fi definit printr-un singur moment. O singură secundă care a decis soarta titlului și a dat cu adevărat startul unor ani de glorie pentru City. Înainte să ajungem acolo însă, scurtă recapitulare.

City a început în forță sezonul cu două victorii mari: a învins Tottenham cu 5-1 pe White Hart Lane dar și pe campioana Manchester United, chiar pe Old Trafford, cu un neverosimil 6-1. Momentul de glorie al lui Balotelli, care a reușit o dublă, avea să vină chiar atunci: italianul și-a ridicat tricoul după ce a marcat iar pe maioul stău stătea scris: ”Why Always Me?” (”De ce mereu eu?”).

Deși această formă extraordinară a început să scadă dreptate pe măsură ce sezonul progresa iar City era la un moment dat la opt puncte în spatele lui United cu doar șase meciuri rămase de jucat, o cădere a diavolilor i-a adus pe ”cetățeni” la același număr de puncte cu o etapă înainte de final.

Manchester City avea nevoie de o victorie cu QPR acasă. Numai că misiunea a devenit una aproape imposibilă după ce oaspeții conduceau pe Etihad în minutul 92. Totul avea să se schimbe, totuși, în acea zi istorică: Dzeko a egalat în al doilea minut de prelungire, iar doar două minute mai târziu, Sergio Aguero înscria pentru a aduce primul titlu pe Etihad după 44 de ani. Reacția comentatorului englez a rămas în istorie: ”Aguerooooooooo…”. Gazetta dello Sport scria a doua zi: ”Poate că Charles va fi regele Angliei într-o zi, dar astăzi regele este Roberto”. Mancini făcuse istorie. Aguero făcuse istorie. City intrase în istorie, în probabil cel mai memorabil moment din istoria Premier League.

Titlul din 2012 a fost catalistul pentru încă trei astfel de reușite dar și o prezență în fazele superioare ale UEFA Champions League. City a făcut totul pentru ca Guardiola să aibă toate condițiile de success pe Etihad și după două titluri consecutive, Guardiola nu poate decât să spere că viitoarea decadă îi va aduce cel mai râvnit trofeu în acest moment pe Etihad: UEFA Champions League.