Christopher Samba avea doar 15 ani când a plecat din casa părintească, având la el doar o geantă mică și niciun ban. "Și când zic asta, chiar nu aveam nimic în buzunare" spune fostul fundaș al lui Blackburn Rovers.
Într-un interviu pentru The Athletic, Samba și-a spus povestea cu adevărat incredibilă și unică. A fost nevoit să facă sacrificii pe care alți oameni nici nu și le pot imagina pentru a ajunge în Premier League.

Fuga de acasă

Ligue 1
Luis Suarez a dezvăluit marea problemă a lui Messi la PSG: "Vorbim zilnic, mereu îmi spune asta"
ACUM 4 ORE
Născut la Paris, Samba a crescut însă la 130 de kilometri distanță de capitala Franței, la Rouen. Copilăria lui a fost teribilă. Mama lui a murit când era copil, a trăit în sărăcie iar conflictele cu tatăl său i-au pus în pericol visul de a deveni fotbalist.
Locul în care am crescut era un ghetou, o zonă săracă, însă nu îmi privesc viața ca pe un miracol. Suferința și mediul dificil te ajută să-ți creionezi caracterul. Mi-am pierdut mama când aveam 5 ani. A fost o viață foarte dificilă pentru mine, sărăcia, faptul că nu aveam mai nimic. Aveam doar fotbalul și un vis. Am avut însă discuții în contradictoriu cu tatăl și mama vitregă. Își doreau să mă concentrez pe școală. Eu mi-am pierdut interesul și doream să mă concentrez pe fotbal. Privind în urmă înțelege de ce își doreau asta. Dar determinarea mea era puternică așa că am fugit
Samba juca la o echipă de juniori a lui FC Rouen. Pe parcursul zilei se antrena cu echipa pentru ca apoi să se întoarcă seara în apropierea bazei de antrenament, tremurând în timp ce dormea.
"Mintea mea era hotărâtă. Am plecat și gata. Jucam la Rouen și mă prefăceam la familie că dormeam la baza de antrenament când nu o făceam. Uneori dormeam în parc, alteori găseam un loc pe stadioane mici, în tribune, asta pentru 3-6 luni. Uneori reușeam să dorm la un prieten dar nu îmi doream să devin un caz caritabil. Așa că, de cele mai multe ori, am găsit un loc în parc în care dormeam. M-a durut situația, dar nu mă temeam. Aveam o geacă și o mică geantă pe care o foloseam pe post de pernă. Era suficient
Dimineața mergeam la club, făceam duș după antrenamente, mâncam acolo și stăteam cu cei de la club. Plecam apoi și mă prefăceam că merg acasă. Stăteam însă prin oraș și când se făcea târziu de tot, mergeam în parc sau pe un stadion. Până la urmă, o mătușă a aflat că nu eram nicăieri, că nu dormeam nici la club, nici acasă. În mintea mea era următoarea idee: <<când ai plecat de acasă, gata, ai plecat>> și nu ar trebui să te întorci. Nu aveam să mă întorc cu coada între picioare pentru că asta ar fi însemnat că mi-am ratat țelul. Voiam să-i arăt tatălui meu că se înșală. Eram pregătit să fac orice
M-am mutat cu mătușa, dar ea trăia într-o zona și mai periculoasă. Astfel de zone sunt cunoscute sub numele de <<banlieus>> în Franța. Am început să o iau pe căi greșite, cu oameni greșiți. Făceam prostii minore, precum furatul unei biciclete. Cei de acolo voiau să fac și mai mult, însă refuzam. Aflam mereu după cum lucrurile au decurs prost când au vrut să fure o mașină. Într-o zi îmi aduc aminte că era poliția strânsă în fața clădirii unde trăia mătușa. Un prieten fugea, însă a fost prins și erau vreo 20 de polițiști în jurul lui. Eu făceam unele lucruri minore pentru el. Din acel moment mi-am spus: <<Nu se mai poate. Nu vreau această viață>> Așa că mi-am luat geanta și am plecat din nou"

A plecat singur în alt oraș

De data aceasta, călătoria a fost una și mai riscantă, extremă. Samba și-a adus aminte un meci când echipa sa locală a jucat contra echipei Under 14 a lui Sedan. Marcase un hattrick și a fost lăudat de antrenorul adversarei. Așa că a plecat pe joc din Rouen spre Normandia, la Sedan, oraș aflat la 300 de kilometri distanță. "Am decis să bat la ușa lor și să le spun că vreau să joc acolo. Nu aveam nimic. Eram doar eu și geanta mea din nou. Nu aveam bani, eram ca o fraudă, fără bani de bilet și o călătorie de 3 ore. De câte ori vedeam un controlor, săream din tren și îl așteptam pe următorul. Ceea ce ar fi trebuit să fie o călătorie de 3 ore a durat o zi întreagă.
Am ajuns acolo, am mers de la gară la staion și am cerut să vorbesc cu șeful academiei de juniori de la club. L-au chemat și mi-a spus să-l aștept la cantină. Când a venit i-am spus: <<Ascultă, mai ții minte când am jucat contra voastră și am marcat de 3 ori? Dați-mi o șansă, dați-mi o săptămână să vă arăt de ce sunt în stare>>".
A primit această oportunitate și i-a convins pe cei de la Sedan. Nu primea prea mulți bani, în jur de 75 de lire pe lună, însă a fost înregistrat la școală și a avut parte și de educație, pe lângă antrenamente la fotbal. Însă cum ajunsese aproape de prima echipă a clubului, a venit următoarea criză.

Accidentarea și salvarea

La 19 ani, visul de a deveni fotbalist avea parte de un nou obstacol care părea, de această dată, imposibil de depășit. "Am suferit o fractură la fibulă, chiar într-un moment în care se decideau contractele de profesioniști. Au decis să renunțe la mine din cauza accidentării. Eram din nou la zero: accidentat, fără vreun mod de a mă recupera, forțat să demonstrez din nou ce pot. În acel moment am crezut că s-a terminat. M-am întors la FC Rouen iar antrenorul m-a refuzat. Așa că aproape renunțasem. M-am dus să trăiesc cu sora mai mare. Ea lucra pe post de curier așa că am început să fac și eu asta. Eram pierdut și credeam că trebuie să-mi găsesc o slujbă".Însă cariera lui a primit o nouă speranță după un telefon venit din Congo, țara de origine a părinților săi.
Dintr-o dată, echipa națională m-a sunat și mi-a spus să merg la Paris pentru că au un cantonament pentru pregătirea următorului meci. Era o șansă unică să îmi recuperez forma fizică și să joc din nou. Totul a mers bine. Nu am avut probleme din cauza accidentării și am făcut un meci bun. Câțiva agenți m-au abordat pentru un trial la echipa de rezerve a lui Hertha Berlin. Era șansa mea. Puteam să închiriez un apartament, să mănânc corect, să am și mobilă în casă. Trialul a mers bine iar la 6 luni distanță mă doreau la prima echipă
După 3 ani petrecuți la Hertha, a prins un transfer la Blackburn Rovers, club pentru care a jucat până în 2012. Apoi a mai trecut pe la Anji, QPR, Dinamo Moscova, Panathinaikos și Aston Villa. Acesta din urmă a renunțat la el în 2018 și, neavând o ofertă în următorul an, Samba a decis să se retragă din cariera de fotbalist, începând să studieze pentru a deveni antrenor la Federația de Fotbal din Irlanda.

Premier League revine din 17 iunie la Eurosport!

Premier League
Aston Villa – Leicester sau Gerrard vs. Rodgers | Când unul dintre mentori îți devine rival
ACUM 13 ORE
Fotbal
Klopp chiar e genial! Guardiola voia să plătească 88 de milioane pe el, dar ajunge la Liverpool
IERI LA 15:00