Preview Liverpool - Everton, rivalitate fără menajamente

Într-o societate atât de complicată cum e Anglia de ceva timp încoace, politic – social – economic – sunt anumite zone care continuă să ofere o speranță pentru oamenii locului, cât și pentru cei entuziaști de o aventură în Albion. Liverpool e un oraș relativ tânăr cu peste două secole și jumătate ca și dezvoltare industrială, dar mulți îl au în memoria colectivă acest oraș datorită grupului vocal muzical The Beatles, una dintre cele mai populare și iubite trupe pe plan global.

Ca oraș port, s-a aflat mereu la intersecția diferitelor populații – având cea mai veche comunitate de cetățeni de culoare (de la sfârșitul secolului XVIII) și cea mai veche comunitate de etnici chinezi din Europa (începutul secolului XIX). Deci diversitatea și progresul reprezintă valori fundamentale ale acestui oraș – care găzduiește cel mai vechi derbi din istoria fotbalului englez; mai exact, cel mai vechi derbi între două echipe încă active la nivel profesionist și competițional.

Pentru a pune în context istoric începuturile fotbalului din Liverpool, trebuie să facem o mică recapitulare a situației din România. În perioada de sfârșit a secolului XIX (1870-1890), România a cunoscut cea mai intensă tranziție a unei societăți datorită regelui Carol, care la început a venit ca principe-domnitor, în anii 1870 a avut de-a face cu o masă de politicieni liberali și progreșiști radicali antimonarhiști și prorepublicani, care nu îl doreau în centrul puterii și care au aprins episodul Republica de la Ploiești, dar pe care i-a împăcat cu politica bipartidismului – conservatorii fiind susținătorii lui necondiționat; apoi intrarea și câștigarea Independenței României față de Imperiul Otoman și recuperarea Dobrogei, finalizată cu transformarea statului din principat în regat în 1881.

Revenind la povestea cluburilor din Liverpool, totul a început cu o organizație religioasă. Hilar sau nu, Dumnezeu are un mod de a-și băga nasul în treburile lumești mult mai absurd decât am crede că poate fi capabil. La fel ca și în cazul lui Tottenham, totul a început cu o congregație – mai exact Capela Metodistă Noua Conexiune St. Domingo a fost deschisă în 1871 în cartierul Everton din Liverpool. În 1877, referendul Ben Swift Chambers a fost numit starețul capelei și a creat o echipă de cricket pentru tinerii din zonă, dar cricketul se putea practica doar vara – cu spațiu, totuși, pentru un alt sport pe timp de iarnă. Astfel s-a fondat echipa St. Domingo FC în 1878, iar primul meci din istorie consemnat de istorici a fost o victorie acasă cu 1-0 în fața unui Everton Church Club (da, până și cucernicii știu să dribleze).

Primul stadion pe care au jucat este Anfield, construit pe locul unui deal în apropierea parcului Stanley și pe terenul deținut de John Orrell, un dezvoltator imobiliar al vremii – bun prieten cu John Houlding, care a mutat echipa de pe Stanley pe locul faimosului Anfield în toamna lui 1884. În opt ani, acesta a reușit să transforme un spațiu de uzină-hală într-o arenă care putea găzdui lejer 20.000 de oameni, un meci internațional Anglia-Irlanda, inclusiv introducerea plaselor de gol la cele două porți în joc.

Din păcate, într-o manieră obișnuită pentru oamenii de afaceri abili, acesta a reușit să profite mai mult decât era cazul de pe urma construirii acestui stadion – a reușit să cumpere terenul după un an de plătit chirie ca apoi să oblige clubul să-i plătească lui chiria în calitate de președinte al clubului și intermediar/tutore legal. Din cauza asta 279 de membri ai clubului (în majoritate de profil liberal) s-au adunat în ianuarie 1892 și au decis două luni mai târziu să renunțe la Anfield, obligându-l pe Houlding (conservator) să-și regândească strategia în lipsa unui club de administrat.

După cum știe istoria, Everton s-a mutat pe Goodison Park – un teren pe care l-au avut în administrare și înainte, dar unde politicienii locali au avut un cuvânt mai mare de spus și au reușit să-l transforme într-o posibilă alternativă la ceea ce devenise Anfield. Rămas fără club și cu un stadion extrem de scump de întreținut, Goulding a fondat un nou club pe 3 iunie 1892. Prima dată au încercat să îl înregistreze sub numele de Everton Athletic și au fost refuzați din cauza similarității cu celălalt club din Liverpool, ca apoi să rămână la numele consacrat și azi.

Primul meci l-a jucat în septembrie în fața a doar 200 de spectatori și s-a terminat cu o victorie, 7-1 cu Rothertam Town, cu o echipă plină de scoțieni aduși de managerul John McKenna. Patru ani mai târziu, Goulding avea să ajungă primarul orașului Liverpool – un alt exemplu cunoscut românilor de antreprenor – cu aparentă bună credință în fotbal – care urmărește în final să fie un demnitar cu semnătură.

Cele două cluburi au reușit să se întâlnească într-un meci oficial de abia în 1894, anul promovării din liga secundă a lui Liverpool – o promovare fără înfrângere. Everton avea un alt statut la acea vreme; fiind unul dintre cluburile fondatoare ale Ligii de Fotbal in 1888 – a reușit să câștige campionatul în 1891 și să ajungă în finala Cupei în 1893. Primul meci dintre cele două cluburi ale orașului Liverpool a avut loc pe 13 octombrie 1894 pe Goodison Park în fața a 44.000 de suporteri și a consemnat prima victorie a lui Everton, una de 3-0. Prima victorie a lui Liverpool a venit trei ani mai târziu pe Anfield, un 3-1 în septembrie 1897 în fața 30.000 de oameni.

Cea mai mare diferență de scor s-a petrecut la 20 martie 1935, când Liverpool a învins cu 6-0 pe Anfield rivala Everton; la acel meci jucătorul cormoranilor Fred Howe a reușit să înscrie patru goluri: trei cu capul și unul după o cursă rapidă de-a lungul terenului. De menționat – foarte important că acele goluri veneau la două săptămâni după debutul său la prima echipă. Până azi rămâne singurul jucător care a reușit să înscrie 4 goluri împotriva lui Everton pe Anfield, căci celălalt norocos a reușit această performanță 47 de ani mai târziu pe Goodison Park – Ian Rush.

Cele mai multe goluri marcate s-au marcat în acest derbi într-o dată de 11 februarie 1933, pe stadionul Anfield, cu Liverpool câștigătoare cu un scor de 7-4 în fața lui Everton și a peste 41.000 de oameni.

În luna decembrie s-au jucat 16 meciuri între cele două cluburi, care au reușit 6 egaluri între ele, Liverpool câștigat 8 și Everton de două ori). Ultimul derbi jucat în decembrie între cele două datează din 2 decembrie 2018, când LFC au câștigat cu 1-0 în fața a peste 51.000 de spectatori. Ultima victorie a lui Everton în decembrie s-a înregistrat acum 15 ani, pe 11 decembrie 2004, un 1-0 pe Goodison Park în fața a peste 41.000 de fani.

Cea mai mare audienta in decembrie s-a consemnat în 1969, pe 6 decembrie, când 57.370 de oameni au urmărit victoria lui Liverpool cu 3-0 pe terenul lui Everton. Cea mai mică audiență în decembrie s-a consemnat în 1991, pe 28 decembrie, când cele două rivale au terminat la egalitate în fața a doar 37.681 deoameni.

Cea mai lungă perioadă de invincibilitate a lui Everton în derbiul din Liverpool a avut loc între septembrie 1902 și martie 1907 – 11 meciuri fără înfrângere în fața lui Liverpool în toate competițiile – 6 victorii și 5 egaluri. Cea mai lungă perioadă de invincibilitate a lui Liverpool este încă în desfășurare – începută în ianuarie 2011 – ajungând la 19 partide fără înfrângere în fața lui Everton – 9 victorii și 10 egaluri.Meciul care a deschis această serie a fost un 2-2 pe Anfield în fața 44.000 de spectatori.

În total, Liverpool și Everton s-au întâlnit de 233 ori în istorie (93 victorii Liverpool – 74 egaluri – 66 victorii Everton – 325 goluri Liverpool – 260 goluri Everton). În Premier League (formatul apărut în 1992), s-au întâlnit de 146 de ori, cu 54 de victorii ale lui Liverpool, 44 remize și 48 victorii ale lui Everton (golaveraj 203-181). Cele mai importante ciocniri în afara primei divizii s-au înregistrat în finalele cupelor naționale: în 1984 – 1 finală în dublă manșă de Cupa Ligii, 1 finală de Supercupă și în 1986 – 1 finală în dublă manșă în Supercupa Ligii, 1 finală de Cupa Angliei. Toate au fost câștigate de Liverpool.

Ca trofee și performanțe, Liverpool are un avantaj net – 61 trofee (18 campionate, 7 cupe, 8 cupe ale ligii, 15 supercupe, 6 Cupe/Ligi ale Campionilor, 3 cupe UEFA, 4 supercupe ale Europei); se pot lăuda cu cel mai mare număr de puncte câștigate în campionatul englez – datorită longevității – 104 sezoane în prima divizie și 11 în divizia secundă. Pe plan european, este clubul britanic cu cele mai multe trofee câștigate în Cupa/Liga Campionilor – 6 și clubul englezesc cu cele mai multe trofee câștigate în Cupa UEFA/Europa League – 3.

Cei de la Everton au și ei gustul luptei pentru trofee, având în palmares 25 reușite (9 campionate, 5 cupe, 9 supercupe, 1 promovare, 1 Cupă a Cupelor). Pentru ei cel mai bun sezon a fost în 1984-1985 când au reușit o dublă superbă campionat-Cupa Cupelor, în același an când Liverpool pierdea la Roma finala CCE cu Juventus. Everton deține recordul privind numărul de sezoane petrecute la primul eșalon fotbalistic – 114. În plus, e printre puține echipe care au jucat fiecare sezon în Premier League din 1992 până în prezent alături de Chelsea, Arsenal, Man Utd, Liverpool și Tottenham.

Ca orice derbi și meci cu două rivale locale, acesta atrage o audiență largă din ambele părți adunând în final o cifră frumoasă de consemnat în statistici și ziare, dar și în memoria fanilor care-și lasă o moștenire viitoarelor generații. În ultimii zece ani, Liverpool a avut o medie de 50.000 de spectatori la derbi, iar Everton de 39.000. Interesant sau nu, cele două extreme – cel mai mare număr și cel mai mic număr de spectatori nu au văzut-o pe Liverpool câștigând în fața lui Everton.

În ianuarie 1901, pe stadionul Anfield, Everton a învins cu 2-1 echipa gazdă într-un meci de primă divizie în fața a 18.000 de spectatori, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată în meciurile oficiale până acum – cea mai slabă audiență într-un meci oficial. S-a întâmplat totuși, 80 de ani mai târziu, în perioada echipei mari a lui Liverpool, când cele două echipe au jucat un amical în luna mai și au remizat 2-2 în fața a puțin peste 17.100 de spectatori.

În septembrie 1948, pe Goodison Park, Everton și Liverpool au remizat cu un scor de 2-2 în fața unui public format din 78.299 de oameni – ce mai mare audiență într-un meci de Premier League. Cele mai mari audiențe – greu de aproximat din cauza faptului că a fost depășit numărul de locuri s-au înregistrat în 1984 – ambele pe stadionul Wembley – în finale de cupe domestice – peste 100.000 de spectatori. Tot pe Wembley s-au înregistrat audiențe de peste 80.000 de spectatori – 1986 (finala Cupei și a Supercupei), 1989 (finala Cupei), 2012 (o semifinală de Cupă).

Un duel clasic englezesc cu doi manageri străini este un atribut cu care orașul Liverpool este mândru să se fălească. Primul și singurul antrenor pe care le două cluburi l-au avut în comun a fost de altfel primul antrenor din istoria lui LFC – William Barclay – care a făcut parte din grupul celor de la Everton care nu au plecat de pe Anfield în 1892; acesta a condus Everton doar 22 de meciuri între 1888 și 1889, spre deosebire de Liverpool unde a stat patru ani și a contribuit la două promovări în 1894 și 1896.

Și totuși există exemple interesante în istoria timpurie: William C. Ruff – este antrenorul lui Everton cu cele mai multe victorii împtoriva lui Liverpool – 16 între 1901 și 1918. Tom Watson – este antrenorul lui Liverpool cu cele mai multe înfrângeri împotriva lui Everton – 21 între 1896 și 1915.

Ajuns la 41 de ani la cârma lui Everton, portughezul Marco Silva se află la al doilea sezon cu echipa din Liverpool și a reușit să termine în sezonul precedent pe locul 8. Astfel, acesta s-a întâlnit cu echipa lui Klopp și implicit Klopp, care este mult mai longeviv decât el la echipă, de doar două ori, echipa sa obținând doar un punct și primind un gol (meciurile fiind foarte strânse la scor și ca joc).

Germanul Jurgen Klopp a venit în toamna lui 2015, tocmai după meci între Everton și Liverpool, terminat 1-1. A fost ultimul meci al lui Brendan Rogers la clubul cormoranilor, care a rezistat trei sezoane – mai puțin decât actualul antrenor are la activ. Punând în context situația de atunci, clubul ajunsese pe locul 10 și era la al 5-lea egal în 6 meciuri (în care au avut conducerea). De atunci, Klopp a înfruntat Everton de opt ori și echipa sa a rămas neînvinsă (5 victorii și 3 egaluri – golaveraj 12-3); în cinci meciuri, nu a primit goluri – 3 fiind chiar ultimele 3 ciocniri Everton-Liverpool.

Jucători. Deși au o rivalitate mai lungă decât alte cluburi din Anglia, cele două cluburi și-au transferat reciproc jucători destul de des și fără prea mult scandal, cum ar lăsa impresia zilelor de azi. Există un ritual de inițiere privind înțelegerea acestui derbi prin traversarea parcului Stanley – singurul reper geografic care separă cele două stadioane aflate la o apropiere flagrantă unul față de celălalt. Totuși au fost două perioade în care nu au transferat una de la cealaltă (Liverpool de la Everton între 1959 și 2000, Everton de la Liverpool între 1961 și 1982).

De la Everton la Liverpool au venit: Thomas G. Wylie, Duncan McLean, Patrick Gordon, John Whitehead, Fred Geary, Abe Hartley, Andrew Hannah –primul jucător care a purtat banderola de căpitan la ambele cluburi- (sec. XIX), Don Sloan, Arthur Barry, Tom Gracie, Bill Lacey, Frank Mitchell (anii 1910), Jack Balmer, Thomas Johnson, Bill Harthill (anii 30), John Heydon (anii 40), Tony McNamara și Dave Hickson (anii 50), Steve McMahon (al doilea după Hannah care a fost căpitan atât la Everton, cât și la Liverpool). În anii 2000, Nick Barmby a devenit cel mai scump jucător cumpărat de Liverpool de la Everton cu 6 milioane de lire, iar în 2002 - Abel Xavier – a devenit primul și până acum singurul jucător care a îmbrăcat în timpului aceluiași sezon tricoul ambelor rivale din Liverpool.

De la Everton la Liverpool au venit: Arthur Berry, Sander Westerveld, John Gidman, Dave Watson, Don Hutchison, David Burrows, Benjamin Baker, Harold Uren, Dick Forshaw (singurul jucător care a câștigat campionat cu ambele echipe), Jimmy Payne, Johnny Morrisey, David Johnson, Kevin Sheedy. În anii 90, Peter Beardsley a devenit cel mai scump jucător transferat de Everton de la Liverpool cu un milion de lire și în 1992, albaștrii l-au adus pe Gary Ablett (devenind în timp singurul jucător care a câștigat Cupa Angliei cu ambele echipe).

Fotbalistul cu cele mai multe goluri înscrise într-un astfel de derbi este galezul Ian Rush – cu 25 de goluri în 36 de ocazii. Tot el se poate lăuda cu cele mai multe goluri marcate de un singur jucător într-un duel liverpoolian – 4 reușite – chiar pe Goodison Park – într-un 5-0 jucat pe 6 noiembrie 1982 în fața unei audiențe de peste 52.000 de spectatori. Același Rush a avut cea mai bună serie de goluri înscrise în meciuri consecutive – toate în afara ligii – 8 goluri în 4 meciuri (finala Cupei, Community Shield și 2 finale de supercupă) între mai și septembrie 1986 – o triplă și două duble.

Dintre jucătorii legitimați în prezent, cele mai multe goluri marcate în derbi le are Daniel Sturridge, care se poate lăuda cu doar 4 reușite în 8 meciuri. Cel mai tânăr marcator din istoria acestui derbi este Danny Cadamarteri pentru Everton în octombrie 1997 (cu opt înainte de majoratul său). Dintre jucătorii străini, primul din afara Marii Britanii care a înscris într-un derbi a fost sud-africanul Craig Johnston în finala Cupei din 1986.

Triplele/Hattrick-urile sunt o performanță râvnită de mulți jucători, iar acesta este sărbătorit ca un eveniment la fiecare meci în care are loc – până acum s-au înscris 10 triple, iar primul consemnat de istorici a fost reușit de Alex Sandy Young în 1904 pe Goodison Park. De asemenea, David Johnson și Peter Beardsley sunt singurii jucători care au înscris pentru ambele echipe de-a lungul timpului carierei lor – evoluând în conjuncturi diferite.

Cel care se poate lăuda cu cele mai multe participări în astfel de meciuri este un galez și are un avantaj mic asupra lui Ian Rush la acest capitol – e vorba de portarulNeville Southall care a evoluat la Everton între 1981 și 1998. Același Southall (Everton) se poate lăuda – datorită numărului de meciuri jucate – și cu un record de meciuri fără gol primit în fața rivalilor de la Liverpool – 15 – un lucru reușit înainte de un fost portar al lui Liverpool într-o perioadă mai scurtă de meciuri – Ray Clemence (în 21 de meicuri)

Martin Atkinson va fi la al șaptelea meci la centru între cele două echipe din Liverpool. Prima dată când i-a arbitrat a fost în februarie 2010, pe terenul lui Liverpool, care a câștigat cu 1-0 în fața lui Everton; în acel meci a dat șase cartonașe galbene și două cartonașe roșii – unul pentru fiecare echipă – cel luat direct de Liverpool și celălalt luat după al doilea galben de Everton.

Poate fi considerat un talisman negativ pentru Everton, deoarece nu au câștigat niciun meci, înregistrându-se 3 victorii și 3 egaluri (golaveraj 9-2) în favoarea lui Liverpool. În cele șase meciuri, a acordat în total 11 galbene și 1 roșu pentru Liverpool, 14 galbene și 2 roșii pentru Everton – având o medie de aproape 4 galbene date la fiecare meci între cele două rivale din Liverpool.

Un lucru și mai interesant e că în șase meciuri, Atkinson a acordat două penaltiuri celor de la Liverpool – care au fost ratate / salvate în fața aceluiași portar Tim Howard; din păcate pentru Everton, ambele echipe au fost pierdut fără gol marcat (4-0 pe Anfield și 2-0 pe Goodison Park).