Manchester United – Arsenal 0-1 | Eșecul sistemului 4-4-2 folosit de Solskjaer pe Old Trafford

Manchester United traversează o perioadă extrem de slabă în Premier League, victoria din Champions League contra celor de la RB Leipzig venind și pe fondul crizei de formă pe care germanii o traversează. Nkunku și Olmo dau dovadă de inconstanță în acest start de sezon, Angelino este epuizat de cerințele tactice pretinse de Julian Nagelsmann iar Marcel Sabitzer tocmai ce a revenit după o accidentare care l-a ținut mai mult timp departe de teren.

Dacă RB și-a pierdut aripile, Arsenal tocmai ce și le-a recăpătat. Arteta a folosit un sistem de joc 3-4-3 fluid cu Thomas Partey în mare formă, închizătorul reușind 11 recuperări, 4 tacklinguri și un procentaj al paselor reușite de 93.2%. Sistemul folosit de către Arsenal a exploatat perfect 4-4-2-ul în romb utilizat de către United, o așezare care a făcut echipa vulnerabilă în fața jocului pe benzi practicat de către adversari.

Ole Gunnar Solskjaer a implementat un 4-4-2 (romb) la Manchester United, un sistem de joc care până să ajungă în fotbalul britanic în mod oficial, a prins contur în Brazilia atunci când, după experimentele tactice ale maghiarului Dori Kurschner, tehnicianul brazilian Flavio Costa reconfigura la Flamengo sistemul WM pe diagonală, iar mijlocașii Jayme și Zizinho jucau în față lui Volante în rol de închizător, în timp ce Peracio ocupa poziția ofensivă. Din acel moment s-a extins în fotbalul mondial și a marcat echipa Angliei din 1966 în care regretatul Nobby Stiles ancora o linie mediană din care mai făceau parte Martin Peters, Bobby Charlton și Alan Ball.

Pentru moment a fost o reîmprospătare a tacticii în fotbal, însă nu a devenit o soluție pe termen lung datorită faptului că acest sistem poate fi contracarat destul de ușor și mai ales devine previzibil. Mijlocul se îngustează, iar adversarii evită principalul atu al acestei așezări, forța centrală, mutând jocul în benzi. Se destabilizează compartimentele, iar linia defensivă cedează. La fel a procedat și trupa lui Arteta pe Old Trafford. Saka și Bellerin au ocupat flancurile, oferind amplitudine fiind acoperiți cu exactitate de către Tierney și Holding pe faza de tranziție ofensivă, iar Partey și Elneny au blocat zona centrală, inserându-se la nevoie în linia defensivă pentru a-l susține pe Gabriel.

Solskjaer nu beneficiază de doi jucători la mijlocul terenului care să îndeplinească cu exactitate ambele faze ale jocului iar asta s-a simțit în partida de pe Old Trafford. Paul Pogba și Scott McTominay au reușit, împreună, atâtea recuperări de balon cât Thomas Partey singur (11), fără a-l pune la socoteală pe Mohamed Elneny.

Într-un sistem 4-4-2 (romb), mijlocașii care flanchează închizătorul trebuie să fie adevărate pistoane, pregătiți în egală măsură atât pe faza ofensivă cât și pe cea defensivă, capitole la care McTominay și mai ales Pogba au lacune.

Faza penaltyului vine după o fază în care așezarea în teren îl trădează pe Solskjaer. Bellerin se plasează în interior lângă Pogba, moment în care ibericul, ajutat de un plasament inteligent și o agilitate superioară, ajunge primul în careu la pasa filtrantă trimisă de Willian în spațiul liber deschis în spatele lui Shaw.

Pentru Solskjaer sistemul 4-4-2 (romb) nu este o soluție, mijlocașii de care dispune la Manchester United, cu excepția lui Bruno Fernandes, nu au calitățilie necesare pentru a implementa o astfel de așezare. Pogba, McTominay și Fred sunt deseori vulnerabili pe fazele de tranziție și organizare defensivă și nu acoperă la timp, fapt ce pune în dificultate și fundașii laterali Shaw și Wan-Bissaka care totodată își pierd elanul de a mai urca în atac.

Nu există un sistem de joc fără vulnerabilități, însă pentru Manchester United și Ole Gunnar Solskjaer câștigul oferit de această așezare pe zona central-mediană nu va compensa lipsa de acoperire în flancuri și numărul de echipe care vor exploata această slăbiciune evidentă a echipei de pe Old Trafford.