#DORdeSPORT. David Beckham, „superstarul” care a iubit fotbalul mai mult decât orice

Cariera lui David Beckham se întinde pe 21 de ani și cuprinde 115 meciuri pentru naționala Angliei, șase titluri în Premier League, două Cupe ale Angliei, un titlu în La Liga, două MLS Cup, un titlu în Ligue 1 și un Champions League. Cu toate acestea, dacă vei căuta pe Google numele lui, prima pagină e plină de rezultate fără nicio legătură cu fotbalul: conturi de social media, cărți, fashion și toate cele. Cu excepția Inter Miami, Beckham a devenit cunoscut în întreaga lume pentru cu totul alte motive decât fotbalul.

Dar asta este o mare nedreptate. Beckham e unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria Premier League iar în continuare vom arunca o privire spre cariera lui în Anglia, acolo unde a început totul.

Născut și crescut în suburbia londoneză Leytonstone, Beckham și-a petrecut copilăria jucând fotbal, pentru că asta iubea să facă cel mai mult pe lume. David avea mereu mingea la el și era deseori văzut jucând cu prietenii sau chiar cu tatăl lui, David Edward (Ted) Beckham în Ridgeway Park. De altfel, Ted avea să îi fie și primul antrenor, la primul său club – Ridgeway Rovers.

Ted i-a insuflat tânărului David dragostea pentru fotbal dar mai ales dragostea pentru Manchester United. De altfel, el i-a pus ca nume mijlociu fiului său „Robert” datorită admirației față de marele Bobby Charlton.

Talentul lui Beckham era incontestabil încă de la o vârstă fragedă și după mai multe probe la Leyon Orient și Norwich, Tottenham a reușit să îl atragă iar David a mers la academia clubului londonez.

O zi de naștere a unui puști de 14 ani de obicei se rezumă la tort, timp petrecut cu prietenii și familia și deschiderea de cadouri. Atunci când David Beckham a sărbătorit 14 ani a fost puțin diferit. David și-a petrecut aniversarea într-un costum și în prezența unui dintre cei mai mari antrenori din toate timpurile, Sir Alex Ferguson. Cei doi au luat cina împreună iar Ferguson spera să-l convingă pe Becks să vină pe Old Trafford. N-a fost nevoie de prea multă muncă. David era fan United de când se știe iar posibilitatea de a juca pe Old Trafford nu avea cum să fie refuzată.

Beckham a impresionat rapid și la Manchester United, unde a strălucit la academia clubului și a câștigat alături de diavoli Cupa Angliei la tineret, alături de nume precum Ryan Giggs, Nicky Butt, Paul Scholes, Garry Neville și Phil Neville. Postura, poziționarea, precizia și eleganța cu care juca Beckham au fost imediat remarcat de Sir Alex Ferguson.

După o lună petrecută în liga a treia, împrumutat la Preston North End, unde a avut posibilitatea de a juca titular și unde i-a fost oferită în premieră responsabilitatea loviturilor libere (a marcat atât direct din corner cât și din lovitură liberă), Beckham s-a întors revigorat pe Old Trafford, gata să-și facă debutul pentru Manchester United în Premier League. Becks a pășit pentru a doua oară pe iarba de pe Old Trafford în campionat, după ce cu prima ocazie fusese mascota, într-un egal fără goluri cu Leeds în 1995. A mai jucat patru meciuri, într-un sezon care s-a dovedit a fi dezamăgitor pentru diavoli, care au pierdut titlul în fața surprizei Blackburn Rovers.

După ce Ferguson a renunțat la mai mulți jucători experimentați și a ales să se bazeze pe tineri, Beckham a profitat din plin de ocazie iar echipa a câștigat titlul și Cupa Angliei în următorul sezon, cu David jucând deja un rol important.

În următorul sezon, Becks a marcat unul dintre cele mai memorabile goluri din cariera sa. În primul meci al stagiunii, cu Wimbledon, United se afla destul de confortabil la conducere. Beckham, fără să fie afectat de presiunea tricoului cu nr. 10 pe spate și cu toate încrederea pe care o poate avea un tânăr de 21 de ani, a preluat mingea la mijlocul terenului ș a aruncat o scurtă privire spre poarta adversă. A luat apoi o decizie care i-a schimbat cariera.

Portarul lui Wimbledon, Neil Sullivan, era mult prea avansat iar Beckham era mult prea curajos pentru a nu încerca imposibilul. Fără să ezite, Becks a lansat mingea de la mijlocul terenului iar ea l-a ascultat fără să clipească, a trecut peste Sullivan și direct în poartă. Toată lumea știa acum cine e David Beckham. Titlul a venit din nou pe Old Trafford în acel sezon iar Becks a fost numit cel mai bun tânăr jucător al sezonului.

Laudele au curs în toate ziarele și în lumea fotbalului în general, dar acest lucru nu i-a afectat profesionalismul lui Beckham.

„Era extraordinar. Când a venit la noi, se antrena dimineața și după-amiaza iar apoi venea și seara pentru a se antrena cu academia. La începutul fiecărui sezon obișnuiam să testăm toți jucătorii pentru calitățile lor aerobice iar Beckham era mereu primul”, povestea Ferguson. Beckham era un exemplu de dedicație și pasiune.

Înainte de celebrul sezon 1998/1999, Beckham nu era chiar favoritul publicului englez. Fusese eliminat la Mondialul din Franța și mai important, poate, avea un stil de viață mult prea glamour pentru gusturile iubitorilor fotbalului. Beckhm era cu adevărat un simbol al anilor 90 – avea cercei cu diamante, blugii largi și ghete high class. Beckham era printre cei mai populari fotbalist din lume, dar dacă nu îl iubeai, atunci îl urai. Dar lui Beckham nu îi păsa.

Dar chiar în 1999 avea să vină următorul mare capitol al carierei sale, când United a reușit în doar câteva zile să facă celebra triplă – campionat, cupă, Champions League. După ce Premier League a fost asigurat, când Beckham a înscris golul egalizator în meciul decisiv cu Tottenham, a urmat Cupa Angliei și în final acea seară în Barcelona.

United era condusă cu 1-0 în minutul 90 iar Beckham a livrat – cum altfel – impecabil două cornere care au fost transformate în prelungiri de Ole Gunnar Solskjaer și Teddy Sheringham. A urmat euforia totală și multă lume a uitat ce rol important a jucat Beckham în acel meci și ce presiune uriașă a fost pe umerii săi, fiind nevoit să îi înlocuiască la mijloc pe Paul Scholes și Roy Keane, ambii suspendați.

Dacă David Beckham se năștea italian, fără îndoială ar fi jucat central. Numai că în Anglia așezarea tactică predominantă la acea vreme era 4-4-2. N-aveai cum să îi înlocuiești pe Paul Scholes sau Roy Keane la mijloc. Iar având în vedere capacitatea sa extraterestră aproape de a centra, Beckham a fost plasat pe flanc. La Real Madrid, situația a fost aceeași – Beckham nu avea cum să îi înlocuiască la mijloc pe Figo sau Zidane.

Poate că nu a fost pus în mijloc niciodată și „din cauza” reputației sale. Probabil că majoritatea oamenilor se gândesc prima oară la lovituri libere executate impecabil când aud Beckham. Și nu greșesc. Becks avea o capacitate parcă din alt film de a pune mingea atât „pe tavă” pentru coechipieri dar și să o plaseze în colțul porții, dincolo de capacitatea oricărui portar de a o ajunge. Totuși, deși executarea de lovituri libere era una dintre cele mai mari calități ale sale, nu era singura. Pasele sale lungi, filtrante, erau sublime. La nivelul lui Andrea Pirlo sublime. Beckham era calm și calculat cu mingea la picior și era mult mai creativ decât ar crede lumea. Compensa lacunele defensive cu o poziționare excelentă și o capacitate de a vizualiza jocul ca nimeni altul.

Un superstar în afara terenului, ego-ul era inexistent pentru Beckham pe teren. Nu ezita niciodată să își pună colegii în cele mai bune poziții, o calitate esențială pentru un regista, un creator de la mijlocul terenului. N-a fost să fie, poate, dar David Beckham va rămâne mereu unul dintre cei mai mari fotbaliști care au jucat în Premier League.