#DORdeSPORT. Alan Shearer, legenda care s-a întors acasă

În ultima etapă a campionatului englez în 1995, bătălia nu putea fi mai tensionată. Blackburn Rovers era aproape de a face o surpriză istorică. Un titlu în fața lui Manchester United. Blackburn juca la Liverpool, United la West Ham. Alan Shearer avea deja 33 de goluri în contul său în acel sezon, dar un titlu alături de Blackburn reprezinta marele obiectiv. Englezul a făcut ce știe mai bine – a marcat pe Anfield fără probleme. Golul nu a fost suficient pentru o victorie, dar nu a mai contat pentru că Blackburn a devenit campioană în acel sezon.

Investiția de peste 60 de milioane de lire este unul dintre motivele principale ale acelui succes istoric, dar la fel de decisivă a fost și forma uimitoare a lui Alan Shearer, cel care avea să devină cel mai prolific marcator din istoria Premier League.

Deloc surprinzător, Alan Shearer a fost golgheter în acel sezon. Și în următorul. Și în cel de după. A fost o dominație care încă este valabilă și în prezent, una care l-a făcut pe Shearer unul dintre cei mai mari jucători din istoria Angliei, el câștigând și Gheata de Aur la Euro 96.

La Blackburn Shearer va rămâne mereu o loegendă. Simon Garner rămâne golgheterul all time al echipei cu 192 de reușite, dar cele 130 de goluri ale lui Shearer rămân cu siguranță impregnate în memoria colectivă a fanilor.

Multă lume se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă Shearer ar fi ales după Blackburn o altă United, nu Newcastle. Presa britanică a scris de zor la acea vreme că Shearer se îndreaptă spre Old Trafford, așa că a venit ca o mare surpriză când Newcastle l-a prezentat oficial pe englez în vara lui 96.

Întrebările sunt infinite. Cel mai probabil Shearer ar fi avut mai multe medalii de campion în Anglia, poate chiar și de Champions League, dacă mergea la Manchester United, dar Shearer a ales echipa din orașul său natal. A ales cu inima și mai ales, a ales liniștea și fericirea. În fața unei oferte mult mai bogate de la Man United, care includea gloria fotbalului european, un salariu cu siguranță mult mai mare dar și alte oportunități, Shearer a ales să vină acasă, în Newcastle.

Pe St James Park, el a marcat 206 goluri în 404 meciuri, fiind golgheterul all time al echipei, în fața unor legende precum Jackie Milburn, Hughie Gallacher și Peter Beardsley. Shearer este un zeu pe Tyneside – statuia lui domnește în centrul orașului, chiar în fața St. James Park.

Shearer, în ciuda performanțelor sale remarcabile, a rămas mereu un fotbalist modest în afara terenului, departe de titlurile tabloidelor. Până și celebrarea sa la gol tinde în aceeași direcție: mâna ridicată și capul lăsat în jos, ca și cum s-ar feri de privirile celor aflați în extaz din tribune.

Shearer a stat departe de faimă pe cât a putut și nu a îmbrățișat noua cultură a ”celebrității” în fotbal. Totuși, un trendsetter a fost pe teren – a marcat 260 de goluri și este golgheterul all time al Premier League. A ajuns la 150 de reușite în doar 212 meciuri, un alt record personal.

Cu siguranță, pentru mulți este greu de înțeles cum poate un jucător care nu a adus niciun trofeu clubului de suflet să fie un idol printre fani. Shearer a fost aproape, dar Manchester United s-a răzbunat și i-a luat din față titlul de vis cu Newcastle în 1996/1997. Alte două finale încheiate cu înfrângere au năruit speranțele lui Shearer la un trofeu cu Newcastle. Cu siguranță acesta va rămâne mereu marele său regret, dar pentru fani e mai puțin important.

Fanii nu vor uita niciodată că Shearer a ales să vină acasă deși oportunitățile nu erau puține în alte părți. Dar venirea pe Tyneside i-a permis lui Shearer să fie fix fotbalistul care voia, un marcator desăvârșit. Un jucător capabil să finalizeze atacurile echipei, să transforme lovituri libere cu o precizie remarcbile, să obțină penalty-uri, să lovească cu capul. În general, dacă mingea ajungea la Shearer, el găsea o metodă ca ea să ajungă în plasă. Golurile au fost medaliile lui.

Dintre toate, iese în evidență voleul executat la perfecție în mecil cu Everton din 2002. Acuratețea combinată cu puterea au făcut din această execuție una imparabilă.

Mulți consideră că și-a irosit cariera la Newcastle și aderă la narativa că fotbaliștii trebuie să ajungă la echipe mari pentru a-și îndeplini potențialul. Dar câteodată, în fotbal, mai e nevoie și de Alan Shearer. Pentru că dacă obiectivul acestui sport este să bucure ochii privitorilor, să unească suporterii și să distreze lumea, cine ar putea spune vreodată că Alan Shearer nu și-a îndeplinit potențialul?