#DORdeSPORT. Povestea lui George Best, primul rockstar din fotbalul mondial

Născut în estul Belfastului, era inevitabil ca tânărul George Best să se îndrăgostească de fotbal. Imaginile copilăriei îl găsesc mereu cu mingea la picior, chiar dacă mai târziu fizicul său, unul care nu era deloc impunător, l-a oprit pe Best din a ajunge la echipele locale, care îl considerau ”prea mic și prea slab”. Nu a durat mult însă și talentul i-a fost recunoscut.

Scouterul lui Manchester United, Bob Bishop, l-a descoperit pe Best chiar pe maidanele din Belfast și a fost atât de entuziasmat de talentul puștiului încât în telegrama trimisă lui Matt Busby, a scris: ”Cred că ți-am găsit un geniu”. Nord irlandezul a fost chemat să dea probe la Manchester. Dorul de casă a fost însă prea puternic iar Best a fugit înapoi în Irlanda de Nord după a doua zi de cantonament. Norocul a făcut ca tatăl său, Dickie, să vorbească cu Busby pentru a-i oferi încă o șansă. Best s-a întors iar de data asta nu a mai fugit. A scris istorie, în schimb.

Doi ani mai târziu, Best debuta la 17 ani pe Old Trafford, în 1963 împotriva lui West Bromwich Albion. Accelerările spectaculoase și driblingurile sclipitoare l-au ajutat să se impună rapid ca titular la Manchester United. Best era întruchiparea tuturor valorilor considerate sacre pe Old Trafford: avea un fotbal rapid, plin de tehnică și direct. Fanii erau la picioarele lui.

Busby era obsedat de ideea de a cuceri Cupa Campionilor în acea perioadă, după tragedia de la Munchen și insista asupra unor antrenamente extrem de dure special făcute pentru Best, pentru a-l acomoda cu adversarii duri de care avea să dea. Momentul decisiv a venit pe Estadio da Luz într-un sfert de finală din Cupa Campionilor în care George Best a fost cel mai bun om de pe teren, reușind o dublă într-o victorie cu 5-1 asupra unei echipe a Benficai condusă de marele Eusebio. După acea performanță sublimă, presa din Portugalia l-a poreclit ”O Quinto Beatle” - ”Al Cincilea Beatle” - cu siguranță părul lui a ajutat la această descriere. Talentul puștiului de 19 ani era unul uimitor.

Un mare jurnalist englez, Hunter Davies, a stat de vorbă atunci cu Best și a găsit un copil timid, care nici nu avea curaj să vorbească cu fetele, le scria constant părinților, nu fuma și nu bea. Patru decenii mai târziu, același George Best, distrus de alcool, a rostit ultimele sale cuvinte: ”Nu muriți ca mine!”.

Revenind totuși la tânărul Best, doi ani mai târziu după acea noapte magică de la Lisabona, Manchester United avea să dea din nou piept cu portughezii. De data asta chiar în marea finală a Cupei Campionilor, desfășurată pe Wembley, în 1968. A fost o nouă demonstrație de forță: United a învins cu 4-1, Best a marcat iar Matt Busby și-a îndeplinit visul.

De atunci însă, totul a mers doar în jos pentru Bestie. Busby, antrenorul care l-a adus la echipă și fusese ca un tată pentru el în Anglia, s-a retras. Nord-irlandezul nu a știut cum să gestioneze situația și a găsit adăpost în alcool. Atunci a adoptat și atitudinea de ”superstar” care l-a făcut celebru. Anii 70 au venit iar Best era una devărat rockstar: alcoolic, mereu pus pe petreceri, mereu pe prima pagină a tabloidelor. Toată Marea Britanie se trezea cu un singur gând în fiecare dimineață: ce a mai făcut George Best?

Nord-irlandezul era încă prezent la antrenamente, iar fotbalul era tot la un nivel înalt, pentru că atunci când atitudinea nu te ajută, talentul te ține pe linia de plutere. Pasiunea pentru fotbal s-a diminuat și ea iar după ce a plecat de la Manchester United la doar 27 de ani, cariera sa a fost practic încheiată.

Best este întruchiparea perfectă a omului sedus de celebritate, faimă și putere. Stilul de viață al lui Best a fost cel care i-a îngropat cariera. Filosofia sa poate fi înțeleasă doar prin această declarație: ”Am dat o grămadă de bani pe băutură, femei şi maşini rapide. Restul i-am cheltuit aiurea”. A fost o vreme în care Best putea face orice voia: pierdea nopți întregi în cluburi, se ascundea prin hoteluri, rata antrenamente iar apoi distrugea de unul singur o echipă adversă a doua zi. Dar acest stil nu avea cum să țină pentru totdeauna.

Bobby Keetch a povestit la un moment dat că se plimba cu Best prin Londra când un bărbat a venit la nord-irlandez și l-a lovit cu pumnul din senin: ”Asta a fost pentru că prietenei mele îi place de tine!”. Într-un alt pub, din Picadilly Circus, Best a primit o halbă în cap pentru că nu a semnat cu Liverpool. Ajuns la spital cu capul în prosop, după ce a fost cusut, medicul a vrut să îl țină internat peste noapte. ”N-are rost să vă deranjați, sunt irlandez”, a venit răspunsul lui Best.

George Best a fost un fotbalist uriaș, care a părăsit însă sportul mult prea devreme. Se spune că un angajat al unui hotel care se ocupa cu room service-ul l-a găsit într-o cameră pe George Best, în compania Miss World-ului de la acea vreme și cu multe sticle de șampanie pe jos, acompaniate de teancuri de lire sterline. Întrebarea angajatului a fost implacabilă: ”Where did it all go wrong, Georgie?” (”Când s-a dus totul de râpă, Georgie?”).